Confirma, verb
Sinonime:
a adeveri, a atesta, a întări, a recunoaşte, a certifica, a arăta, a demonstra, a dovedi, a mărturisi, a proba, a sprijini, a stabili, a susţine, (livresc) a corobora, (învechit şi regional) a probălui, (învechit) a încredinţa, a mărturi, a probui; a consacra, a consfinţi, a ratifica, a sancţiona, a valida, (învechit) a sacra.
Confirmabil, adjectiv
Sinonime:
demonstrabil, validabil.
Confirmare, substantiv
Sinonime:
adeverire, arătare, atestare, certificare, demonstrare, demonstraţie, dovedire, întărire, probare, probă, (livresc) coroborare; consacrare, consfinţire, ratificare, sancţionare, sancţiune, validare, (învechit) sacrare, recunoaştere.
Confirmat, adjectiv
Sinonime:
adeverit, consacrat, consfințit, demonstrat, dovedit, întărit, probat, ratificat, sancţionat, validat, verificat. Confirmat, substantiv
Sinonime:
confirmare.
Confirmație, substantiv
Sinonime:
confirmare, sacrament, (învechit) confirmațiune, (învechit) hrisov.
Confirmațiune, substantiv (învechit)
Sinonime:
confirmație.
Confirmativ, adjectiv
Sinonime:
adeveritor, bazat pe probe convingătoare, concludent, întăritor.
Adeveri, verb Sinonime:
a întări, a atesta, a certifica, a confirma, a demonstra, a dovedi, a proba, a garanta, a autentifica.
Aproba, verb Sinonime:
a încuviinţa, a consimţi, a fi de acord, a-şi da consimţământul, a accepta, a admite; a achiesa; a autoriza, a confirma, a semna, a subscrie.
Atesta, verb Sinonime:
a dovedi, a confirma, a demonstra, a pune în evidenţă, a certifica, a adeveri, a proba, a autentifica, a legaliza, a semna.
Certifica, verb Sinonime:
a dovedi, a atesta, a confirma, a întări, a demonstra.
Consacra, verb
Sinonime:
a consfinţi, a confirma, a târnosi, a (se) dărui, a (se) dedica, a (se) destina, a (se) devota, a (se) hărăzi, a (se) închina, (rar) a (se) aplica, (învechit) a (se) deda, a (se) meni, a (se) pridădi, a (se) şerbi, (grecism învechit) a (se) afierosi.
Consfinți, verb
Sinonime:
a stabili, a legifera, a hotărî, a decide, a consacra, a fixa, a statornici, (învechit) a sfinţi; (termen juridic) a confirma, a întări, a ratifica, a sancţiona, a valida, (învechit) a sacra; a legaliza.
Demonstra, verb
Sinonime:
a arăta, a dovedi, a dezvălui, a proba, a manifesta, a confirma, a indica, (figurat) a marca, a argumenta, a întări, a susţine, a explica, a expune, a etala.
Document, substantiv neutru
Sinonime:
act, înscris, atestat; (învechit) zapis, hrisov, uric; hârtie, legitimaţie; confirmare, copie, dosar, fișier, manuscris, protocol, text.
Dovedi, verb
Sinonime:
a demonstra, a atesta, a proba; a (se) arăta, a manifesta, a vădi; a învinge, a birui, a răpune, a întrece; a prididi, a răzbi, a isprăvi, a mântui; a confirma, a argumenta, a întări, a susţine; a asasina, a bate, a încheia, a înfrânge, a omorî, a sfârşi, a suprima, a termina, a ucide.
Împlini, verb Sinonime:
a completa, a întregi; a se dezvolta, a se îngrăşa, a se rotunji; a realiza, a se înfăptui, a îndeplini, a executa; a achita, a plăti; a se adeveri, a se confirma.
Încredinţa, verb Sinonime:
a da, a preda, a depune, a împărtăşi; a asigura, a confirma, a garanta.
Întări, verb Sinonime:
a fortifica, a baricada; a întrema, a înzdrăveni; a consolida, a fixa, a ţintui; a confirma, a adeveri, a certifica, a legaliza.
Învesti, verb Sinonime:
a delega, a împuternici, a confirma.
Legaliza, verb Sinonime:
a autentifica, a adeveri, a întări, a confirma, a certifica.
Mărturie, substantiv feminin Sinonime:
depoziţie, declaraţie; dovadă, probă, manifestare, atestare, confirmare, întărire, adeverire.
Mărturisi, verb Sinonime:
a declara, a da pe faţă, a afirma, a spune, a susţine, a recunoaşte, a admite, a confirma; (figurat) a adeveri, a proba, a demonstra, a evidenţia; a se destăinui, a divulga, a da în vileag; a se spovedi.
Pecetluit (pecetluită), adjectiv
Sinonime:
ascuns, astupat, autentificat, consfințit, fixat, imobilizat, închis, înfundat, înțepenit, nepătruns, predestinat, prins, sigilat, stigmatizat, ştampilat, tainic, zăvorât, (condamnat) înfierat, (figurat) confirmat, (figurat) consolidat, (figurat) definitiv hotărât, (figurat) definitivat, (figurat) dezonorat, (figurat) statornicit, (regional) pătat.
Recipisă, substantiv feminin Sinonime:
adeverinţă, confirmare, dovadă, document.
Recunoaşte, verb
Sinonime:
a (se) declara, a accepta, a admite, a confirma, a cunoaște, a deosebi, a distinge, a fi de acord, a identifica, a întări, a mărturisi, a se regăsi, a ști, a valida, (prin Oltenia) a semui.
Sancţiona, verb Sinonime:
a aproba, a confirma, a încuviinţa, a statornici, a consfinţi; a condamna, a pedepsi, a osândi.
Sancţiune, substantiv feminin Sinonime:
confirmare, aprobare, consfinţire; pedeapsă, osândă, condamnare, penalizare, mustrare, dojană, admonestare.
Semna, verb Sinonime:
a iscăli, a subscrie; a certifica, a autentifica, a confirma.
Subscrie, verb Sinonime:
a semna, a iscăli; (figurat) a aproba, a confirma, a fi de acord; a participa, a se asocia, a colabora.
Valida, verb Sinonime:
a confirma, a recunoaşte, a considera valabil.
Viza, verb Sinonime:
a aproba, a confirma, a considera valabil; a ţinti, a ochi, a fixa ca obiectiv; a se referi, a face aluzie.
Adeverire, substantiv
Sinonime:
arătare, atestare, certificare, confirmare, demonstrare, demonstrație, dovedire, întărire, legalizare, probare, probă, verificare, (livresc) coroborare.
Adeverit, adjectiv
Sinonime:
adevărat, confirmat, demonstrat, dovedit, probat, verificat.
Afirmaţie, substantiv
Sinonime:
adeverire, afirmare, aserţiune, atestare, confirmare, cuvânt, declarare, declaraţie, demonstrare, demonstrație, mărturie, mărturisire, propoziţie, reafirmare, spunere, spusă, susținere, teoremă, teză, vorbă, zisă, (învechit) afirmațiune, (învechit) voroavă, (rar) parolă.
Atestare, substantiv
Sinonime:
adeverire, arătare, atestat, atestație, certificare, confirmare, demonstrare, demonstrație, dovadă, dovedire, întărire, mărturie, probare, probă, (învechit) atestăluire, (învechit) atestăluit, (livresc) coroborare.
Certificare, substantiv
Sinonime:
adeverință (în scris), adeverire, arătare, atestare, certificat, certificație, confirmare, demonstrare, demonstrație, dovedire, încredințare, întărire, probare, probă, scrisoare de adeverință, (livresc) coroborare.
Certificaţie, substantiv
Sinonime:
autentificare, certificare, certificat, confirmare, omologare, (variantă) certificațiune.
Consacrare, substantiv
Sinonime:
consfinţire, confirmare, târnosire, dedicare, destinare, devotare, închinare.
Consacrat, adjectiv
Sinonime:
consfinţit, obişnuit, tradiţional, (rar) sacramental; confirmat; cunoscut, faimos, notoriu, recunoscut, renumit, reputat, vestit.
Consfinţire, substantiv
Sinonime:
consacrare, fixare, stabilire, statornicire, (învechit) sfinţire; confirmare; legalizare.
Corobora, verb
Sinonime:
a adeveri, a arăta, a atesta, a certifica, a confirma, a demonstra, a dovedi, a întări, a mărturisi, a proba, a sprijini, a stabili, a susţine.
Coroborare, substantiv
Sinonime:
adeverire, arătare, atestare, certificare, confirmare, demonstrare, demonstraţie, dovedire, întărire, probare, probă.
Demonstrare, substantiv
Sinonime:
dovedire, confirmare, argumentare, argumentaţie, explicare, explicaţie.
Dovedit, adjectiv
Sinonime:
adeverit, confirmat, demonstrat, probat, verificat.
Dovedire, substantiv
Sinonime:
probare, adeverire, confirmare, demonstrare.
Retractare, substantiv
Sinonime:
abjurație, apostazie, confirmație, palinodie, renegare, renunțare.
Investire, substantiv
Sinonime:
plasament, plasare. Învestire, substantiv
Sinonime:
confirmare într-o demnitate, împuternicire, înscăunare.
Sacra, verb
Sinonime:
a canoniza, a confirma, a consacra, a consfinţi, a încorona, a întări, a ratifica, a sacraliza, a sancţiona, a sfinţi, a valida.
Probui, verb
Sinonime:
a adeveri, a arăta, a atesta, a certifica, a confirma, a demonstra, a dovedi, a încerca, a întări, a mărturisi, a proba, a sprijini, a stabili, a susţine, a verifica.
Demonstrațiune, substantiv
Sinonime:
argument, argumentare, confirmare, deducție, demonstrare, explicație, inducție, justificație, raționament, silogism, teoremă; manifestație, protestație; probă; demonstrație.
Oficializare, substantiv
Sinonime:
autentificare, confirmare, instituţionalizare, legalizare, omologare, ratificare, ratificație, recunoaștere, titularizare, validare.
Oficializa, verb
Sinonime:
a autentifica, a confirma, a consfinți (prin lege), a consimți, a da un caracter oficial, a instituţionaliza, a legaliza, a omologa, a pereniza, a ratifica, a recunoaște, a titulariza, a valida.
Afirmațiune, substantiv
Sinonime:
afirmație, alegație, aserțiune, atestație, comunicație, confirmație, cuvânt, declarație, mărturisire, proclamație, propoziție, relatare, spusă, teză, vorbă, zisă, (astăzi rar) parolă, (figurat) gură, (învechit) voroavă.
Autentificație, substantiv
Sinonime:
atestație, autentificare, confirmație, garanție, legalizare, omologare, probă, ratificare, ratificație, reconducție, validare, verificație.
Reconducție, substantiv
Sinonime:
confirmație, menținere, prelungire, prorogație, reînnoire.
Mărturi, verb
Sinonime:
a adeveri, a afirma, a arăta, a atesta, a certifica, a confirma, a declara, a demonstra, a dovedi, a întări, a mărturisi, a proba, a relata, a sprijini, a spune, a stabili, a susține, a zice.