Sfin, substantiv
Sinonime:
porc.
Șfindlări, verb (regional)
Sinonime:
a înșela, a trișa.
Sfineac, substantiv
Sinonime:
(botanică) cărpiniţă.
Sfinte, substantiv la plural
Sinonime:
(în mitologia populară) (la plural) iele.
Sfinţenie, substantiv
Sinonime:
(livresc) sanctitate, (rar) sacralitate, (învechit şi popular) sânţenie, (învechit) sfinţie; consacrare, sfeştanie, sfinţire, târnoseală, târnosire; (locuțiune adverbială) (cu sfințenie) cu evlavie, cu exactitate, cu scrupulozitate, întocmai.
Sfinteţă, substantiv
Sinonime:
(ornitologie) cinteză de iarbă.
Sfinţi, verb Sinonime:
a sanctifica, a consacra, a sacra; (popular) a hirotonisi; a cinsti, a respecta, a venera.
Sfinţie, substantiv
Sinonime:
biserică, casa Domnului, sfinţenie; lues, sifilis.
Sfinţişor, substantiv
Sinonime:
(biserică) sfânt, sfântuleţ, (mai ales la plural) mucenic, (popular) sântuleţ; opt.
Sfinţit, adjectiv
Sinonime:
(biserică) canonizat, sanctificat, târnosit, (livresc) sacrat; ameţit, băut, beat, cherchelit, hirotonisit, hirotonit, îmbătat, turmentat. Sfinţit, substantiv
Sinonime:
amurg, apus, asfinţit, înserare, seară, vest.
Sfinţitură, substantiv
Sinonime:
hirotonie, hirotonire, hirotonisire, obiect sfințit.
Sfințoaică, substantiv (regional)
Sinonime:
(femeie) ipocrită; (învechit) sfănțoaică, sfănțuică.
Ameţi, verb
Sinonime:
a (se) afuma, a (se) aghesmui, a (se) buimăci, a (se) căli, a (se) cârpi, a (se) chercheli, a (se) ciupi, a (se) dezechilibra, a (se) îmbăta, a (se) magnetiza, a (se) matosi, a (se) năuci, a (se) oțeli, a (se) pili, a (se) sfinți, a (se) tămâia, a (se) trăsni, a (se) turci, a (se) turmenta, a (se) turti, a (se) ului, a (se) zăpăci, a avea amețeală, a deveni buimatic, a pricinui amețeală, a se pierde (cu firea), a-şi pierde luciditatea, (argou) a (se) mahi, (argou) a (se) matoli, (familiar) a (se) învinoșa, (învechit) a (se) cebălui, (livresc) a (se) griza, (Moldova) a (se) chefălui, (Moldova, Bucovina și Transilvania) a (se) tehui, (popular) a (se) bâigui, (popular) a (se) turlăci, (prin Transilvania) a (se) amnări, (rar) a (se) târnosi, (regional) a (se) flecui, (regional) a (se) hăbăuci, (regional) a (se) uimăci, (Transilvania și Banat) a (se) șumeni.
Beatitudine, substantiv feminin Sinonime:
fericire, euforie, încântare, extaz, bucurie, pace, prosperitate, sfințenie.
Binecuvântat (binecuvântată), adjectiv Sinonime:
blagoslovit, sfinţit, preamărit; întemeiat, îndreptăţit, legitim; (figurat) înzestrat, talentat, dotat.
Blagoslovenie, substantiv feminin Sinonime:
blagoslovire, binecuvântare, benedicţie, preamărire, sfinţire.
Blagoslovi, verb Sinonime:
a binecuvânta, a preamări, a sfinţi.
Chercheli, verb
Sinonime:
a (se) afuma, a (se) aghesmui, a (se) ameți, a (se) căli, a (se) ciupi, a (se) cârpi, a (se) îmbăta, a (se) magnetiza, a (se) matosi, a (se) oțeli, a (se) pili, a (se) sfinți, a (se) tămâia, a (se) trăsni, a (se) turci, a (se) turmenta, a (se) turti, (argou) a (se) mahi, (argou) a (se) matoli, (familiar) a (se) învinoșa, (livresc) a (se) griza, (Moldova) a (se) chefălui, (popular) a (se) turlăci, (prin Transilvania) a (se) amnări, (rar) a (se) târnosi, (regional) a (se) flecui, (Transilvania și Banat) a (se) șumeni.
Consfinți, verb
Sinonime:
a stabili, a legifera, a hotărî, a decide, a consacra, a fixa, a statornici, (învechit) a sfinţi; (termen juridic) a confirma, a întări, a ratifica, a sancţiona, a valida, (învechit) a sacra; a legaliza.
Sacramental (sacramentală), adjectiv
Sinonime:
bisericesc, consacrat, consfințit, cutumiar, habitual, intangibil, inviolabil, obișnuit, ritual, sacru, sfânt, sfinţit, solemn, tradițional.
Sacrat (sacrată), adjectiv
Sinonime:
canonizat, consacrat, sacralizat, sacru, sanctificat, sfânt, sfințit; (anatomie) sacral.
Sacrosanct (sacrosanctă), adjectiv
Sinonime:
intangibil, inviolabil, sacru, sfânt, sfințit, (învechit) sacrosant, (învechit) sacrosânt.
Sanctifica, verb Sinonime:
a sfinţi, a consacra.
Târnosi, verb
Sinonime:
a consacra, a inaugura o biserică, a sfinţi; a ameţi, a atinge, a bate, a boţi, a chercheli, a îmbăta, a jegoşi, a lovi, a mânji, a mototoli, a murdări, a păta, a şifona, a turmenta.
Virtute, substantiv feminin
Sinonime:
caracter, tărie, morală, integritate; calitate, proprietate, însuşire; bunătate, capacitate, castitate, curăţenie, merit, puritate, sfințenie, virginitate.
Agheasmă, substantiv
Sinonime:
rachiu, (popular) apă sfinţită; (regional) agheazmă, aghiasmă, aiasmă, aiazmă, iasmă, iazmă.
Brânduş, substantiv
Sinonime:
mucenic, sfinţişor, sfânt.
Canoniza, verb
Sinonime:
a sfinţi.
Canonizare, substantiv
Sinonime:
beatificare, sacralizare, sacralizație, sanctificare, sanctificație, sfinţire.
Canonizat, adjectiv
Sinonime:
sfinţit.
Cărpiniţă, substantiv
Sinonime:
(botanică) (Banat şi Oltenia) sfineac.
Cinteză, substantiv
Sinonime:
(ornitologie) (rar) scatiu, (regional) ciz, finchiu, pinchiu, săghieş, (Transilvania) pasăre-domnească; (cinteză de iarbă) (regional) sfinteţă.
Cârstov, substantiv (slavonism)
Sinonime:
Înălţarea Sfintei Cruci, Ziua Crucii, (învechit) hristov, (învechit) țârcov.
Consfinţire, substantiv
Sinonime:
consacrare, fixare, stabilire, statornicire, (învechit) sfinţire; confirmare; legalizare.
Paos, substantiv
Sinonime:
apaus, apaous, paus, acalmie, astâmpăr, calm, linişte, odihnă, pace, repaus, tăcere, tihnă, repaos; (figurat) decădere, declin; pomană, vin sfințit, untdelemn, agheasmă.
Beatifica, verb
Sinonime:
a canoniza, a ridica la rang de sfânt, a sacraliza, a sanctifica, a sfinți.
Sacra, verb
Sinonime:
a canoniza, a confirma, a consacra, a consfinţi, a încorona, a întări, a ratifica, a sacraliza, a sancţiona, a sfinţi, a valida.
Sacralitate, substantiv
Sinonime:
sanctitate, sfinţenie, (învechit) santitate.
Sacraliza, verb
Sinonime:
a adora, a canoniza, a da caracter sacru, a deifica, a diviniza, a idolatriza, a sacra, a sfinţi.
Sacralizare, substantiv
Sinonime:
canonizare, fetişism, fetişizare, sfinţire; sacralizație.
Sacralizaţie, substantiv
Sinonime:
canonizare, divinizare, sacralizare, sanctificație, sfinţire, zeificare.
Aghiazmă, substantiv
Sinonime:
apă sfinţită, sfinţirea apei, slujbă de sfinţire, (variantă) aiazmă.
Ierurgie, substantiv
Sinonime:
aghiazmă, curățire, dezlegare, exorcism, molitfă, rugăciune, sfeștanie, sfinţire, slujbă, (variantă) hierurgie.
Târnosanie, substantiv
Sinonime:
consacrare, sfeştanie, sfinţire, târnoseală, târnosire.
Târnosire, substantiv
Sinonime:
(biserică) consacrare, sfeştanie, sfinţire, târnoseală, (învechit) obnovlenie, rodină, sfinţenie, târnosanie, târnositură.
Târnosit, adjectiv
Sinonime:
(biserică) sfinţit; ameţit, băut, beat, cherchelit, îmbătat, turmentat.
Târnositură, substantiv
Sinonime:
consacrare, sfeştanie, sfinţire, târnoseală, târnosire.
Sfănţoaică, substantiv (învechit)
Sinonime:
jumătate de sfanţ, (învechit) sfănţuică, (regional) sfințoaică.
Sacrare, substantiv
Sinonime:
canonizare, confirmare, consacrare, consecrație, consfințire, întărire, ratificare, sancționare, sancțiune, sfințire, validare.
Obnovlenie, substantiv
Sinonime:
consacrare, sărbătorire, sfeștanie, sfințire, târnoseală, târnosire.
Sântuleţ, substantiv
Sinonime:
sânt, sfântuleţ, sfinţişor.
Sânţenie, substantiv
Sinonime:
(învechit) sfinţenie, sfinție.
Mir, substantiv
Sinonime:
balsam (de uns), miruire, ulei sfințit, untdelemn sfințit; lume, societate; frunte.
Orbicular, adjectiv
Sinonime:
circular, globular, orbiculat, rotund, sferic, sferiform, sferoidal; (substantivat) sfincter.
Grăbar, substantiv (regional)
Sinonime:
carpen, (Banat) sfineac, (Oltenia) cărpeniță.
Carpen, substantiv
Sinonime:
(botanică; regional) carpăn, cărpeniță, cărpinar, grăbar, sfineac.
Cărpeniță, substantiv (regional)
Sinonime:
(botanică) carpen, cărpiniță, (regional) grăbar, (regional) sfineac.
Opt, substantiv
Sinonime:
optar, (figurat; nota opt) sfinţişor.
Sfeştanie, substantiv
Sinonime:
consacrare, obnovlenie, rodină, sfințenie, sfințire, târnosanie, târnoseală, târnosire, târnositură, (regional) feștanie.
Rodină, substantiv
Sinonime:
consacrare, creație, dar, facere, familie, geneză, întemeiere, lăuzie, moștenitor, neam, post-partum, rugină, sfeștanie, sfințire, succesor, târnoseală, târnosire, zi de naștere, (variantă) rodin; ploaie cu soare, rugină (pe cereale).
Proscomidi, verb
Sinonime:
a face o proscomidie, a pregăti pâinea și vinul pentru împărtășanie, a sfinți pâinea și vinul.
Potrebi, verb (învechit)
Sinonime:
a anihila, a distruge, a nimici, a potopi, a prăpădi, a sfărâma, a sfinți, a zdrobi, a zvânta; a se cumineca.
Hirotonisire, substantiv
Sinonime:
consacrare, hirotonie, hirotonire, hirotonisit, hirotonit, (învechit) sfințitură, (popular) sfințire, (variantă) herotonisire.
Hrismă, substantiv (învechit)
Sinonime:
mir, untdelemn sfințit, (variantă) hrism, (variantă) hrizm.
Ierosi, verb
Sinonime:
a hirotoni, a preoți, a sfinți (pe cineva); a irosi.
Hirotonit, adjectiv
Sinonime:
hirotonisit, (popular) sfințit. Hirotonit, substantiv
Sinonime:
hirotonisire.
Hirotonisit, adjectiv
Sinonime:
hirotonit, preoțit, (popular) sfinţit.
Înălțare, substantiv
Sinonime:
ascensiune, avansare, clădire, construcție, construire, creștere, durare, înaintare (în rang), înălțat, mărire, promovare, ridicare, suire, suit, urcare, urcat, zidire, (figurat) dezvoltare, (figurat) lăudare, (figurat) progres, (figurat) slăvire, (figurat; învechit) aroganță, (învechit) încălecare, (învechit) înscăunare, (învechit) nălțare, (învechit) provivasire, (învechit) urcare pe tron, (învechit) văznesenie, (învechit; ca titulatură) Alteță, (livresc) edificare, (popular) Ispas; (Înălțarea Sfintei Cruci) Ziua Crucii, (popular) cârstov.
Artos, substantiv
Sinonime:
(biserică) litie, pâine binecuvântată, pâine sfințită, prescură, (variantă) artoasă.
Religiozitate, substantiv
Sinonime:
credință, cucernicie, cuvioșenie, cuvioșie, evlavie, pietate, pioșenie, piozitate, reculegere, smerenie, (figurat) atenție mare, (figurat) rigurozitate, (figurat) sfințenie, (figurat) strictețe, (învechit) blagocestie, (învechit) blagocestivie, (învechit) hristoitie, (învechit) râvnă, (învechit) râvnire, (învechit) relighiozitate, (învechit) religiositate, (învechit) smerire, (livresc) devoțiune.
Sanctificaţie, substantiv (învechit)
Sinonime:
canonizare, consfințire, sanctificare, sfinţire, (variantă) sanctificațiune.
Sanctificat, adjectiv
Sinonime:
canonizat, consfințit, sfinţit.
Sanctificator, adjectiv
Sinonime:
(învechit) sfințitor.
Parfuma, verb
Sinonime:
a (se) stropi cu parfum, a aromatiza, a îmbălsăma, a înmiresma, (învechit) a profuma, (popular) a miresma, (regional) a sfinți.
Înnoit, adjectiv
Sinonime:
împrospătat, modernizat, primenit, refăcut, regenerat, reîmprospătat, reînnoit, renovat, reparat, repetat, restabilit, schimbat, (învechit) sfințit.
Desatanizare, substantiv
Sinonime:
exorcism, exorcizare, sfințire.
Cu sfințenie, locuțiune adverbială
Sinonime:
corect, cu evlavie, cu exactitate, cu pietate, cu scrupulozitate, întocmai.
Santitate, substantiv (învechit)
Sinonime:
sanctitate, sfințenie, (rar) inviolabilitate.
Sanctitate, substantiv
Sinonime:
sfințenie, (rar) inviolabilitate, (variantă) (învechit) santitate.
Încoronare, substantiv
Sinonime:
coronare, coronat, încoronat, încoronație, încununare, încununat, înscăunare, întronare, (figurat) desăvârșire, (figurat) încheiere, (învechit) coronire, (învechit) coronit, (învechit) încorunare, (învechit) întronație, (învechit) sfințire.
Lues, substantiv
Sinonime:
(medicină) sifilis, (rar) verolă, (învechit și regional) sfranț, (învechit și regional) sfrenție, (învechit) frențuș, (învechit) malafranță, (învechit) sifilitic, (popular) pădureț, (popular) pierit, (prin Muntenia) gubăvie, (regional) frenție, (regional) mâncătură, (regional) sfinție, (Transilvania) șui.
Aghiasmă, substantiv
Sinonime:
(religie) agheasmă, aiasmă, apă sfințită.