Deteriora, verb
Sinonime:
a (se) degrada, a se învechi, a (se) strica, a (se) uza, (Moldova) a (se) hrentui, (familiar) a (se) hârbui, a (se) hodorogi, a (se) paradi, a (se) rablagi, a (se) ponosi; a avaria, a agrava, a înrăi, a înrăutăţi.
Deteriorare, substantiv
Sinonime:
degradare, învechire, stricare, uzare, (învechit) degradaţie, ponosire; avariere, avarie, uzură, agravare, înrăire, înrăutăţire.
Deteriorat, adjectiv
Sinonime:
degradat, învechit, stricat, uzat, (Moldova) hrentuit, (familiar) hârbuit, hodorogit, paradit, rablagit, (familiar, rar) răblărit, ponosit; avariat, înrăutăţit.
Deteriorație, substantiv
Sinonime:
aneantizare, avarie, avariere, coroziune, decadență, decădere, declin, degradare, delabrare, descompunere, deteriorare, diminuare, distrugere, eroziune, învechire, ponosire, putrefacție, ruinare, stricare, uzare, uzură, (învechit) degradație, (învechit) deteriorațiune.
Deteriorațiune, substantiv (învechit)
Sinonime:
deteriorare, (învechit) deteriorație, (învechit) deteriorățiune.
Accidenta, verb
Sinonime:
a avaria, a carambola, a deteriora, a răni, a suferi un accident, a vătăma; (muzică) a varia.
Avaria, verb Sinonime:
a strica, a deteriora, a distruge, a vătăma, a altera.
Ciobi, verb Sinonime:
a ştirbi, a strica, a deteriora.
Degrada, verb Sinonime:
a înjosi, a compromite, a dezonora; a strica, a distruge, a deteriora, a ruina, a nărui.
Hodorogit (hodorogită), adjectiv
Sinonime:
cu un picior în groapă, dărăpănat, degradat, deteriorat, hârâit, hârâitor, hârbuit, hrentuit, îmbătrânit, învechit (și stricat), ramolit, răguşit, ruinat, senil, stricat, şubrezit, uzat, (variantă) odorogit.
Morfolit (morfolită), adjectiv
Sinonime:
bolborosit, deteriorat, ferfeniţit, îngăimat, mormăit, murdar, nearticulat, neclar, nedeslușit, prost îmbrăcat, stricat, terfelit.
Prăpădenie, substantiv feminin
Sinonime:
calamitate, catastrofă, deteriorare, dezastru, distrugere, flagel, grozăvie, năpastă, nenorocire, pacoste, pagubă, potop, prăpăd, pustiire, sinistru, stricăciune, urgie.
Prăpădit (prăpădită), adjectiv Sinonime:
stricat, deteriorat, rupt, ruinat; (figurat) nimicit, distrus, deprimat; slab, anemiat, bolnav, jigărit.
Rablagi, verb Sinonime:
a se uza, a se deteriora, a se hodorogi, a se degrada, a se strica, a se ruina, a se ramoli; (figurat) a îmbătrâni. Răblăgi, verb
Sinonime:
a (se) rablagi.
Ramoli, verb Sinonime:
a se uza, a se hodorogi, a se deteriora, a se rablagi, a se degrada; (figurat) a îmbătrâni, a se istovi, a se extenua.
Scoroji, verb Sinonime:
a se deteriora, a se strica; a se coşcovi, a se coji, a se burduşi.
Strica, verb Sinonime:
a deteriora, a degrada, a defecta, a sparge; a se descompune, a se altera; a vătăma, a răni; a tulbura, a deranja, a zădărnici; a se corupe, a decădea, a se deprava, a se desfrâna; a dărâma, a nărui, a distruge; (figurat) a anula, a desfiinţa, a abroga; (figurat) a se certa, a se gâlcevi.
Stricăciune, substantiv feminin
Sinonime:
avarie, corupție, daună, decadență, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, deteriorare, dezmăț, hernie, imoralitate, lepră, lezare, pagubă, perdiție, perversitate, perversiune, pervertire, pierdere, pierzanie, pierzare, prejudiciu, viciu, (figurat) descompunere, (figurat) putreziciune, (învechit și popular) pricaz, (învechit și regional) smintă, (învechit și regional) sminteală, (învechit) aselghiciune, (învechit) aselghie, (învechit) desfătare, (învechit) preacurvie, (învechit) preacurvire, (învechit) preaiubire, (învechit) scădere, (învechit) stricare, (învechit) stricătură, (învechit) vătămătură, (învechit, figurat) putrejune, (popular) vătămare, (prin Banat) ștetă, (rar) deșănțare, (rar, figurat) putrefacție.
Uza, verb Sinonime:
a deteriora, a toci; (figurat) a (se) consuma, a degrada, a (se) învechi, a (se) ramoli, a (se) rablagi; a folosi, a întrebuinţa; a recurge, a apela.
Uzat (uzată), adjectiv Sinonime:
tocit, degradat, deteriorat, învechit; (figurat) slăbit, consumat, epuizat, obosit.
Uzură, substantiv feminin
Sinonime:
degradare, deteriorare, eroziune, purtare, uzaj, uzare, vetustețe; camătă, cămătărie, dobândă, procent; (figurat) slăbire, oboseală, epuizare; (figurat) corupție, decadență, desfrâu.
Vătăma, verb
Sinonime:
a dăuna, a deteriora, a lovi, a păgubi, a răni, a strica, (învechit) a preavătăma.
Ruinat (ruinată), adjectiv
Sinonime:
căzut în ruină; dărăpănat, distrus, degradat, măcinat, părăginit, prăpădit, stricat, demolat, delabrat, deteriorat, devastat; (figurat) sărăcit, scăpătat.
Învechit (învechită), adjectiv
Sinonime:
uzat, degradat, trecut, depășit, îmbătrânit, deteriorat, demodat, desuet, inactual, perimat, vechi, arhaic; caduc, vetust; (familiar) fumat.
Degenerescență (degenerescențe), substantiv feminin
Sinonime:
alterare, alterație, atrofie, degenerare, degradare, descompunere, deteriorare, declin.
Bulit (bulită), adjectiv
Sinonime:
deteriorat, lovit, stricat.
Agravare, substantiv
Sinonime:
înrăire, înrăutăţire, acutizare, (figurat) deteriorare.
Avariat, adjectiv
Sinonime:
deteriorat, stricat. Avariat, substantiv
Sinonime:
avariare, avariere.
Avarie, substantiv
Sinonime:
deteriorare, stricăciune.
Avariere, substantiv
Sinonime:
deteriorare, stricare, (popular) vătămare.
Etiolare, substantiv
Sinonime:
(botanică) cloroză, decolorare, decolorație, marcescență; (figurat) decadență, declin, degenerescență, delabrare, deteriorare, slăbire.
Degenerat, adjectiv
Sinonime:
atrofiat, degradat, deteriorat, irecuperabil, înapoiat, pierdut, pipernicit, prost, redus.
Degradare, substantiv
Sinonime:
ruinare, deteriorare, ponosire, depreciere, prostire; decădere, declasare, înjosire.
Degradat, adjectiv
Sinonime:
ruinat, deteriorat, ponosit, depreciat, decăzut, înjosit.
Degradaţie, substantiv
Sinonime:
alterație, corupere, decadență, decădere, declin, degradare, depravare, deteriorare, eroziune, înjosire, învechire, modificare, ofilire, pervertire, prejudiciu, ravagiu, stricare, tocire, reducere, umilire, uzare, viciere.
Demola, verb
Sinonime:
a dărâma, a sparge, a casa, a deteriora, a distruge, a rade, a ruina.
Deregla, verb
Sinonime:
a (se) defecta, a (se) deranja, a (se) strica, a se deteriora.
Ponoseală, substantiv
Sinonime:
degradare, deteriorare, ponosire, roadere, stricare, tocire, uzare.
Ponosit, adjectiv
Sinonime:
degradat, deteriorat, ros, stricat, tocit, uzat; abătut, amărât, deprimat, descurajat, indispus, îndurerat, întristat, mâhnit, necăjit, supărat, trist.
Inutilizabil, adjectiv
Sinonime:
deteriorat, impracticabil, inaplicabil, inutil, neutilizabil, spart.
Sacatifsit, adjectiv
Sinonime:
infirm, invalid, mutilat, schilod, schilodit; deteriorat, ruinat.
Ponosire, substantiv
Sinonime:
degradare, deteriorare, roadere, stricare, tocire, uzare, (rar) ponoseală.
Uzare, substantiv
Sinonime:
consumare, deteriorare, folosire, învechire, ponosire, uzură.
Hârbui, verb
Sinonime:
a (se) degrada, a (se) deteriora, a (se) hodorogi, a (se) preface în hârburi, a (se) strica, a (se) uza, a se învechi, a se răblăgi, a se sparge, a se șubrezi; (figurat) a se rablagi, a se ramoli, a se rebegi, a-și pierde vigoarea fizică și intelectuală.
Rablagit, adjectiv
Sinonime:
degradat, deteriorat, învechit, ramolit, senil, stricat, uzat, (variantă) răblăgit.
Hârbuit, adjectiv
Sinonime:
degradat, deteriorat, învechit, prefăcut în hârburi, rablagit, stricat, uzat.
Putrescenţă, substantiv
Sinonime:
degradație, descompunere, deteriorare, putrefacţie, putreziciune, putrezire.
Răblărit, adjectiv
Sinonime:
degradat, deteriorat, învechit, stricat, uzat, vechi.
Viciere, substantiv
Sinonime:
alterare, avariere, corupere, denaturare, depravare, descompunere, deteriorare, pervertire, poluare, stricare.
Înveninare, substantiv
Sinonime:
intoxicare, intoxicație, otrăvire; (figurat) deteriorare, înrăutățire.
Delabra, verb
Sinonime:
a (se) deteriora, a (se) ruina, a (se) strica.
Dezagregație, substantiv
Sinonime:
decompoziție, degradare, degradație, delabrare, delichescență, destrucție, deteriorare, deteriorațiune, dezagregare, dezintegrare, dezintegrație, dezmembrare, dezorganizare, dezorganizație, dezunire, disjuncție, dislocare, dislocație, disociație, disociere, disoluție, dispersie, diviziune, fracționare, fragmentare, fragmentație, lichefacție, lichefiere, pulverizare, pulverizație, ruptură, scizionare, sciziune, separare, separație.
Delabrare, substantiv
Sinonime:
degradare, deteriorare, ruinare, stricare.
Buli, verb
Sinonime:
(argou) a bate, a deteriora, a lovi, a strica.
Erodabil, adjectiv
Sinonime:
deteriorabil.
Vătămat, adjectiv
Sinonime:
atins, bolnav, boşorog, deteriorat, jignit, lezat, lovit, ofensat, rănit, stricat.
Hodorogi, verb
Sinonime:
a face zgomot (mare) în mers, a flecări, a hurui, a îndruga, a pălăvrăgi, a răguşi, a se dărăpăna, a se degrada, a se deteriora, a se hârbui, a se învechi, a se ramoli, a se strica, a se șubrezi, a se uza, a sporovăi, a spune vrute și nevrute, a trăncăni, a vorbi mult și fără rost, a zgâlţâi.
Roadere, substantiv
Sinonime:
coroziune, degradare, deteriorare, erodare, eroziune, frecare, măcinare, ponosire, săpare, săpat, stricare, tocire, uzare, (popular) mâncătură, (popular) rosătură, (rar) ponoseală.
Ros, adjectiv
Sinonime:
consumat, deteriorat, distrus (la suprafață), erodat, măcinat, mâncat, ponosit, săpat, subțiat, uzat, (figurat) chinuit de.
Uzabil, adjectiv
Sinonime:
degradabil, deteriorabil.
Degradabil, adjectiv
Sinonime:
alterabil, autodegradabil, biodegradabil, decompozabil, deteriorabil, oxodegradabil, putrefiabil, putrescibil.
Stricătură, substantiv (învechit)
Sinonime:
avarie, daună, defecțiune, deteriorare, pagubă, pierdere, prejudiciu, stricăciune, (regional) greș, (regional) pricaz, (regional) vrajă.
Stricat (stricată), adjectiv
Sinonime:
acrit, acru, alterat, avariat, becisnic, bolnav, cariat, certat, contrafăcut, corupt, dărăpănat, decăzut, defect, defectat, defectuos, deformat, degradat, denaturat, depravat, deranjat, dereglat, descompus, desfăcut, desfrânat, destrăbălat, deteriorat, dezmățat, falsificat, fermentat, forțat, găunos, găurit, greșit, hârbuit, hodorogit, imoral, incorect, împuțit, înăcrit, învechit, măcinat, mâniat, mutilat, necorect, nerușinat, paradit, părăginit, pervertit, pocit, poluat, ponosit, prăpădit, prost, rablagit, rău, rânced, ros, ruinat, rupt, scâlciat, schilod, schilodit, schimonosit, spart, spălăcit, stătut, stâlcit, stropșit, supărat, șters, tocit, uzat, vătămat, viciat, vicios, (figurat) schingiuit, (învechit și popular) searbăd, (învechit și regional) rușinat, (învechit și regional) scorboroșit, (învechit și regional) scorburos, (învechit) aselghicesc, (învechit) demoralizat, (învechit) preacurvar, (învechit) preacurvitor, (învechit) spurcat, (livresc) libertin, (Moldova) hrentuit, (popular și familiar) parșiv, (popular) curvar, (popular) deșucheat, (prin Maramureș) scopt, (rar) deșănțat, (rar) detracat, (rar) răblărit, (rar) smintit, (regional și familiar) părăduit, (regional) mocnit, (regional) răntuit, (regional) sărbezit, (regional) șucheat, (regional) teșmenit.
Stricare, substantiv
Sinonime:
acrire, alterare, avariere, călcare, corupere, daună, dărăpănare, decădere, deformare, degradare, depravare, deranjare, descompunere, desfacere, deteriorare, distrugere, fermentare, forțare, împuțire, înăcrire, încălcare, înrăutățire, învechire, măcinare, nesocotire, nimicire, pagubă, părăginire, pervertire, pierdere, poluare, ponosire, prăpădire, prejudiciu, râncezire, roadere, ruinare, rupere, schimbare în rău, spargere, stricăciune, tocire, uzare, viciere, violare, (învechit) degradație, (popular) vătămare, (rar) ponoseală.
Vătămare, substantiv
Sinonime:
afecțiune, avariere, boală, daună, deteriorare, hernie, îmbolnăvire, lovire, lovitură, maladie, pagubă, pierdere, prejudiciu, rană, rănire, stricare, stricăciune, (livresc) lezare.
Paradi, verb (familiar)
Sinonime:
a (se) degrada, a (se) distruge, a (se) deteriora, a (se) învechi, a (se) strica, a (se) uza.
Rablagire, substantiv
Sinonime:
deteriorare, ramolire, stricare, uzare, vlăguire, (variantă) răblăgire.
Vandaliza, verb
Sinonime:
a deteriora, a devasta, a distruge, a profana.
Învechire, substantiv
Sinonime:
degradare, demodare, deteriorare, ieșire din uz, îmbătrânire, perimare, rămânere în urmă, stricare, uzare, (învechit) degradație.
Paradit, adjectiv
Sinonime:
degradat, deteriorat, distrus, învechit, prăpădit, stricat, șubrezit, uzat.
Paraditură, substantiv
Sinonime:
(familiar) lucru de proastă calitate, lucru deteriorat, lucru stricat, lucru uzat, obiect de proastă calitate, obiect stricat, obiect uzat.
Păgubire, substantiv
Sinonime:
avariere, degradare, deteriorare, devalorizare, pagubă, pierdere, prejudiciere (morală), prejudiciu, stricare, (învechit) nevoire.
Avariare, substantiv
Sinonime:
avariat, avariere, deteriorare, stricare, (popular) vătămare.
Vetustate, substantiv
Sinonime:
bătrânețe, decrepitudine, degradare, delabrare, vechime, (stare de) deteriorare.
Jupuit, adjectiv
Sinonime:
belit, cojit, coșcovit, descojit, descuamat, deteriorat, jecmănit, jefuit, julit, ros, uzat, zdrelit, (învechit) despielat, (regional) bătrân și slab, (regional) lovit; (variante) jupit, jupoiat, jupoit, jupuiat. Jupuit, substantiv
Sinonime:
belire, belit, descuamare, jefuire, julire, julit, jupuială, jupuire, zdrelire, zdrelit, (regional) lovire, (variantă) jupit.
Înrăotățat, adjectiv (învechit)
Sinonime:
agravat, înrăutățit, recrudescent, (figurat) deteriorat.
Înrăutățit, adjectiv
Sinonime:
agravat, înrăit, malițios, răutăcios, recrudescent, (figurat) deteriorat, (învechit) înrăotățat.
Înrăutățire, substantiv
Sinonime:
agravare, înăsprire, înrăire, recrudescență, (familiar, la figurat) zbârlire, (figurat) deteriorare, (figurat) stricare, (învechit) înrăotățare; (concretizat, rar) faptă rea, răutate, ticăloșie.
Scorojire, substantiv
Sinonime:
burdușire, cojire, coșcovire, deteriorare, (familiar) scofâlceală, (popular și familiar) scofâlcire, (popular) sfarogeală, (regional) răscoacere.
Delabrat, substantiv
Sinonime:
delabrare, deteriorare, ruinare, stricare. Delabrat, adjectiv
Sinonime:
deteriorat, ruinat, stricat.
Periciune, substantiv (învechit)
Sinonime:
deteriorare, dispariție, moarte, pieire, ruinare, stricăciune, ucidere, (figurat) corupție, (figurat) decădere, (figurat) prăbușire morală, (învechit) piericiune.
