Ho, interjecție
Sinonime:
aho, ajunge, atât, basta, destul, gata, isprăvește, încetează, oprește, punct, sfârșește, stai, stop, termină.
Hoală, substantiv
Sinonime:
(ornitologie) acvilă, iepurar, pajură.
Hoancă, substantiv
Sinonime:
(regional) baborniță, cotoroanță, hârcă, hoanghină, hoașcă, zgripțuroaică; (regional) hobaie, trecătoare, vale.
Hoanghină, substantiv
Sinonime:
baborniță, cotoroanță, hârcă, hoancă, hoașcă, zgripțuroaică.
Hoarcăt, substantiv neutru
Sinonime:
(regional) larmă de glasuri, zgomot.
Hoardă, substantiv feminin
Sinonime:
armată cotropitoare, bandă, ceată, grup, oștire cotropitoare, şleahtă, trib, (învechit) ordie; (variante) hordă, oardă.
Hoare, substantiv feminin la plural
Sinonime:
(regional) păsări, găini.
Hoaspă, substantiv
Sinonime:
(regional) coajă, înveliș, pieliță, pleavă, pojghiță, talaș, tărâță, tescovină, voaspă, (spuma de pe borș) floare.
Hoaspe, substantiv la plural (regional)
Sinonime:
strujitură, talaș.
Hoaţă, substantiv
Sinonime:
hoţoaică, pungăşoaică, (glumeț) ștrengăriță, (popular) tâlhăriţă, (popular) tâlhăroaică.
Hobăgime, substantiv (învechit)
Sinonime:
iobăgime.
Hobaie, substantiv
Sinonime:
(regional) hoancă, râpă, vale, vălcică.
Hobot, substantiv neutru Sinonime:
văl, feregea, broboadă.
Hoboti, verb (regional)
Sinonime:
a înhobota.
Hoc, interjecție
Sinonime:
cea.
Hoca, substantiv (învechit)
Sinonime:
vas de băut.
Hocheton, substantiv
Sinonime:
cazacă, vestă (de pânză groasă).
Hoclu, substantiv (regional)
Sinonime:
scaun.
Hodă, substantiv (regional)
Sinonime:
(ornitologie) găină de apă, lişiţă.
Hodâc, interjecție
Sinonime:
şontâc, şovâlc, (regional) hojmâc.
Hodăcăi, verb (regional)
Sinonime:
a șchiopăta.
Hodădoaie, substantiv (regional)
Sinonime:
odaie (mare).
Hodăș, adjectiv (regional)
Sinonime:
dezvoltat, mare.
Hodobaie, substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
grămadă mare; (regional) odobaie.
Hodofobie, substantiv
Sinonime:
dromofobie.
Hodoroagă, substantiv feminin Sinonime:
bătrână ramolită, hoaşcă, căzătură; flecar, palavragiu, gură-spartă.
Hodorog, substantiv masculin Sinonime:
bătrân, moşneag; căzătură.
Hodorogeală, substantiv feminin
Sinonime:
dărăpănare, dărăpăneală, decrepitudine, hârbuire, hodorogitură, ramoleală, vacarm, vuiet, zarvă, zdrăngănit, zgomot, (figurat) flecărire, (figurat) trăncăneală.
Hodorogi, verb
Sinonime:
a face zgomot (mare) în mers, a flecări, a hurui, a îndruga, a pălăvrăgi, a răguşi, a se dărăpăna, a se degrada, a se deteriora, a se hârbui, a se învechi, a se ramoli, a se strica, a se șubrezi, a se uza, a sporovăi, a spune vrute și nevrute, a trăncăni, a vorbi mult și fără rost, a zgâlţâi.
Hodorogit (hodorogită), adjectiv
Sinonime:
cu un picior în groapă, dărăpănat, degradat, deteriorat, hârâit, hârâitor, hârbuit, hrentuit, îmbătrânit, învechit (și stricat), ramolit, răguşit, ruinat, senil, stricat, şubrezit, uzat, (variantă) odorogit.
Hodrobele, substantiv la plural (regional)
Sinonime:
bagaj.
Hogeag, substantiv neutru
Sinonime:
campadură, cămin, coş, fumar, horn, (variantă) ogeac.
Hoher, substantiv
Sinonime:
călău, gâde, hingher.
Hoheri, verb (învechit)
Sinonime:
a chinui.
Hohot, substantiv neutru
Sinonime:
hohotire, hohotit, izbucnire, plâns, râs, sughiţ; (locuţiune) (a plânge cu hohot) a plânge zgomotos; (locuţiune) (a râde în hohote) a râde zgomotos.
Hohotire, substantiv
Sinonime:
hohot, hohotit.
Hohotit, substantiv
Sinonime:
hohot, hohoteală, hohotire. Hohotit, adjectiv
Sinonime:
cu hohote, hohotitor, zgomotos, (figurat) cu ecou.
Hohotitor, adjectiv
Sinonime:
cu hohote, hohotit, în hohot.
Hoidreț, substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
(referitor la nevăzători) ghid, însoțitor.
Hoinar (hoinară), adjectiv Sinonime:
vagabond, haimana, derbedeu, pierde-vară, gură-cască, târâie-brâu, plimbăreţ, fără căpătâi, rătăcitor, pribeag, drumeț.
Hoinăreală, substantiv
Sinonime:
baladare, călătorie fără țintă, colindare, cutreierare, flanare, golănie, haimanalâc, hoinărire, hoinărit, plimbare fără țintă, pribegie, pribegire, rătăcire, vagabondaj, vagabondare, (învechit) ștrengărie, (rar) aventurism, (rar) pușlamalâc, (regional) pușlanie.
Hoinări, verb Sinonime:
a vagabonda, a bate drumurile, a rătăci, a pribegi, a umbla gură-cască, a număra pietrele, a umbla brambura, a umbla haihui, a umbla teleleu-tănase, a umbla de frunza frăsânelui, a merge aiurea, a umbla huciu-marginea, a umbla de frunza lelii.
Hoinărire, substantiv
Sinonime:
cutreierare, hoinăreală, rătăcire, vagabondare.
Hoinărit, substantiv
Sinonime:
hoinăreală, (regional) bădădăit, (regional) bădăduit, (regional) buduluire, (regional) budușluire. Hoinărit, adjectiv
Sinonime:
gonit, (regional) bădădăit, (regional) bădăduit.
Hoit, substantiv neutru Sinonime:
cadavru, mortăciune, stârv, leş.
Hoitar, substantiv
Sinonime:
(ornitologie) șoim, vultur, zăgan.
Hojbăi, verb
Sinonime:
(regional) a căuta, a cotrobăi, a răscoli, a scormoni, a scotoci, a umbla.
Hojma, adverb
Sinonime:
(regional) continuu, în mod repetat, în repetate rânduri, încontinuu, întruna, mereu, necontenit, necurmat, neîncetat, neîntrerupt, neobosit, neostenit, permanent, pururi, veșnic, (variantă) hojmă.
Hojmâc, interjecție (regional)
Sinonime:
hodâc, hontâc. Hojmâc, adverb (regional)
Sinonime:
șchiopătând.
Hojmalău, substantiv
Sinonime:
(regional) lungan, (variantă) hojmălău.
Acvilă, substantiv feminin
Sinonime:
(ornitologie) hoală, iepurar, ortan, pajură, uligaie, vultan, vultur, zgripțor, zgripțoroaică, (rar) aceră, (regional) aciră.
Ajunge, verb Sinonime:
a sosi, a parveni, a reuşi, a izbuti, a atinge, a deveni (ceva sau cineva). Ajunge, interjecție
Sinonime:
atât! basta! destul! gata! isprăveşte! încetează! punct! sfârşeşte! stai! stop! termină! (regional) halt! ho!
Antreu, substantiv neutru
Sinonime:
anticameră, antreiaș, antreluță, antrețel, hol, intrare, marchiză, tindă, verandă, vestiar, vestibul; aperitiv; (variante) antre, antrea, antret.
Anume, adjectiv Sinonime:
anumit, distinct, precis, hotărât, deosebit, special. Anume, adverb Sinonime:
adică, cu alte cuvinte, înadins, intenţionat.
Anumit (anumită), adjectiv Sinonime:
anume, cunoscut, ştiut, hotărât, precizat; deosebit, special, precis, determinat; unul, oarecare.
Apaş, substantiv masculin Sinonime:
tâlhar, asasin, ucigaş, hoţ, om de nimic; derbedeu, huligan, haimana, golan.
Asasin, substantiv masculin
Sinonime:
bandit, călău, criminal, executor, fratricid, homicid, infanticid, linșor, măcelar, omorâtor, omucigaș, paricid, patricid, regicid, sicar, spadasin, strangulator, sugrumător, tâlhar, tiranicid, ucigaş, ucigător, (învechit) criminalist, (învechit) omucid, (învechit) războinic, (învechit) șugubăț, (învechit) tăietor. Asasin, adjectiv
Sinonime:
criminal, homicid, omorâtor, omucigaș, otrăvitor, ucigaș, ucigător, (învechit) criminalist, (învechit) omucid, (învechit) războinic, (învechit) șugubăț.
Bandă, substantiv feminin Sinonime:
ceată, grup; (depreciativ) clică, şleahtă, camarilă, hoardă; taraf; banderolă; lizieră; peliculă; banner.
Bandit, substantiv masculin
Sinonime:
apaș, asasin, bucanier, camorrist, canalie, criminal, delincvent, escroc, filibustier, forban, gangster, hoț, mafios, mafiot, mizerabil, nelegiuit, nemernic, om în afara legii, pirat, răufăcător, scelerat, tâlhar, terorist, ticălos, yakuza, (familiar) afurisit, (franțuzism) brigand, (învechit) fur, (învechit) războinic, (regional) furător, (regional) robalău, (Transilvania) lotru.
Banditesc (banditească), adjectiv
Sinonime:
crapulos, criminal, gangsteresc, hoțesc, nelegiuit, tâlhăresc.
Banditește, adverb Sinonime:
tâlhăreşte, hoţește, josnic, în mod criminal.
Banditism, substantiv neutru
Sinonime:
brigandaj, crimă organizată, criminalitate, gangsterism, hoție, jaf, nelegiuire, odiozitate, tâlhărie, (învechit și regional) tâlhărit, (învechit) tâlhărășug, (învechit) tâlhărire, (învechit) tâlhărșag, (învechit) tâlhușag, (regional) robălie.
Basamac, substantiv neutru (regional) Sinonime:
rachiu, răchie, holercă.
Basma, substantiv feminin Sinonime:
tulpan, batic, năframă, maramă, testemel, broboadă, barej, (regional) hobot, procov, sovon; (regional) batistă.
Berbant, substantiv masculin (învechit)
Sinonime:
afemeiat, canalie, crai, curvar, filibustier, gagicar, hoț, mascalzone, neserios, pungaș, șarlatan, ștrengar, ușuratic, (învechit) craidon, (Moldova) birbant.
Bleojdi, verb Sinonime:
a deschide larg (ochii), a căsca (ochii), a zgâi, a holba, a boldi, a bulbuca, a boboşi; a se blegi, a se moleşi, a se ramoli, a se boşorogi, a îmbătrâni.
Bojbăi, verb (regional) Sinonime:
a căuta, a cotrobăi, a hojbăi, a scotoci, a scormoni. Bojbâi, verb (regional)
Sinonime:
a bâjbâi.
Borfaş, substantiv masculin Sinonime:
hoţ, pungaş, găinar, bojogar, potlogar, şarlatan, tâlhar, (învechit) fur.
Boşorogeală, substantiv feminin Sinonime:
hernie, (regional) surupătură; ramoleală, îmbătrânire, hodorogeală.
Brigand, substantiv masculin Sinonime:
tâlhar, hoţ, bandit, gangster, pirat, rechin; om necinstit; canalie, scelerat, ticălos, vandal.
Buduroi, substantiv neutru (popular)
Sinonime:
hârdău, putină; stup primitiv, ştiubei; ghizd, budur, peretele fântânii; cămin, coş, horn.
Bulbuca, verb Sinonime:
a holba, a bleojdi, a căsca, a zgâi, a boldi, a boboși, a face ochii mari; a face bulbuci, a face clăbuci, a se preface în clăbuci (în băşici).
Bulucbaşă, substantiv masculin (învechit) Sinonime:
sutaş, hotnog.
Burlac, substantiv masculin Sinonime:
celibatar, holtei, flăcău tomnatic, cavaler, june, singur, necăsătorit, (familiar) becher, (regional) praşcău. Burlac, substantiv (regional)
Sinonime:
butoi.
Burlăcie, substantiv feminin
Sinonime:
celibat, holteie, văduvie, viduitate, (învechit) necăsătorie, (învechit) necăsnicie, (rar) burlăcărit.
Cadavru, substantiv masculin Sinonime:
leş, hoit, stârv, rămăşiţe pământeşti, mortăciune; relicvă.
Cardinal (cardinală), adjectiv Sinonime:
important, de bază, principal, esenţial, fundamental, definitoriu, hotărâtor.
Casant (casantă), adjectiv
Sinonime:
casabil, delicat, destructibil, fragil, friabil, slab, (figurat) tăios, (neobișnuit) hotărât, (popular) spărgăcios, (regional) spărtigos.
Castor, substantiv masculin
Sinonime:
biber, (învechit) breb, hodoș, bibart.
Categoric (categorică), adjectiv Sinonime:
precis, sigur, hotărât; definitiv, indiscutabil, irevocabil, necondiţionat.
Cavaler, substantiv masculin Sinonime:
nobil, aristocrat; ostaş, luptător; (om) generos, civilizat, nobil, amabil, binevoitor, binecrescut, leal, atent, politicos, onest; holtei, burlac, flăcău tomnatic, celibatar, june, (familiar) becher.
Călca, verb Sinonime:
a pune piciorul, a păşi, a merge, a străbate, a cutreiera, a colinda, a bate un drum, a bătători; a strivi, a zdrobi, a nimici, a distruge; (figurat) a nu respecta (o hotărâre), a nesocoti, a trece peste legi, a încălca; a veni, a se abate, a vizita. Calca, verb
Sinonime:
calchia.
Căscat (căscată), adjectiv
Sinonime:
(familiar) holbat, mirat, nătăfleţ, neatent, prost, uimit, uituc, zăbăuc, zăpăcit, zgâit; deschis, crăpat, desfăcut, răscrăcănat.
Celibat, substantiv neutru
Sinonime:
burlăcărit, burlăcie, castitate, continență, feciorie, holteie, (învechit) junie, (învechit) necăsătorie, (învechit) necăsnicie.
Chiorî, verb Sinonime:
a orbi; (reflexiv) a se uita cu atenţie, a se holba, a căsca ochii.
Cleptoman, substantiv masculin Sinonime:
hoţ, fur, pungaş.
Colinda, verb
Sinonime:
(figurat) a umbla, a străbate, a cutreiera, a hoinări, a merge, a călători, a se plimba, a se plimbarisi, a se duce.
Bâzgoia, verb (regional)
Sinonime:
a privi curios, a se holba, (ironic) a se alinta, (regional) a bâzdăi, (regional) a bâzgăi.
Consfinți, verb
Sinonime:
a stabili, a legifera, a hotărî, a decide, a consacra, a fixa, a statornici, (învechit) a sfinţi; (termen juridic) a confirma, a întări, a ratifica, a sancţiona, a valida, (învechit) a sacra; a legaliza.
Convinge, verb
Sinonime:
a lămuri; a-şi da seama, a recunoaște; a decide, a determina, a face, a hotărî, a îndupleca, (învechit) a îndemna, a pleca; a (se) asigura, a (se) încredinţa, (învechit) a (se) pliroforisi, a (se) siguripsi; (figurat) a se pătrunde.
Convins (convinsă), adjectiv
Sinonime:
răspicat; încredinţat, sigur, ferm, hotărât.
Cordon, substantiv neutru
Sinonime:
centură, curea, cingătoare, brâu, şerpar, (regional) bată, betelie, lentă, şnur; frontieră, graniţă, hotar, limită teritorială; (geografie) (cordon litoral) lido, perisip, săgeată litorală; (anatomie) (cordon ombilical) ombilic.
Corsar, substantiv masculin
Sinonime:
bucanier, flibustier, forban, hoț de mare, pirat.
Coş, substantiv neutru
Sinonime:
paner, (popular) coşarcă, paporniţă, (Transilvania şi Muntenia) corfă, (prin Banat şi Transilvania) targă;
(tehnică) ladă, (regional) casă, cutie, drob, durbană, ţarc; burduf, (regional) ceahol, cutubă, (regional, mai ales în Moldova) poclit; cămin, horn, (regional) bageacă, cubea, cucuvaie, fumar, horneţ, marchioţă, ursoaie, (prin Transilvania) budureţ, buduroi, hogeac, (Moldova) hogeag,
(prin Transilvania) ştiol, (prin Moldova şi Bucovina) şuber; (coşul pieptului) torace; (medicină) (popular) zgrăbunţă; coşar, coşciug, coviltir, dos, pătul, porumbar, sicriu, stup.
Coţcar, substantiv masculin
Sinonime:
şarlatan, pungaş, potlogar, hoţ, hoţoman, glumeţ, hâtru, ghiduş, escroc, impostor, înşelător, şnapan.
Coțcărie, substantiv feminin
Sinonime:
şarlatanie, pungăşie, hoţie, furtişag, glumă, ghidușie, escrocherie, furat, furătură, furt, impostură, înşelăciune, înşelătorie, pungăşeală, şmecherie.
Crimă, substantiv feminin
Sinonime:
ucidere, omor, asasinat, moarte, omorâre, omucidere, (livresc) homicid, (învechit) deşugubină, omucid, sângi, ucigătură.
Criminal (criminală), adjectiv și substantiv
Sinonime:
ucigaş, asasin, nelegiuit, bandit, omorâtor, (livresc) homicid, (rar) omucigaş, ucigător, (învechit) criminalist, omucid, războinic, şugubăţ; (adjectiv) (învechit) criminalicesc.
Cruce, substantiv feminin
Sinonime:
răscruce, răspântie, întretăiere, intersecţie, creştinism, ghindă, încrucişare, jumătate, lambă, spatie, treflă, vătrai, troiţă, cercevea; (tehnică) (regional) strup, strupalnic, ceatlău, (regional) flântar, măgăriţă, răscol, scară, (Moldova, Transilvania şi Banat) feleherţ, (Moldova şi Transilvania) spiţă, (Transilvania) tecărău; (tehnică) (crucea dinainte) (regional) cântar, cumpănă, scară; (crucea dinapoi) (regional) brăcinar, brănişor, coardă, iuhă, lehă, splină; (tehnică) (regional) bot, botniţă, hobot, obad, opleniţă; bulfeu; aripă; (botanică) (crucea-pământului) brânca-ursului, (învechit şi regional) sclipeţ, (regional) laba-ursului, talpa-ursului, fierea-pământului, piedicuţă, potroacă, ţintaură; (crucea-voinicului) pojarniţă, popilnic, rostopască, sunătoare, trei-răi; (articulat; constelație din emisfera nordică)
delfinul, lebăda; (crucea-pâinii) pristolnic, teişor; (crucea-salelor) sacrum. Cruce, adverb
Sinonime:
cruciş.
Crucial (crucială), adjectiv Sinonime:
important, capital, hotărâtor, de valoare, major.