Final, substantiv neutru
Sinonime:
sfârşit, încheiere, terminare, închidere, punct terminus, epilog, fine, capăt, deznodământ.
Final (finală), adjectiv
Sinonime:
ultim, cel din urmă, extrem; de scop, definitiv.
Finală, substantiv
Sinonime:
coda, codă, finalisma, joc final, terminație, ultima probă.
Finalism, substantiv
Sinonime:
(filozofie) providențialism, teleologie, vitalism, voluntarism.
Finalisma, substantiv
Sinonime:
(sport) finală.
Finalitate, substantiv feminin
Sinonime:
scop, ţel, ţintă; teleologie.
Finaliza, verb
Sinonime:
a concretiza, a duce până la final, a fini, a încheia, a isprăvi, a sfârși, a termina, (figurat) a fructifica.
Finalizare, substantiv
Sinonime:
terminare; (sport) concretizare, (figurat) fructificare.
Finalizat, adjectiv
Sinonime:
dus până la capăt, încheiat, terminat.
Finalmente, adverb
Sinonime:
în cele din urmă.
Cap, substantiv neutru
Sinonime:
ţeastă, craniu, căpăţână, (jargon) dovleac, glavă, tărtăcuţă, doxă, cutiuţă; căpătâi; (figurat) individ, ins, persoană, om; (figurat) minte, gândire, judecată, cugetare, cuget, raţionament, memorie; căpetenie, conducător, comandant, bulibaşă, şef, ştab, boss, patron, bonz; punct final, limită, extremitate, terminaţie, sfârşit, capăt, margine; început, frunte.
Capăt (capete), substantiv neutru
Sinonime:
punct final, margine, extremitate, limită, cap, terminaţie; fragment, rămăşiţă, bucată; (capete de lege, locuțiune) articole.
Căpătâi, substantiv neutru Sinonime:
pernă; rost, situaţie, ocupaţie, îndeletnicire; sens, finalitate; capăt, cap, început, margine, sfârşit, extremitate.
Concretiza, verb
Sinonime:
a exemplifica, a (se) incarna, a (se) întruchipa, a (se) întrupa, a (se) materializa, a (se) realiza, (rar) a (se) sensibiliza; a finaliza.
Destinaţie, substantiv feminin
Sinonime:
scop, ţintă, finalitate, funcţie; loc, aşezare, punct de sosire; (învechit) săvârşire, săvârşit.
Epilog, substantiv neutru
Sinonime:
concluzie, deznodământ, final, încheiere, perorație, rezumat, sfârşit, (învechit) epilogon, (învechit) epilogos, (livresc) fine.
Extrem (extremă), adjectiv
Sinonime:
de capăt, din cap, final, terminal, drastic.
Filozofie, substantiv feminin
Sinonime:
agnosticism, antropocentrism, antropomorfism, antropopatism, asociaționism, ataraxie, atomism, averroism, bergsonism, cartezianism, cazualism, conceptualism, confucianism, constructivism, convenționalism, creaționism, daoism, deism, determinism, dialectică, doctrină, dualism, emanatism, emanaționism, empiriocriticism, empiriomonism, energetism, epicurism, epifenomenalism, epistemologie, estetică, etică, existențialism, fatalism, fenomenalism, fenomenism, fenomenologie, ficționalism, fideism, filozofem, finalism, fizicalism, formalism, gândire (profundă), gândirism, gimnozofie, gnoseologie, gnosticism, hegelianism, hilozoism, holism, idealism, ideologie, iluminism, indeterminism, infinitism, instrumentalism, intelectualism, intuiționism, iraționalism, înţelepciune, kantianism, kantism, luminism, machism, marxism-leninism, materialism, mecanicism, metafizică, moderație, monadism, monism, morală, nativism, naturalism, neoconfucianism, neohegelianism, neokantianism, neoplatonism, neopozitivism, neoraționalism, neorealism, neotomism, ocazionalism, operaționalism, panpsihism, panteism, peripatetism, personalism, pironism, pitagorism, platonism, pozitivism, pragmatism, predeterminism, priticism, raționalism, relativism, scientism, scolastică, semanticism, senzualism, sistem, solipsism, speculație, spinozism, spiritualism, stoicism, structuralism, subiectivism, știință, teism, teleologie, teologie, teorie, teozofie, teză, tomism, utilitarism, vitalism, voluntarism.
Fine, substantiv neutru
Sinonime:
capăt, deznodământ, epilog, final, încheiere, sfârşit; (locuțiune adverbială) (în fine) în sfârșit, în concluzie.
Fructifica, verb
Sinonime:
a aduce venit, a avea avantaj, a concretiza, a da un profit, a dezvolta, a finaliza, a produce, a raporta, a spori, a valorifica.
Încheiere, substantiv feminin
Sinonime:
cabaletă, capăt, concluzie, contractare, deznodământ, epilog, final, finalizare, isprăvire, îmbinare, închidere, lichidare, perfectare, semnare, sfârșire, sfârşit, terminare, (învechit) istov, (învechit) statornicire, (regional) îmbumbare.
Sfârşit, substantiv neutru Sinonime:
final, capăt, încheiere; moarte, stingere; (învechit) scop, ţintă, ţel.
Sfârşit (sfârșită), adjectiv Sinonime:
isprăvit, terminat, încheiat, finalizat, dus la capăt; istovit, obosit, sleit, epuizat, vlăguit.
Ţel, substantiv neutru Sinonime:
ţintă, obiectiv, punct final.
Ultim (ultimă), adjectiv Sinonime:
cel din urmă, final.
Ludic (ludică), adjectiv
Sinonime:
divertizant, glumeț, recreativ, sprințar, (învechit) divertisant; (prin extensie) fără finalitate practică, gratuit.
Concenie, substantiv feminin
Sinonime:
(învechit) cap, capăt, final, încheiere, sfârşit.
Concretizare, substantiv
Sinonime:
incarnare, întruchipare, întrupare, materializare, realizare, (rar) sensibilizare; finalizare.
Coneţ, substantiv
Sinonime:
cap, capăt, final, fine, încheiere, sfârşit; șotie, boroboață.
Cumplire, substantiv
Sinonime:
asprime, barbarie, brutalitate, cap, capăt, cruzime, ferocitate, final, fine, încheiere, neîndurare, neomenie, răutate, sălbăticie, sfârşit, violenţă, vitregie.
Teleonomie, substantiv
Sinonime:
teleologie; finalitate.
Terminal (terminală), adjectiv
Sinonime:
definitiv, de la capăt, dispus la vârf, extrem, final, oclusiv, ultim.
Deznodământ, substantiv
Sinonime:
dezlegare, soluție, epilog, final, încheiere, sfârşit, (livresc) fine, soartă.
Teleologie, substantiv
Sinonime:
finalism, finalitate, teleonomie; teoria finalității.
Fini, verb
Sinonime:
a duce până la fine, a dovedi, a mântui, a finaliza, a isprăvi, a încheia, a sfârşi, a termina.
Fructificare, substantiv
Sinonime:
concretizare, finalizare, fructificaţie, valorificare.
Challenge, substantiv
Sinonime:
șalanj; (locuţiune) (challenge-round) etapă finală.
Output, substantiv
Sinonime:
(tehnică) ieșire, element final, produs final.
Terminus, substantiv
Sinonime:
aeroport, capăt, extremitate, gară, haltă, oprire, punct final, stație (ultimă).
Sfârşitură, substantiv
Sinonime:
cap, capăt, final, fine, încheiere, sfârșit.
Sfârşenie, substantiv
Sinonime:
(regional) cap, capăt, final, fine, încheiere, judecată de apoi, moarte, sfârșeală, sfârșit, stare de leșin; hotar; scop, țel.
Sfârşire, substantiv
Sinonime:
consumare, finalizare, isprăvire, încheiere, sfârșit, terminare.
Sfârșală, substantiv
Sinonime:
final, isprăvit, leșin, moarte, slăbiciune, terminat.
Vitalism, substantiv
Sinonime:
animism, fetișism, finalism, organicism.
Cauda, substantiv
Sinonime:
(anatomie) coadă; (muzică) coda, final, terminație.
Cabaletă, substantiv
Sinonime:
(muzică) frază muzicală de final, încheiere.
Epilogal, adjectiv
Sinonime:
final.
Ulteriorminte, adverb (învechit)
Sinonime:
finalmente.
Rush, substantiv
Sinonime:
(sport) accelerare, accelerație, asalt impetuos, efort final, iuțire, sprint.
Intenționalitate, substantiv
Sinonime:
deliberare, finalitate, intenție, premeditare.
