Menu
dictoo - dictionar de sinonime

Destabiliza
Destabiliza, verb
Sinonime: a deveni instabil, a dezechilibra, a fragiliza, a slăbi.  
Destabilizant
Destabilizant, adjectiv
Sinonime: destabilizator, subminant.  
Destabilizare
Destabilizare, substantiv
Sinonime: dezechilibrare, fragilizare, precarizare.  
Destabilizator
Destabilizator, adjectiv
Sinonime: destabilizant, fragilizant, vulnerabilizant.  
Destăinui
Destăinui, verb
Sinonime: a dezvălui, a descoperi, a revela, a face cunoscut, a divulga, a (se) mărturisi, a trăda, a declara, a împărtăşi, a încredinţa, a (se) spovedi, a spune, (livresc) a (se) confia, (învechit şi popular) a (se) dezveli, (regional) a deveghea, (învechit) a propovădui, a deconspira, a se confesa.  
Destăinuire
Destăinuire, substantiv
Sinonime: dezvăluire, divulgare, împărtăşire, încredinţare, mărturisire, revelare, spovedire, deconspirare, confesiune, confidenţă, spovedanie, (rar, la plural) sincerităţi; declaraţie.  
Desţăra
Desţăra, verb
Sinonime: a emigra, a expatria, a pribegi.  
Desţărare
Desţărare, substantiv
Sinonime: emigrare, emigraţie, expatriere, pribegie.  
Destărniţa
Destărniţa, verb
Sinonime: a deşeua.  
Destărniţat
Destărniţat, adjectiv
Sinonime: deşeuat.  
Desţeleni
Desţeleni, verb
Sinonime: a desfunda; a ara adânc, a cultiva, (învechit şi regional) a ogorî; a ieși din rădăcini.  
Desţelenire
Desţelenire, substantiv
Sinonime: desfundare.  
Desţelenit
Desţelenit, adjectiv
Sinonime: desfundat, (învechit şi regional) nou, bun de lucrat.  
Deştept (deșteaptă)
Deştept (deșteaptă), adjectiv
Sinonime: inteligent, ager, isteţ, iscusit, vioi, priceput, sprinten; şmecher, şiret, viclean; treaz, activ, sculat; spiritual, abil, dibaci, ingenios, îndemânatic, meşter, (popular) mehenghi, (învechit şi regional) pricopsit, (prin Transilvania) prinzaci, (învechit) meşteşugăreţ, practic, (figurat) breaz; chibzuit, cuminte, înţelept.  
Deştepta
Deştepta, verb
Sinonime: a trezi, a însufleţi, a învia, a scula; (figurat) a stârni, a dezlănţui, a suscita.  
Deşteptăciune
Deşteptăciune, substantiv feminin
Sinonime: inteligenţă, iscusinţă, înzestrare, pricepere, agerime, dibăcie, isteţime, îndemânare.  
Deşteptare
Deşteptare, substantiv
Sinonime: deșteptat, trezire.  
Deşteptător
Deşteptător, substantiv
Sinonime: (învechit, în Transilvania) sculător; (ceas deșteptător) ceas cu alarmă, ceas de masă.  
Deşteptătorul
Deşteptătorul, substantiv articulat (astronomie)
Sinonime: aldebaran.  
Destin
Destin, substantiv neutru
Sinonime: soartă, dat, fatalitate, ursită, predestinare, fatum.  
Destina
Destina, verb
Sinonime: a afecta, a consacra, a da, a dărui, a dedica, a devota, a distribui, a face, a fixa din timp, a hărăzi, a hotărî, a închina, a opta, a orândui, a predestina, a predetermina, a rândui, a repartiza, a rezerva, a sorti, a supune, a ursi, (grecism învechit) a afierosi, (învechit) a deda, (învechit) a meni, (învechit) a pridădi, (învechit) a șerbi, (învechit) a tocmi, (popular) a noroci, (popular) a preursi, (popular) a pune deoparte, (popular) a scrie, (popular) a soroci, (rar) a aplica.  
Destinare
Destinare, substantiv
Sinonime: consacrare, dedicare, destinat, destinație, devotare, hărăzire, închinare, menire, predestinare, sortire, ursire.  
Destinat
Destinat, adjectiv
Sinonime: afectat, asignat, atribuit, consacrat, hărăzit, hotărât dinainte, menit, predestinat, promis, sortit, stabilit, ursit.

Destinat, substantiv
Sinonime: destinare, destinație.  
Destinatar
Destinatar, substantiv
Sinonime: adresant, alocutar, auditor, beneficiar, receptor, (învechit) recipiendar.  
Destinaţie
Destinaţie, substantiv feminin
Sinonime: scop, ţintă, finalitate, funcţie; loc, aşezare, punct de sosire; (învechit) săvârşire, săvârşit.  
Destinator
Destinator, substantiv (învechit)
Sinonime: emițător, expeditor, locutor, trimițător, vorbitor.  
Destinde
Destinde, verb
Sinonime: a se relaxa, a se odihni, a se linişti, a se recrea, a slăbi, a lărgi, (popular) a slobozi, a (se) îndrepta, a (se) întinde; a se calma, a se domoli, a se potoli.

Deştinde, verb
Sinonime: a coborî, a descinde, a scoborî.  
Destindere
Destindere, substantiv
Sinonime: relaxare, slăbire, lărgire, (popular) slobozire, respirare, detentă; (fonetică) recursie; astâmpăr, calm, linişte, odihnă, pace, repaus, recreare, tihnă.  
Destins
Destins, adjectiv
Sinonime: discordat, relaxat, slăbit, lejer, (livresc) lax; calm, domol, liniştit, molcom, netulburat, paşnic, potolit, tihnit.  
Destitui
Destitui, verb
Sinonime: a scoate, a îndepărta, a da afară, a scoate din post, a demite, (învechit şi familiar) a mazili, (figurat) a debarca.  
Destituire
Destituire, substantiv
Sinonime: demitere, îndepărtare, scoatere, (învechit şi familiar) mazilire, mazilit, (figurat) debarcare.  
Destituție
Destituție, substantiv
Sinonime: concediere, dare afară, destituire, destituțiune, disponibilizare, îndepărtare, licențiere, revocație.  
Destoinic (destoinică)
Destoinic (destoinică), adjectiv
Sinonime: vrednic, capabil, merituos, isteţ, îndemânatic, competent, de ispravă, abil.  
Destoinicește
Destoinicește, adverb (învechit)
Sinonime: în mod cuvenit.  
Destoinici
Destoinici, verb
Sinonime: a da demnitate, a face vrednic, a se învrednici.  
Destoinicie
Destoinicie, substantiv feminin
Sinonime: aptitudine, capacitate, vrednicie, pricepere, iscusinţă.  
Destona
Destona, verb (învechit)
Sinonime: a distona.  
Destrăbăla
Destrăbăla, verb
Sinonime: a avea purtări dezmățate, a duce o viață de petreceri ușoare, a trăi în desfrâu, a se strica, a se desfrâna, a se deprava; a corupe, a vicia, a perverti.  
Destrăbălare
Destrăbălare, substantiv
Sinonime: corupţie, desfrâu, dezmăț.  
Destrăbălat
Destrăbălat, substantiv
Sinonime: desfrânat.  
Destrăbălat (destrăbălată)
Destrăbălat (destrăbălată), adjectiv
Sinonime: dezmăţat, desfrânat, decăzut, corupt, imoral.  
Destrăma
Destrăma, verb
Sinonime: a rupe, a (se) desfira, a desface, a descompune, a dizolva, a dezmembra, a îmbucătăţi, a (se) deşira, a (se) strica, (învechit) a (se) rânji, a se rări, (rar) a se dezlâna, a risipi; a sfărâma.  
Destrămare
Destrămare, substantiv
Sinonime: deşirare, (rar) dezlânare, dezmembrare.  
Destrămat (destrămată)
Destrămat (destrămată), adjectiv
Sinonime: rărit, zdrenţuit, desfirat, desfăcut, distrus, nimicit.  
Destrămătură
Destrămătură, substantiv
Sinonime: (la plural) zdrențe; ruptură, răritură, (popular) stramă, strămătură.  
Destribuire
Destribuire, substantiv (învechit)
Sinonime: distribuire.  
Destroieni
Destroieni, verb
Sinonime: a curăța de troiene; a deszăpezi.  
Destroienire
Destroienire, substantiv
Sinonime: deszăpezire.  
Destroienit
Destroienit, adjectiv
Sinonime: deszăpezit.  
Destruca
Destruca, verb
Sinonime: a descoperi, a dezveli.  
Abil (abilă)
Abil (abilă), adjectiv
Sinonime: agil, competent, îndemânatic, iscusit, descurcăreţ, dotat, isteţ, priceput, destoinic, dibaci, subtil.  
Abilitate (abilități)
Abilitate (abilități), substantiv feminin
Sinonime: agilitate, ușurință, îndemânare, pricepere, destoinicie, iscusinţă, dibăcie, ingeniozitate, virtuozitate; (la plural) deprinderi, obiceiuri, șmecherii, șiretlicuri; (termen juridic) aptitudine legală, delegație, împuternicire, mandat, procură.  
Adresant
Adresant, substantiv masculin
Sinonime: destinatar.  
Afecta
Afecta, verb
Sinonime: a altera, a întrista, a îndurera, a mâhni; a atribui, a da, a destina, a acorda, a consacra, a desemna, a rezerva.  
Afectare
Afectare, substantiv feminin
Sinonime: aer, aparență, artificialitate, bombasticism, căutare, comportare nenaturală, emfază, exagerare, fandoseală, grandilocvență, impresionare, întristare, manieră, manierism, patos, prejudiciere, prețiozitate, retorism, sclifoseală, (popular și familiar) izmeneală, (popular și familiar) scălâmbăială; destinare, ipotecare; afectație.  
Ager (ageră)
Ager (ageră), adjectiv
Sinonime: iute, sprinten, vioi, isteţ, deştept, priceput, iscusit, pătrunzător, ingenios, agil.  
Agerime
Agerime, substantiv feminin
Sinonime: sprinteneală, vioiciune, isteţime, deşteptăciune, pătrundere, inteligenţă, agilitate, vivacitate.  
Ajunge
Ajunge, verb
Sinonime: a sosi, a parveni, a reuşi, a izbuti, a atinge, a deveni (ceva sau cineva).

Ajunge, interjecție
Sinonime: atât! basta! destul! gata! isprăveşte! încetează! punct! sfârşeşte! stai! stop! termină! (regional) halt! ho!  
Aptitudine
Aptitudine, substantiv feminin
Sinonime: înclinare, talent, predispoziţie, însuşire, destoinicie, înclinaţie, capacitate, competență, facultate, calificare.  
Atomiza
Atomiza, verb
Sinonime: a pulveriza, a descompune, a destrăma, a dezintegra, a distruge, a vaporiza.  
Basta
Basta, interjecție
Sinonime: destul, gata, s-a terminat, ajunge!  
Breaz (brează)
Breaz (brează), adjectiv
Sinonime: grozav, iscusit, isteț, inteligent, deştept.  
Bun (bună)
Bun (bună), adjectiv
Sinonime: cumsecade, binevoitor, generos, amabil, de inimă; de treabă; blând, prietenos, îngăduitor, blajin, calm, paşnic, potolit, liniştit, cuminte, ascultător, cuviincios; agreabil, plăcut, satisfăcător, convenabil, util, binevenit, de preţ, potrivit, corespunzător, apt; înzestrat, destoinic, iscusit, capabil, dibaci, abil, vrednic; valabil, nealterat, nescăzut, neuzat, în circulaţie.  
Calm (calmă)
Calm (calmă), adjectiv
Sinonime: liniştit, cumpănit, stăpânit, domol, potolit, echilibrat, moderat, așezat; destins, flegmatic, imperturbabil; pacific, pașnic, placid.  
Cam
Cam, adverb
Sinonime: aproximativ, aproape, circa, oarecum, întrucâtva, nițel, puţin; prea, destul.  
Capabil (capabilă)
Capabil (capabilă), adjectiv
Sinonime: apt, în stare, dotat, înzestrat, valoros, destoinic, priceput, îndemânatic, talentat.  
Casant (casantă)
Casant (casantă), adjectiv
Sinonime: casabil, delicat, destructibil, fragil, friabil, slab, (figurat) tăios, (neobișnuit) hotărât, (popular) spărgăcios, (regional) spărtigos.  
Competent (competentă)
Competent (competentă), adjectiv
Sinonime: priceput, pregătit; îndreptăţit, în drept, în materie, bun, capabil, destoinic, dotat, experimentat, încercat, înzestrat, valoros, versat, vrednic, (rar) preparat, (învechit şi popular) harnic, (popular) cercat, (învechit) ispitit, mândru, practic, practicos, practisit, putincios; avizat, chemat, autorizat.  
Concedia
Concedia, verb
Sinonime: a debarca, a destitui, a deposeda, a detrona, a licenția, a revoca, a îndepărta, a da afară, a elibera din funcţie, a mulțumi, a scoate, (învechit) a slobozi, (grecism învechit) a exoflisi, (familiar) a mătrăşi; a disponibiliza.  
Confesa
Confesa, verb
Sinonime: a se destăinui, a face confidenţe, a mărturisi, a se spovedi.  
Confesiune
Confesiune, substantiv feminin
Sinonime: destăinuire, confidenţă, mărturisire, spovedanie.  
Confidenţă
Confidenţă, substantiv feminin
Sinonime: confesiune, destăinuire.  
Consacra
Consacra, verb
Sinonime: a consfinţi, a confirma, a târnosi, a (se) dărui, a (se) dedica, a (se) destina, a (se) devota, a (se) hărăzi, a (se) închina, (rar) a (se) aplica, (învechit) a (se) deda, a (se) meni, a (se) pridădi, a (se) şerbi, (grecism învechit) a (se) afierosi.  
Corupe
Corupe, verb
Sinonime: a (se) degrada, a decădea, a (se) deprava, a (se) desfrâna, a (se) destrăbăla, a (se) perverti, a (se) strica, a (se) vicia, (rar) a (se) dezmăţa, (învechit) a (se) sminti; a seduce; a (se) deforma, a (se) strica.  
Corupt
Corupt (coruptă), adjectiv
Sinonime: deformat, desfrânat, depravat, imoral, decăzut, destrăbălat, dezmăţat, neruşinat, pervertit, stricat, vicios, viciat; (livresc) libertin, (rar) deşănţat, (popular şi familiar) parşiv, (popular) deşucheat, (învechit şi regional) ruşinat, (regional) şucheat, teşmenit, (învechit) aselghicesc, demoralizat, spurcat, (figurat) putred.

Corupt, substantiv
Sinonime: alterare, corupere, (învechit) conrupt, (învechit) corumpt.  
Corupţie
Corupţie, substantiv feminin
Sinonime: coruptibilitate; decadenţă, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăţ, imoralitate, perdiţie, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, prevaricațiune, stricăciune, viciu, (rar) deşănţare, (învechit) aselghiciune, aselghie, desfătare, preacurvie, preacurvire, preaiubire, (figurat) descompunere, putreziciune, (rar, figurat) putrefacţie, (învechit, figurat) putrejune; seducere.  
Creier
Creier, substantiv masculin
Sinonime: encefal, cerebel; (figurat) minte, inteligenţă, judecată, deşteptăciune, intelect, inteligenţă, judecată, minte, pricepere, raţiune, spirit.  
Cuminte
Cuminte, adjectiv
Sinonime: cumsecade, aşezat, serios, potolit, blajin, blând, calm, paşnic, liniştit, ascultător, de treabă; cu judecată, deştept, înţelept.

Cuminte, adverb
Sinonime: chibzuit.  
Declara
Declara, verb
Sinonime: a afirma, a spune, a mărturisi, a destăinui, a lua atitudine, a se pronunţa, a comunica, a susţine, a anunţa, a recunoaşte, a opina, a proclama, a apărea, a izbucni.  
Dedica
Dedica, verb
Sinonime: a se închina, a consacra, a destina; a se lăsa absorbit, a se hărăzi.  
Demite
Demite, verb
Sinonime: a concedia, a destitui, a da afară, a elibera.  
Depravat (depravată)
Depravat (depravată), adjectiv
Sinonime: corupt, stricat, decăzut, desfrânat, destrăbălat, descompus moral, pervers.  
Deprindere
Deprindere, substantiv feminin
Sinonime: obişnuinţă, obicei, învăţ, familiarizare; destoinicie, pricepere, experimentare, dexteritate; aclimatizare, însuşire, comportare, tabiet, fire.  
Deschide
Deschide, verb
Sinonime: a căsca, a crăpa, a descuia, a destupa, a dezlipi, a înflori, a însenina, a plesni, a (se) desface, a (se) despica, a sparge; a inaugura, a debuta, a vernisa.  
Deschidere
Deschidere, substantiv feminin
Sinonime: acces, breșă, ieșire, intrare, spaţiu, perspectivă, despicătură, crăpătură, desfacere, descuiere, căscare, căscat, destupare, spargere, crăpare, despicare, plesnire, deschizătură, deșirare, orificiu, gaură, distanță, ecart, ecartament, descoperire; (deschidere geologică) afloriment; exordiu, inaugurare, începere, preliminar; acceptare, receptivitate, toleranță.

Deșchidere, substantiv
Sinonime: (popular) deschidere.  
Deschis
Deschis, adverb
Sinonime: făţiş, (figurat) sincer, leal, onest, franc.

Deschis, adjectiv
Sinonime: cinstit, comunicativ, expansiv, neprefăcut, prietenos, receptiv, sincer, sociabil, volubil; desfăcut, descuiat, căscat, destupat, neacoperit; (medicină) necicatrizat, nevindecat, sângerând, viu; crăpat, plesnit, înflorit; făţiş.  
Descompune
Descompune, verb
Sinonime: a destrăma, a dezmembra; a (se) altera, a se strica, a putrezi, a râncezi; a (se) desface, a (se) despărţi, a (se) divide, a (se) fracţiona, a (se) împărţi, a (se) scinda, a (se) separa, (rar) a (se) dezalcătui.  
Descoperi
Descoperi, verb
Sinonime: a dezvălui, a arăta, a revela, a scoate la iveală; a găsi, a afla, a da de ceva, a dezveli, a inventa, a ghici, (rar) a bănui, (livresc) a decela, (rar) a surprinde, a stabili, a destăinui, a divulga; a trăda, a da pe față; a lăsa neapărat, a expune unui atac.  
Desfătare
Desfătare, substantiv feminin
Sinonime: delectare, plăcere, încântare, petrecere, veselie, farmec, voluptate, vrajă, (învechit şi regional) tefericie, (învechit) încântec, (familiar) deliciu, (figurat) savoare, (rar) desfăt, (învechit) desfătăciune, bucurie; corupţie, decadenţă, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăţ, imoralitate, perdiţie, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune, viciu.

Desfățare, substantiv
Sinonime: (despre plăpumi, perne, așternut) desfățat, dezbrăcare, lăsare fără rufărie, scoatere; (prin analogie) evitare; (regional) etalare.  
Desfrânare
Desfrânare, substantiv feminin
Sinonime: destrăbălare, desfrâu, dezmăţ, corupţie, depravare, imoralitate, stricăciune, decădere.  
Desfunda
Desfunda, verb
Sinonime: a destupa, a desface; a desţeleni.  
Deşănţat (deşănţată)
Deşănţat (deşănţată), adjectiv
Sinonime: dezordonat, dezmăţat, ciudat, straniu, deşucheat, destrăbălat.  
Deşirat (deşirată)
Deşirat (deşirată), adjectiv
Sinonime: destrămat, desfăcut, rupt, desfirat, stricat; (figurat) lung, slab, osos.  
Deşucheat (deşucheată)
Deşucheat (deşucheată), adjectiv
Sinonime: nebun, smintit, ţicnit; dezmăţat, destrăbălat, deşănţat, aiurea, aiurit, bezmetic, corupt, decăzut, depravat, desfrânat, imoral, impudic, indecent, necuviincios, neruşinat, obscen, pervertit, pornografic, scabros, scârbos, stricat, trivial, vicios, vulgar, zănatic, zăpăcit, zurliu, alienat, dement, descreierat, înnebunit.  
Dezgheţat (dezgheţată)
Dezgheţat (dezgheţată), adjectiv
Sinonime: vioi, priceput, isteţ, deştept, activ, dinamic, ager, descurcăreţ, dibaci, inteligent, iscusit, iute, îndemânatic, întreprinzător, sprinten.  
Dezmăţ
Dezmăţ, substantiv neutru
Sinonime: destrăbălare, corupţie, desfrânare; anarhie, debandadă, haos.  
Dezmăţat (dezmăţată)
Dezmăţat (dezmăţată), adjectiv
Sinonime: destrăbălat, desfrânat, corupt, imoral, decăzut, deșănțat; lipsit de rușine, lipsit de bună-cuviință; cu înfățișare dezordonată, cu înfățișare neglijentă.  
Dezmembra
Dezmembra, verb
Sinonime: a desfiinţa, a desface, a (se) descompune, a (se) destrăma, a (se) dezarticula, a (se) dezbina, a (se) dezagrega; a dezosa, a disloca, a diseca; a decapita, a mutila.  
Dezvălui
Dezvălui, verb
Sinonime: a dezveli, a arăta, a revela, a destăinui, a divulga, a descoperi, a pune în lumină, a elucida, a sesiza, a deconspira.  
Dezveli
Dezveli, verb
Sinonime: a (se) descoperi, a (se) dezvălui, (Banat) a (se) descutropi, (Oltenia şi Banat) a (se) destruca, a inaugura; a apărea, a arăta, a se confesa, a declara, a desface, a desfăşura, a destăinui, a divulga, a se ivi, a împărtăşi, a încredinţa, a înfăţişa, a mărturisi, a revela, a se spovedi, a spune, a trăda.  
Website, versiune pentru PC: http://sin0nime.com/pc/
Dicţionarul limbii române în format electronic: https://dicti0nar.ro/
Store




Copyright © din 2011 Dictoo.eu | Toate drepturile rezervate
Folosirea acestui site implică acceptul d-voastră pentru utilizarea
cookie-urilor furnizate de terțe părți (AdSense, Statcounter, Facebook, etc).
Despre cookie

Reduceri online!
...