Cor, substantiv
Sinonime:
(muzică) corală, orfeon.
Corabangie, substantiv
Sinonime:
(argotic) femeie.
Corabațică, substantiv (regional)
Sinonime:
(botanică) albăstrea; (ornitologie) dumbrăvea, dumbrăveancă.
Corabie, substantiv feminin
Sinonime:
navă, vapor, bastiment, (livresc) arcă, (rar) velier, (învechit şi regional) naie, (învechit) chivot, vetrelă, (turcism învechit) ghimie, felucă.
Corăbier, substantiv
Sinonime:
marinar; navigator, (livresc) năier, (învechit) apar.
Corăbierie, substantiv
Sinonime:
nautică, navigaţie.
Coracă, substantiv
Sinonime:
anghină, scarlatină.
Coracoid, adjectiv
Sinonime:
(anatomie) coronoid.
Corai, adjectiv invariabil
Sinonime:
roșu de coral; coraliu. Corăi, verb
Sinonime:
(regional) a cârâi, a chiorăi, a croncăni, a ghiorăi, a ghiorțăi.
Coraj, substantiv (popular)
Sinonime:
curaj.
Coral, substantiv
Sinonime:
(zoologie) celenterat, madrepor, mărgean, polip, polipier.
Coralian, adjectiv
Sinonime:
coralier.
Coralier, adjectiv
Sinonime:
coralian, coralifer, coraliform, coraloid.
Coralieri, substantiv la plural
Sinonime:
(zoologie) antozoare.
Coraliform, adjectiv
Sinonime:
coralier, coraloid.
Coralin, adjectiv
Sinonime:
roșu, roșu-portocaliu.
Corandă, substantiv (regional)
Sinonime:
cavernă, cavitate, peșteră, (învechit) golătate.
Coraslă, substantiv
Sinonime:
(regional) lapte fiert și prefăcut în jintiță; (Transilvania) puroi.
Corăsli, verb Sinonime:
a se brânzi, a se închega, a se face brânză.
Corăslit, adjectiv
Sinonime:
brânzit, tăiat.
Corăspundenție, substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
corespondență.
Corb, substantiv
Sinonime:
(ornitologie) (popular) cloncan, croncan, (regional) cioroi, crancău, croncău; (regional) (corb-de-noapte) stârc cenuşiu mic; (corb-albastru) dumbrăveancă; (corb-de-mare) cormoran.
Corbişor, substantiv
Sinonime:
(ornitologie) corbuleţ, corbuşor.
Corbiu, adjectiv
Sinonime:
negru.
Corboaică, substantiv
Sinonime:
(ornitologie) corbă, corbea.
Corcăi, verb (regional)
Sinonime:
a clocoti, a răsuna, a susura, a urla, (variantă) a corcoi.
Corci, substantiv
Sinonime:
bastard, corcitură, metis, tufă. Corci, verb
Sinonime:
(biologie) a se amesteca, a se hibrida, a se încrucişa.
Corcie, substantiv
Sinonime:
grătar, grilă, leasă; targă; patină.
Corcioman, adjectiv
Sinonime:
corcit, metis. Corcioman, substantiv
Sinonime:
corcitură.
Corcios, adjectiv (regional)
Sinonime:
stufos, tufos.
Corcire, substantiv
Sinonime:
(biologie) amestecare, hibridare, încrucişare.
Corcit (corcită), adjectiv
Sinonime:
amestecat, încrucişat, hibrid, (popular) mistreţ, (prin Banat) mistricioi, (Oltenia) mistriţat.
Corcitură, substantiv feminin
Sinonime:
bastard, metis, (regional) corci, hibrid.
Corcodan, substantiv
Sinonime:
curcan; păun; fumăriță, fumărică, iarbă-de-curcă.
Corcodel, substantiv
Sinonime:
(ornitologie) bodârlău, cufundar, (rar) scufundaci, scufundar, (regional) furidac; (corcodel-mare) bodârlău, cufundac, cufundar.
Corcoduș, substantiv masculin
Sinonime:
(botanică) (Muntenia şi Oltenia) târnosliv, (Transilvania) zarzăr.
Corcoduşă, substantiv
Sinonime:
(botanică) (Muntenia şi Oltenia) târnoslivă, (Transilvania) zarzără.
Corconeală, substantiv (regional)
Sinonime:
pierdere de timp, tărăgăneală, zăbavă, (regional) corconire.
Corconi, verb
Sinonime:
a alinta, a cocoli, a răsfăţa, a răzgâia.
Corconire, substantiv (regional)
Sinonime:
menajare, răsfățare, tărăgănare, zăbovire, (regional) corconeală, (variantă) corcolire.
Corconit, adjectiv (regional)
Sinonime:
răsfățat, răsfiert, (variantă) corcolit.
Cord, substantiv
Sinonime:
inimă; (învechit) spadă, sabie.
Cordaci, substantiv (argotic)
Sinonime:
amant, ibovnic, (argotic) corditor, (argotic) înlocuitor, (familiar) gagic.
Cordaj, substantiv
Sinonime:
coardă, frânghie, funie, odgon, parâmă, sfoară.
Cordar, substantiv
Sinonime:
(muzică) (rar) punte; (tehnică) întinzător, strună, (regional) aripă, cheie, încordător, lemnuş, limbă, lopăţică, pană, răsucitoare, săgeată, struneală, sucitor.
Cordea, substantiv feminin (regional) Sinonime:
panglică, betelie, fundă.
Cordeală, substantiv
Sinonime:
(argou) act sexual, coit, copulație.
Cordelă, substantiv
Sinonime:
(învechit) bentiță, panglică; (zoologie) cordică, panglică, tenie, verme solitar; (variantă) cordea.
Cordelier, substantiv
Sinonime:
capucin, călugăr, franciscan.
Cordelieră, substantiv
Sinonime:
călugăriță, franciscană; centură, cingătoare, coardă, cordon, șnur, torsadă.
Acceptabil (acceptabilă), adjectiv
Sinonime:
accesibil, admisibil, bun, bunicel, convenabil, corect, credibil, decent, moderat, mulțumitor, onest, plauzibil, potrivit, rezonabil, satisfăcător, scuzabil, suportabil, sustenabil, tolerabil, valabil, verosimil, (familiar) pasabil, (învechit) de primire, (învechit) sortabil, (învechit) suferibil, (învechit) suferit, (livresc) modic.
Adecvat (adecvată), adjectiv Sinonime:
apt, conform, convenabil, potrivit, corespunzător, nimerit, bun.
Ademeni, verb Sinonime:
a atrage, a ispiti, a momi, a seduce, a îmbia, a corupe, a amăgi, a înşela, a tenta.
Adevărat (adevărată), adjectiv Sinonime:
real, netăgăduit, incontestabil, indiscutabil, nefalsificat, veridic, verosimil, corect, just, drept, întemeiat, autentic, sigur.
Afabil (afabilă), adjectiv
Sinonime:
afectuos, amabil, binevoitor, condescendent, cordial, omenos, prietenesc, prietenos, serviabil, sociabil, tandru, (figurat) cald, (figurat) călduros, (învechit) apropielnic, (învechit) omenesc, (învechit) peripiiticos.
Afectuos (afectuoasă), adjectiv
Sinonime:
afabil, afecționat, amabil, amical, atașat, binevoitor, bun, cordial, dezmierdător, drag, drăgăstos, duios, familiar, fraternel, frățesc, hipocoristic, intim, iubitor, languros, lipicios, mângâietor, prietenesc, prietenos, tandru, (figurat) cald, (figurat) călduros, (învechit) mângâios.
Amabil (amabilă), adjectiv
Sinonime:
abordabil, acomodant, acort, afabil, afectuos, agreabil, ampresat, atent, atrăgător, binevoitor, blând, bun, civilizat, complezent, condescendent, cordial, culant, curtenitor, delicat, drăguț, galant, gentil, îndatoritor, obligant, omenos, ospitalier, plăcut, politicos, prietenesc, prietenos, primitor, serviabil, simpatic, sociabil, (familiar) săritor, (figurat) cald, (figurat) călduros, (figurat) urban, (învechit) cilibiu, (învechit) cinstitor, (învechit) complezant, (învechit) cortez, (învechit) libovnic, (învechit) omenit, (învechit) politevsit, (popular) levent, (rar) prevenitor.
Amical (amicală), adjectiv
Sinonime:
acort, afabil, afectuos, camaraderesc, convivial, cordial, prietenesc, prietenos, simpatic, surâzător, tovărășesc, (învechit) amicabil.
Angara, substantiv feminin Sinonime:
necaz, belea, neajuns, mizerie; (învechit) bir, dare, impozit, corvoadă, obligație (în bani sau zile de lucru).
Apropiat (apropiată), adjectiv Sinonime:
din vecinătate, din apropiere; prietenos, intim, afabil, cordial; cunoscut.
Apt (aptă), adjectiv Sinonime:
potrivit, bun, util, capabil, în stare de (ceva), adecvat, corespunzător, dotat, competent.
Arcă, substantiv feminin (rar) Sinonime:
corabie, navă, barcă, vas. Arca, substantiv (învechit)
Sinonime:
apărător, avocat, bază, fundament, fundație, mijlocitor, ocrotitor, protector, sprijin, sprijinitor, susținător, temelie. Arca, verb
Sinonime:
a (se) arcui, a (se) curba.
Asemănare, substantiv feminin
Sinonime:
afinitate, analogie, apropiere, asemuire, comparare, comparație, concordanță, consimilitudine, corespondență, înrudire, potriveală, potrivire, simetrie, similaritate, similitudine, (învechit și regional) semuială, (învechit) asemănătură, (învechit) chip, (învechit) nivelare, (învechit) potrivă, (învechit) potroz, (învechit) semănare, (învechit) semănătură, (învechit) semuire, (popular) asemăluire, (regional) semeniș; (variante) (învechit) asămănare, (învechit) sămănare, (regional) asămânare.
Asociaţie, substantiv feminin Sinonime:
societate, reuniune, grupare, întovărăşire; companie, agenție, cerc, clan, club, comitet, confederație, frăție, consorțiu, cooperativă, corporație.
Astru, substantiv masculin Sinonime:
stea, planetă, corp ceresc; asteroid, cometă, meteor.
Aureolă, substantiv feminin Sinonime:
(figurat) strălucire, glorie, faimă, splendoare, prestigiu, nimb; coroană. Aureola, verb
Sinonime:
(rar) a nimba.
Balama, substantiv feminin Sinonime:
ţâţână; (familiar la plural) încheieturi, articulaţii (ale corpului).
Barbă, substantiv
Sinonime:
bărbie; (botanică) ţeapă, (popular) mustaţă; (botanică) (barba-boierului) avrămeasă, avrămească, (regional) cârstănească, cristeneasă; (barba-caprei) (regional) floare-de-câmp-galbenă, salată-de-iarnă, ţâţa-caprei; (barba-caprei) (regional) coada-şopârlei; (barba-împăratului) (regional) noptiţă, norea; (barba-popii) (regional) barba-ţapului, coada-priculicilor, cornul-dracului, floarea-zmeului, goliciunea-fetii-pădurii, Mama-Pădurii; (barba-ursului) coada-calului.
Bastard, substantiv masculin Sinonime:
copil din flori, adulterin, ilegitim; hibrid, corcitură, mixt.
Bastiment, substantiv neutru (învechit) Sinonime:
navă, corabie, vapor, vas.
Bătaie, substantiv feminin
Sinonime:
altoială, atingere, bătălie, bătătură, băteală, bătută, bocăneală, bocănire, bocănit, bocănitură, boiște, bombardament, bombardare, bruftuială, bruftuluială, bumbăceală, burduşeală, caft, cafteală, carambol, cardeală, ceartă, chelfăneală, ciocăneală, ciocănire, ciocănit, ciocănitură, ciocnire, ciomăgeală, conflict, corecţie, fâlfâit, goană, harţă, hăituială, hăituire, izbire, împreunare, încăierare, încăierătură, înfrângere, lovire, lovitură, luptă, mardeală, muștruluială, palpitație, păruială, pedeapsă, plesnitură, pulsație, răfuială, război, scatoalcă, scărmănătură, scărmăneală, scornire, suflare, suflu, tărbăceală, târnuială, târnuire, tic-tac, timp, tocănit, trânteală, trosneală, urecheală, zvâcnire, (bătaie de joc) batjocură, (familiar) tăvăleală, (figurat) mângâiere, (figurat) scărmănare, (învechit și popular) suflat, (rar) încaier, (regional) încăierat, (regional) tocănire, (regional) zăliște.
Beilic, substantiv neutru (învechit) Sinonime:
boieresc, domnesc; clacă, corvoadă.
Bibilică (bibilici), substantiv feminin
Sinonime:
(ornitologie) (regional) găină-cu-mărgăritare, găină-de-mare, (prin Transilvania) bibiţă, (prin Oltenia) câţă, (prin Banat) pică, (prin Moldova şi Bucovina) pichere, pichie, pichiriţă, (prin Banat) pipică, (Transilvania) pirchiţă; (botanică) (regional) coroană, lalea.
Bizantin (bizantină), adjectiv (figurat) Sinonime:
corupt, perfid, intrigant, neloial; futil, pedant, rafinat, subtil.
Bodârlău, substantiv masculin Sinonime:
corcodel, cufundar.
Boi (boiuri), substantiv neutru Sinonime:
trup, corp, făptură, statură, înfăţişare, fizionomie; fard, ruj, roșu de buze, rumenea, rumeneală, suliman, dres, vopsea; (regional) boia.
Bolid, substantiv masculin
Sinonime:
(astronomie) aerolit, asteroid, corp celest, meteor, meteorit, stea căzătoare; (la figurat) fuzee, mașină de curse, vehicul de mare viteză.
Brâncă (brânci), substantiv feminin
Sinonime:
(regional) gheară, labă, mână; anghină, (boală contagioasă) erizipel, orbalț; (botanică) buberic, căpriţă, cornul-salcei, guşterariţă, guşteriţă, iarba-porcului, iarbă grasă, iarbă-sărată, mătură-roşie, sărătură-roşie, săricică, sărigea, soloneţ, zămoşiţă, (brânca-ursului) crucea-pământului, (rar) salicornie, (regional) brâncariţă; (variantă, substantiv masculin) brânci.
Brânzi, verb (reflexiv) Sinonime:
a se închega, a se face brânză, a se corăsli.
Brâu (brâie), substantiv neutru Sinonime:
cingătoare, curea, şerpar, centură, brâneţ, brâuleţ, cordon, (regional) bată (bete), (regional) brânaci; mijloc, talie, dungă, lanţ, şir; bordură, betelie, brână, chenar, mulură, ciubuc, brăţară.
Bucium, substantiv neutru Sinonime:
corn, tulnic. Bucium, substantiv masculin (popular) Sinonime:
butuc, buturugă, ciot, trunchi, buştean, buştihan, lemn, (regional) bedreag.
Bumbăceală, substantiv feminin Sinonime:
vătuire, bumbăcit; (figurat, familiar) bătaie, corecţie.
Bun (bună), adjectiv Sinonime:
cumsecade, binevoitor, generos, amabil, de inimă; de treabă; blând, prietenos, îngăduitor, blajin, calm, paşnic, potolit, liniştit, cuminte, ascultător, cuviincios; agreabil, plăcut, satisfăcător, convenabil, util, binevenit, de preţ, potrivit, corespunzător, apt; înzestrat, destoinic, iscusit, capabil, dibaci, abil, vrednic; valabil, nealterat, nescăzut, neuzat, în circulaţie.
Bunăvoinţă, substantiv feminin Sinonime:
îngăduinţă, amabilitate, tragere de inimă; râvnă, zel, sârg; afecţiune, cordialitate, prietenie.
Burlan, substantiv neutru
Sinonime:
conductă, gargui, hurloi, jgheab, lăptoc, scoc, tub, uluc, (argotic) pantaloni, (învechit și regional) sulinar, (învechit și regional) țeavă, (învechit) burlui, (învechit) gurlui, (învechit) gurnie, (popular) țurloi, (popular) urloi, (regional) ceternă, (regional) corlan, (regional) dudă, (regional) șipot, (regional) țurană, (regional) urlă, (regional) urloiaș, (Transilvania) cetârnă.
Cadra, verb Sinonime:
a corespunde, a se potrivi, a se nimeri, a se armoniza, a concorda, a fi în acord; a coincide. Cadră, substantiv
Sinonime:
tablou.
Cald (caldă), adjectiv Sinonime:
călduros, pus la foc, încins; proaspăt, de curând, nou, recent; (figurat) amabil, binevoitor, cordial, prietenos, afectuos, sincer, bun, omenos.
Camaraderesc (camaraderească), adjectiv Sinonime:
prietenesc, tovărăşesc, colegial; loial, cinstit; onest, corect, cumsecade, de bună credinţă.
Carnal (carnală), adjectiv Sinonime:
trupesc, corporal; (figurat) lumesc, senzual.
Călduros (călduroasă), adjectiv
Sinonime:
cald, fierbinte, gros, sufocant; (figurat) afectuos, amabil, arzător, binevoitor, cordial, din toată inima, în călduri, înflăcărat, însuflețit, pasionat, plin de căldură, prietenesc, prietenos, sincer.
Cătuşă, substantiv feminin
Sinonime:
(la plural) fiare, lanţuri, (popular) obezi, verigi, zăvoare, (învechit) bente, piedici; tânjeluţă; japiţă; ancoră, chingă, cormană, pisică, răsturnătoare; (botanică) (regional) cebare.
Căzătură, substantiv feminin Sinonime:
cădere; (depreciativ) om bătrân, neputincios; (figurat) ins imoral, depravat, corupt.
Ceam, substantiv neutru (învechit) Sinonime:
corabie de transport, şlep, plută.
Cheie (chei), substantiv feminin
Sinonime:
deschizător (de conserve), întinzător, paspartu, robinet, șperaclu; acordor, cordar, strună, croșetă, dantelă; bază, piatră unghiulară; alegorie, clarificare, cuvânt șablon, deslușire, dezlegare, elucidare, explicare, lămurire, limpezire, mijloc, precizare, rezolvare, secret, simbol, soluție, soluționare; (la plural) defileu, strâmtoare, trecătoare, vale.
Chelfăneală, substantiv feminin (familiar) Sinonime:
bătaie, corecţie, frecuş, păruială, mustrare aspră, ceartă, ocară.
Cingătoare, substantiv feminin Sinonime:
brâu, curea, centură, şerpar, (regional) betelie, cordon.
Cinste, substantiv feminin Sinonime:
onestitate, probitate, corectitudine; virtute, castitate, puritate, nevinovăţie, candoare; respect, stimă, consideraţie, preţuire; onoare, laudă, preamărire; (familiar) dar, cadou, plocon, atenţie.
Cinstit (cinstită), adjectiv Sinonime:
onest, corect, cumsecade, de bună credinţă, loial; virtuos, cast, pur, nevinovat; stimat, onorat, respectat.
Ciocoi, substantiv masculin
Sinonime:
arendaș, asupritor, bogătaș, boier (parvenit), cioclovină, ciocofleandură, lacheu, moșier, om slugarnic, perceptor, valet, (figurat) hoț; (ornitologie) ciocârlan, ciocârlie moțată, ciocârlie, corb. Ciocoi, verb
Sinonime:
a parveni, a se boieri, (figurat) a se linguși, (figurat) a slugărnici.
Clacă, substantiv feminin
Sinonime:
(istorie) boieresc, robotă, corvoadă, (învechit) beilic, rușfet; şezătoare, (regional) furcărie, (Transilvania) habă, habără, (prin Muntenia) sideancă.
Cloncan, substantiv masculin Sinonime:
corb.
Cocoană, substantiv feminin
Sinonime:
copilă, cucoană, doamnă, fecioară, femeie din clasa socială superioară, femeie măritată, tânără, (depreciativ) boieroaică; (argou) coropișniță, găină.
Colan, substantiv neutru Sinonime:
salbă, colier, şireag, şir; cingătoare, brâu, cordon.
Colţ, substantiv
Sinonime:
bucată, fărâmă; loc retras, refugiu, ascunziş, cotlon, ungher, unghi, (regional) corn, cot, (Oltenia şi Transilvania) ungheţ; extremitate; (colţul gurii) comisură; canin, dinte, măsea, zimţ; ţintă, (regional) cui; (botanică) (colţul-babei) (regional) păducheriţă, păducherniţă, păduchele-calului, păduchele-elefantului.
Combinaţie, substantiv feminin
Sinonime:
acord, amalgam, amestec, aranjament, asociere, calcul, combinare, compus, contract, convenție, corp compus, gând, idee, intenție, îmbinare, împreunare, îngemănare, întâlnire de dragoste, înțelegere, învoială, învoire, legământ, manevră, melanj, mixtură, pact, plan, proiect, reunire, sinteză, socoteală, tranzacție, unire, (argou) șustă, (învechit și popular) legătură, (învechit) așezământ, (învechit) cuvânt, (învechit) simfonie, (învechit) sulf, (învechit) șart, (popular) târg, (popular) tocmeală, (popular) tocmire, (prin Muntenia) prinsoare, (variantă) combinațiune.
Companie, substantiv feminin
Sinonime:
tovărăşie, însoţire, grup; anturaj; (damă de companie) escortă; adunare, congres, miting, dumă, reuniune; cortegiu, echipaj; armată, batalion, trupă, unitate, (termen militar) (învechit şi popular) roată; asociație, societate, întreprindere; (expresie) (a ține companie) a acompania.
Compatibil (compatibilă), adjectiv
Sinonime:
conciliabil, convenabil, corespunzător, potrivit.
Comunica, verb Sinonime:
a face cunoscut, a transmite, a înştiinţa, a informa, a da de ştire, a da publicității; a fi în relaţii cu (cineva), a corespunde.
Comunicaţie, substantiv feminin
Sinonime:
adresă, anunț, aviz, comunicare, comunicat, contact, corespondență, difuziune, informație, legătură, mesaj, raport, relaţie, știre, (comunicații de masă) mass-media, (învechit) comunicațiune.
Comunitate, substantiv feminin
Sinonime:
colectivitate, asociație, adunare, cartel, congregație, convenție, corporație, fraternitate, ghildă, grup, societate, uniune; (comunitate etnică) etnie.
Concorda, verb
Sinonime:
a cadra, a coincide, a consuna, a corespunde, a fi de acord, a fi în concordanță deplină, a se afla în armonie perfectă, a se armoniza, a se asorta, a se potrivi, (învechit) a conglăsui, (popular) a se lovi, (prin Bucovina și Moldova) a se știmui.
Confirma, verb
Sinonime:
a adeveri, a atesta, a întări, a recunoaşte, a certifica, a arăta, a demonstra, a dovedi, a mărturisi, a proba, a sprijini, a stabili, a susţine, (livresc) a corobora, (învechit şi regional) a probălui, (învechit) a încredinţa, a mărturi, a probui; a consacra, a consfinţi, a ratifica, a sancţiona, a valida, (învechit) a sacra.
Conform (conformă), adjectiv
Sinonime:
adecvat, convenabil, corespunzător, cuvenit, identic, indicat, nimerit, oportun, pertinent, potrivit, recomandabil, recomandat, (figurat) sănătos, (învechit) cuviincios, (învechit) răspunzător.
Conformitate, substantiv feminin Sinonime:
potrivire, concordanţă, identitate, corespondenţă, congruenţă.
Congruent (congruentă), adjectiv
Sinonime:
potrivit, coincident, concordant, corespunzător, echivalent.
Consonanţă, substantiv feminin
Sinonime:
acord, armonizare, concordanţă, conformitate, corespondenţă, potriveală, potrivire. Consonantă, substantiv
Sinonime:
consoană.
Conveni, verb
Sinonime:
a cădea de acord, a se învoi, a se înţelege; a corespunde, a fi pe plac, a fi potrivit, a(-i) plăcea, a prefera; (popular) a se ajunge, a se uni, (prin Muntenia) a se îndogăţi, (Banat) a se toldui, (învechit) a se lovi, a se târgui, a se tocmi, a veni, (grecism învechit) a se simfonisi; a accepta, (învechit) a pristăni.
Coş, substantiv neutru
Sinonime:
paner, (popular) coşarcă, paporniţă, (Transilvania şi Muntenia) corfă, (prin Banat şi Transilvania) targă;
(tehnică) ladă, (regional) casă, cutie, drob, durbană, ţarc; burduf, (regional) ceahol, cutubă, (regional, mai ales în Moldova) poclit; cămin, horn, (regional) bageacă, cubea, cucuvaie, fumar, horneţ, marchioţă, ursoaie, (prin Transilvania) budureţ, buduroi, hogeac, (Moldova) hogeag,
(prin Transilvania) ştiol, (prin Moldova şi Bucovina) şuber; (coşul pieptului) torace; (medicină) (popular) zgrăbunţă; coşar, coşciug, coviltir, dos, pătul, porumbar, sicriu, stup.
Cotonogeală, substantiv feminin
Sinonime:
bătaie, bătătorire, burdușeală, corecție, cotonogire, cotonogit, încăierare, ologeală, păruială, pedepsire, răfuială, șchiopătare, (învechit) supărăciune, (regional) otânjeală.
Cotonogi, verb Sinonime:
a bate, a administra o corecţie; (rar) a ologi, a şchiopăta.
Cufundar, substantiv masculin
Sinonime:
corcodel, bodârlău, cufundac, (regional) scufundaci, corcodel-mare, fundac-mare.
Culoar, substantiv neutru
Sinonime:
coridor, culisă, galerie, pasaj; canion, cheie, defileu, strâmtoare, vale.
Cumsecade, adjectiv
Sinonime:
binecrescut, blajin, blând, bun, calm, cinstit, corect, corespunzător, cu purtări bune, cuviincios, de bună credinţă, de ispravă, de treabă, educat, îngăduitor, înțelegător, loial, omenos, onest, pașnic, politicos, potrivit, prietenos, tolerant, (învechit) omenit. Cumsecade, adverb
Sinonime:
bine, convenabil, cum se cere, cum se cuvine, la locul lui, omenește, perfect, strașnic, (învechit și regional) tare.
Cunună, substantiv feminin
Sinonime:
coroană, jerbă, coronişte, cosoroabă, diademă, (regional) bordă; cununie; funie.
Cununa, verb
Sinonime:
a se căsători, (popular) a se nunti; a încorona, a încununa, a răsplăti, a recompensa.
Cuprins, substantiv neutru
Sinonime:
conţinut; întindere, suprafaţă, spaţiu, loc, ţinut, regiune; tablă de materii, sumar, întins, teritoriu, (învechit) cuprindere, olat, limită, (rar) perimetru, (învechit) ocol, (rar) plin, corp, materie, (învechit) registru, scară, sumă, (grecism învechit) pinax; cotropire, gard, invadare, invazie, împrejmuire, încălcare, îngrăditură, năpădire, ulucă. Cuprins, adjectiv
Sinonime:
avut, bogat, înstărit, ocupat, prins, situat.
Curat (curată), adjectiv
Sinonime:
îngrijit, curăţat; (figurat) integru, cinstit, pur, nevinovat, candid; (figurat) senin, clar, transparent, limpede; neamestecat, în stare pură, nepătat, (regional) neîntinat, (Transilvania) tistaş, spălat, nativ, veritabil, natural, adevărat, bun, nealterat, nestricat, nevătămător, neviciat, oxigenat, ozonat, proaspăt, purificat, salubru, sănătos, tare, cast, corect, distinct, evident, feciorelnic, fecioresc, firesc, ideal, incoruptibil, inocent, leal, necoruptibil, neprihănit, net, normal, obişnuit, onest, platonic, precis, pudic,
spovedit, virgin, virginal, desluşit, lămurit.
Curăţenie, substantiv feminin
Sinonime:
dereticare; cinste, nevinovăţie, candoare, puritate, naivitate; purgativ, laxativ; salubritate, (livresc) salubrizare; limpezime; castitate, corectitudine, feciorie, incoruptibilitate, inocenţă, integritate, lealitate, neprihănire, onestitate, pudicitate, pudoare, virginitate.
Cursă, substantiv feminin Sinonime:
capcană, laţ; (figurat) ademenire, atragere, ispitire, momire, manevră, înscenare, uneltire; alergare, raliu, regată, competiţie, coridă, turf; urmărire.
Curtenitor (curtenitoare), adjectiv
Sinonime:
politicos, galant, amabil, atent, drăguţ, gentil, (popular) levent, (învechit) cortez, libovnic.
Cuviincios (cuviincioasă), adjectiv
Sinonime:
politicos, respectuos, binecrescut, decent, cumsecade, educat, la locul lui, de treabă; adecvat, cerut, conform, convenabil, corespunzător, cuvenit, indicat, meritat, necesar, nimerit, oportun, potrivit, recomandabil, recomandat, trebuincios, trebuitor.
Dabilă, substantiv feminin (învechit)
Sinonime:
impozit, dare, contribuţie, bir, dajdie; belea, bucluc, cadavru, corp, dandana, gloabă, hoit, încurcătură, leş, mârţoagă, mortăciune, năpastă, neajuns, necaz, nemulţumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, osatură, pacoste, pocinog, rău, schelet, sistem osos, stârv, supărare, trup.
Debarasa, verb
Sinonime:
a (se) descotorosi, a (se) dezbăra, a (se) dezobișnui, a (se) dezvăța, a (se) lăsa, a lepăda, a scăpa, a se degaja, (Bucovina) a se coroti, (familiar și figurat) a înțărca, (figurat) a (se) scutura, (figurat) a se curăța, (grecism învechit) a exoflisi, (regional) a se cortorosi.
Decadent (decadentă), adjectiv
Sinonime:
agonizant, corupt, decăzut, declinant, decrepit, degenerat, delabrat, delicvescent, imoral, în decadență, în regres, (învechit) demoralizat.
Decădere, substantiv feminin
Sinonime:
regres, declin, decadenţă; degradare morală, depravare, corupţie, imoralitate, declasare, degradare, corupere, pervertire, stricare, viciere, (învechit) degradăţie.
Deforma, verb
Sinonime:
a denatura, a altera, a sluţi, a urâţi, a poci, a (se) strâmba, (popular şi familiar) a (se) scofâlci; a desfigura, a scâlcia; a ceda; a (se) corupe, a (se) strica.
Depravat (depravată), adjectiv
Sinonime:
corupt, stricat, decăzut, desfrânat, destrăbălat, descompus moral, pervers.
Descotorosi, verb
Sinonime:
a (se) debarasa, a (se) dezbăra, a (se) dezobișnui, a (se) dezvăța, a (se) lăsa, a scăpa, a se degaja, a se elibera, (Bucovina) a se coroti, (familiar; figurat) a înțărca, (figurat) a (se) scutura, (figurat) a se curăța, (grecism învechit) a exoflisi, (regional) a se cortorosi.
Desfătare, substantiv feminin
Sinonime:
delectare, plăcere, încântare, petrecere, veselie, farmec, voluptate, vrajă, (învechit şi regional) tefericie, (învechit) încântec, (familiar) deliciu, (figurat) savoare, (rar) desfăt, (învechit) desfătăciune, bucurie; corupţie, decadenţă, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăţ, imoralitate, perdiţie, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune, viciu. Desfățare, substantiv
Sinonime:
desfățat, dezbrăcare, lăsare fără rufărie, scoatere; (prin analogie) evitare; (regional) etalare.
Desfrânare, substantiv feminin Sinonime:
destrăbălare, desfrâu, dezmăţ, corupţie, depravare, imoralitate, stricăciune, decădere.
Desfrâu, substantiv neutru Sinonime:
dezmăţ, corupţie, depravare, imoralitate; orgie, bacanală.
Destrăbălat (destrăbălată), adjectiv Sinonime:
dezmăţat, desfrânat, decăzut, corupt, imoral.
Deşucheat (deşucheată), adjectiv
Sinonime:
nebun, smintit, ţicnit; dezmăţat, destrăbălat, deşănţat, aiurea, aiurit, bezmetic, corupt, decăzut, depravat, desfrânat, imoral, impudic, indecent, necuviincios, neruşinat, obscen, pervertit, pornografic, scabros, scârbos, stricat, trivial, vicios, vulgar, zănatic, zăpăcit, zurliu, alienat, dement, descreierat, înnebunit.
Dezmăţ, substantiv neutru Sinonime:
destrăbălare, corupţie, desfrânare; anarhie, debandadă, haos.
Dezmăţat (dezmăţată), adjectiv
Sinonime:
destrăbălat, desfrânat, corupt, imoral, decăzut, deșănțat; lipsit de rușine, lipsit de bună-cuviință; cu înfățișare dezordonată, cu înfățișare neglijentă.
Dârvală, substantiv feminin (învechit) Sinonime:
corvoadă, roboteală, muncă, eforturi mari.
Domnie, substantiv feminin
Sinonime:
dominaţie, stăpânire, putere, domnire, cârmuire, conducere, diriguire, guvernare, (învechit şi popular) oblăduire, (învechit) chiverniseală, chivernisire, ocârmuire, purtare, purtat, stăpânie, vlădicie, (figurat) cârmă; (figurat) coroană, scaun, sceptru, tron; mărie.
Drept (dreaptă), adjectiv
Sinonime:
orizontal, plan, neted, direct, (livresc) rectiliniu, (popular) oblu, vertical, erect, abrupt, neaplecat, ţeapăn, plat, şes, (regional) şesos, (Oltenia şi Banat) polejnic, (învechit) tins, tocmai, (figurat) ras, şters; imparţial, neparţial, nepărtinitor, obiectiv, (învechit) nefăţărit, adevărat, echitabil, just, îndreptăţit, cinstit, integru, cumsecade, moral, curat, corect.
Echitabil (echitabilă), adjectiv Sinonime:
just, drept, nepărtinitor, cinstit, adevărat, corect, imparţial, obiectiv.
Echitate, substantiv feminin
Sinonime:
cinste, corectitudine, dreptate, egalitate, imparțialitate, justețe, justiție, nepărtinire, obiectivitate, omenie, probitate, rectitudine, (învechit) dreptăție, (învechit) ecitate, (învechit) ecvitate, (învechit) lege.
Element, substantiv neutru
Sinonime:
bază, noțiune, principiu, rudiment, mediu, anturaj, lume, ambianţă, societate, componentă, constituent, piesă; (element autohton) substrat; (chimie) corp simplu, pilă electrică; (element galvanic) pilă electrochimică; (la plural) cunoştinţe, (la plural) noţiuni; (învechit și popular) stihie.
