Furat, substantiv
Sinonime:
furt, hoție.
Furător, substantiv
Sinonime:
bandit, hoţ, pungaş, tâlhar. Furător, adjectiv
Sinonime:
seducător, răpitor.
Furătură, substantiv
Sinonime:
furt, hoție, furat.
Bandit, substantiv masculin
Sinonime:
apaș, asasin, bucanier, camorrist, canalie, criminal, delincvent, escroc, filibustier, forban, gangster, hoț, mafios, mafiot, mizerabil, nelegiuit, nemernic, om în afara legii, pirat, răufăcător, scelerat, tâlhar, terorist, ticălos, yakuza, (familiar) afurisit, (franțuzism) brigand, (învechit) fur, (învechit) războinic, (regional) furător, (regional) robalău, (Transilvania) lotru.
Coțcărie, substantiv feminin
Sinonime:
şarlatanie, pungăşie, hoţie, furtişag, glumă, ghidușie, escrocherie, furat, furătură, furt, impostură, înşelăciune, înşelătorie, pungăşeală, şmecherie.
Extaziat (extaziată), adjectiv Sinonime:
foarte încântat, fermecat, (figurat) răpit, furat, absorbit.
Furt, substantiv neutru
Sinonime:
delapidare, furat, furătură, hoţie, infracțiune, jaf, pungăşeală, pungăşie, subtilizare, sustragere, (argou) mangleală, șuteală, (familiar) ciordeală, coțcărie, șterpeleală, șterpelire, (grecism învechit) sfeterismos, (învechit şi familiar) sfeteriseală, sfeterisire, (învechit) tâlhărăşug, tâlhărire, tâlhărşag, tâlhuşag, (livresc) rapt, (popular şi familiar) hoţomănie, (popular) tâlhărie, (rar) sustracție, (regional) robălie.
Ciordeală, substantiv
Sinonime:
furat, furătură, furt, hoţie, pungăşeală, pungăşie.
Dijmuire, substantiv (învechit)
Sinonime:
(învechit) dijmuială, dijmuit, zeciuire, zeciuit; (figurat) decimare, furat.
Furgăseală, substantiv
Sinonime:
furat.
Găbjit (găbjită), adjectiv
Sinonime:
(regional) furat, găbuit, îndesat, înhățat, prins, șterpelit, umplut.
Hoţomănie, substantiv
Sinonime:
furat, furătură, furt, hoţie, înșelătorie, pungăşeală, pungăşie, șarlatanie, șmecherie, tâlhărie.
Mangleală, substantiv
Sinonime:
cerşeală, cerşetorie, cerşit, furat, furătură, furt, hoţie, milogeală, milogit, pungăşeală, pungăşie.
Sfeteriseală, substantiv
Sinonime:
defraudare, delapidare, furat, furătură, furt, hoţie, pungăşeală, pungăşie, sustragere.
Sfeterisire, substantiv
Sinonime:
defraudare, delapidare, furat, furătură, furt, hoţie, pungăşeală, pungăşie, sfeteriseală, sustragere.
Sfeterismos, substantiv
Sinonime:
defraudare, delapidare, furat, furătură, furt, hoție, pungășeală, pungășie, sustragere.
Robălie, substantiv (regional)
Sinonime:
banditism, furat, furătură, furt, gangsterism, hoție, jaf, pungășeală, pungășie, tâlhărie.
Șterpelire, substantiv (familiar)
Sinonime:
furat, furătură, furt, hoție, pungășeală, pungășie, sustragere.
Şterpeleală, substantiv (familiar)
Sinonime:
furat, furătură, furt, hoție, pungășeală, pungășie.
Tâlhuşag, substantiv (învechit)
Sinonime:
banditism, furat, furătură, furt, gangsterism, hoție, jaf, pungășeală, pungășie, tâlhărie.
Tâlhărşag, substantiv (învechit)
Sinonime:
banditism, furat, furătură, furt, gangsterism, hoție, jaf, pungășeală, pungășie, tâlhărie.
Recela, verb
Sinonime:
a se ascunde, a se refugia, (obiecte furate) a păstra și a ascunde, (persoane) a sustrage de la cercetările justiției.
Recelare, substantiv
Sinonime:
ascundere, refugiere, (obiecte furate) păstrare și ascundere, (persoane) sustragere de la cercetările justiției.
Sustras, adjectiv
Sinonime:
defraudat, delapidat, deturnat, furat, subtilizat.
Tâlhărire, substantiv (învechit)
Sinonime:
banditism, furat, furătură, furt, gangsterism, hoție, jaf, pungășeală, pungășie, tâlhărie.
Tâlhărășug, substantiv (învechit)
Sinonime:
banditism, furat, furătură, furt, gangsterism, hoție, jaf, pungășeală, pungășie, tâlhărie; (variante învechite) tălhărășug, tâlhărușug.
Carditor, substantiv
Sinonime:
(argou) furător, hoț; bătăuș, (argotic) mardeiaș.
Cardit, adjectiv
Sinonime:
(argou) bătut, furat.
Șparlit, adjectiv
Sinonime:
furat, șterpelit.
Furgăsire, substantiv
Sinonime:
furat, furgăseală, furgăsit, șterpelire.
Litrosit, adjectiv (învechit)
Sinonime:
distrus, furat, mântuit, (învechit) alitrosit.
