Întreba, verb
Sinonime: a pune întrebări, a interoga, a chestiona, a consulta, a cere sfat; a se interesa, a se informa, a cerceta.  Întrebăciune, substantiv (învechit)
Sinonime: întrebare.  Întrebuinţa, verb
Sinonime: a folosi, a utiliza, a uza de, a se servi.  Întrebuinţabil, adjectiv
Sinonime: folosibil, utilizabil.  Întrebuinţare, substantiv
Sinonime: aplicare, aplicație, atribuție, consum, consumare, consumație, folosință, folosire, menire, practicare, purtare, purtat, servire, utilizare, uz, uzură, (învechit) abuz, (învechit) apucătură, (învechit) întrebuințire, (învechit) obicei, (învechit) obligativitate, (învechit) trebuință, (învechit) uzaj.  Întrebuinţat (întrebuințată), adjectiv
Sinonime: uzat, folosit, utilizat; vechi, învechit, depăşit, demodat.  Întrebuințire, substantiv (învechit)
Sinonime: întrebuințare.  Intrecământ, substantiv (învechit)
Sinonime: prisos, rămășiță.  Întrece, verb
Sinonime: a depăşi, a o lua înainte, a lăsa în urmă, a exceda; a se alinta, a se copilări, a se izmeni, a face fasoane.  Întrecere, substantiv feminin
Sinonime: concurs, competiţie, confruntare; emulaţie, concurență.  Întreciocni, verb
Sinonime: a se ciocni, a se izbi, a se lovi, a se tampona, (figurat) a se contrazice.  Întreciocnire, substantiv
Sinonime: ciocnire, izbire, lovire, tamponare, (figurat) contrazicere.  Întrecleți, verb
Sinonime: a împietri, a încremeni, a înlemni, a înmărmuri, a înțepeni, a se petrifica.  Întredeschide, verb
Sinonime: a crăpa ușor (ceva).  Întredeschis, adjectiv
Sinonime: căscat, crăpat, deschis incomplet, deschis pe jumătate, semideschis, semiînchis, (despre ochi) mijit.  Întredeschizătură, substantiv
Sinonime: crăpătură, întredeschidere.  Întreg (întreagă), adjectiv
Sinonime: neînceput, neatins, neştirbit, neciuntit, intact, nefragmentat.  Întreg-de-ars, substantiv (învechit)
Sinonime: holocaust.  Întregătate, substantiv (învechit)
Sinonime: desăvârșire, întregime.  Întregi, verb
Sinonime: a completa, a recompune, a reface.  Întregie, substantiv (învechit)
Sinonime: întregime, parte întreagă, parte sănătoasă, sănătate, vindecare, (învechit) întregăciune.  Întregime, substantiv feminin
Sinonime: totalitate, plenitudine, deplinătate  Întregire, substantiv
Sinonime: complement, completare, complinire, împlinire, recompunere, reconstituire, refacere, rotunjire, (rar) reconstituție.  Întregitor, adjectiv
Sinonime: complementar, subsidiar, suplimentar, (rar) complinitor.  Întrei, verb
Sinonime: a (se) face de trei ori mai numeros, a (se) tripla, a mări, a spori de trei ori, (învechit) a (se) întrii.  Întreială, substantiv (învechit)
Sinonime: dare, (învechit și regional) întriială.  Întreiepciune, substantiv (învechit)
Sinonime: interjecție.  Întreire, substantiv
Sinonime: întreit, triplare.  Întrelăsa, verb
Sinonime: a neglija, a omite, a trece cu vederea.  Întrelăsare, substantiv
Sinonime: neglijare, omisiune, scăpare, suspensie, trecere cu vederea, uitare.  Întrema, verb
Sinonime: a se face bine, a se însănătoşi, a-şi reveni, a se reface, a se îndrepta, a-şi veni în fire, a se înzdrăveni, a se pune pe picioare.  Întrepătrunde, verb
Sinonime: a se pătrunde reciproc.  Întrepătrundere, substantiv
Sinonime: interpenetraţie, intricație, îmbucare, osmoză, pătrundere reciprocă.  Intrepid (intrepidă), adjectiv
Sinonime: brav, curajos, cutezător, dârz, inimos, îndrăzneţ, neînfricat, semeţ, temerar, tenace, viteaz.  Intrepiditate, substantiv
Sinonime: bărbăţie, bravură, curaj, cutezanţă, dârzenie, încumetare, îndrăzneală, neînfricare, semeţie, temeritate, tenacitate.  Întreprinde, verb
Sinonime: a se apuca de, a iniţia, a se angaja la, a începe.  Întreprindere, substantiv feminin
Sinonime: fabrică; uzină, combinat.  Întreprinzător (întreprinzătoare), adjectiv
Sinonime: activ, cu iniţiativă, îndrăzneţ, cutezător.  Întrepune, verb
Sinonime: a (se) așeza între, a interpune, a (se) intercala, a (se) amesteca, a ingera, a (se) introduce.  Întrepus, adjectiv
Sinonime: așezat între, interpus.  Întrerumpe, verb
Sinonime: a întrerupe.  Întrerumpere, substantiv (învechit și regional)
Sinonime: întrerupere.  Întrerupător, substantiv
Sinonime: buton, comutator, disjunctor, ruptor, şaltăr, (variantă) întreruptor.

Întrerupător, adjectiv
Sinonime: contradictor, contrazicător, întreruptor.  Întrerupe, verb
Sinonime: a opri, a suspenda, a curma, a conteni.  Întrerupere, substantiv
Sinonime: antract, contenire, curmare, discontinuitate, hiat, intermitență, interstițiu, încetare, oprire, pauză, sistare, suspendare, suspensie, tăcere, (figurat) stăvilire, (învechit și popular) opreală, (învechit și regional) întrerumpere; (întrerupere de sarcină) avort.  Întreruptor, substantiv
Sinonime: comutator, întrerupător, șaltăr.  Întretăia, verb
Sinonime: a se încrucişa, a se intersecta, a se încruci.  Întretăiat, adjectiv
Sinonime: intermitent, încrucișat, întrerupt, (figurat) rupt, (învechit) împoncișat.  Întretăiere, substantiv
Sinonime: interferență, intersectare, intersecție, încrucișare, răscruce, răspântie, (popular) cruce, (popular) furca-drumului.  Întrețese, verb
Sinonime: a îmbina, a amesteca.  Acţiona, verb
Sinonime: a lucra, a activa, a munci, a întreprinde, manipula.  Alimenta, verb
Sinonime: a (se) hrăni, a mânca, a se întreţine, a aproviziona, a furniza, a întreține.  Alimentaţie, substantiv feminin
Sinonime: hrană, mâncare, alimentare, întreţinere, consum, aprovizionare, nutrire.  Aplica, verb
Sinonime: a pune, a aşeza, a fixa, a potrivi, a prinde, a lipi; a folosi, a întrebuinţa, a administra, a pune in practică (ceva).

Aplică, substantiv
Sinonime: aplicație, candelabru, lampă, luminar, plafonieră.  Aplicare, substantiv feminin
Sinonime: aplicat, fixare, folosire, întrebuințare, potrivire, punere în practică, realizare concretă, utilizare; (figurat) aplecare, aplicație, aptitudine, deprindere, înclinare, predispoziţie, talent.  Aplicaţie, substantiv feminin
Sinonime: aplicare, aptitudine, efort, execuție, funcție, înclinație, însușire, pasiune, predispoziție, punere în practică, râvnă, sârguinţă, silinţă, talent, vocație; cerere-tip, formular; întrebuințare, utilizare, uzaj; (informatică) logicial, program; (variantă) aplicațiune.  Bara, verb
Sinonime: a închide, a bloca, a astupa, a stăvili, a zăgăzui; (figurat) a împiedica, a opri, a întrerupe, a stopa; a anula, a desfiinţa, a şterge; a tăia; a obstrucţiona.

Bară, substantiv feminin
Sinonime: drug, stâlp, bârnă, grindă; semn, indiciu; levier, rangă; (regional) mocirlă, noroi.  Băga, verb
Sinonime: a introduce, a penetra, a face să intre, a vârî; a înfige; a investi, a depune, a angaja; (regional) a se angaja, a se tocmi, a se prinde; (reflexiv) a se amesteca, a interveni.  Bănui, verb
Sinonime: a presupune, a intui, a presimţi, a întrezări; a suspecta; (regional) a regreta, a-i părea rău, a se căi.  Campionat, substantiv neutru
Sinonime: întrecere, confruntare, concurs, competiţie.  Casa, verb
Sinonime: a anula, a desfiinţa; a scoate din serviciu, a scoate din uz.

Casă, substantiv feminin
Sinonime: imobil, clădire, locuinţă, cămin, domiciliu, familie, dinastie, neam; întreprindere, firmă; casierie, ghişeu de plăţi; coşmelie.

Casa, substantiv articulat
Sinonime: (astronomie) gemma, perla.  Către, prepoziție
Sinonime: (local) asupra, înspre, la, spre, (învechit) despre, între, supra; (temporal) înspre, spre, (regional) asupra, (învechit) despre, înde; contra, împotriva, pentru.  Cerceta, verb
Sinonime: a examina, a controla, a observa, a analiza, a studia; a investiga, a căuta; a se informa, a iscodi, a spiona, a trage de limbă; a întreba, a chestiona, a ancheta; (popular) a vizita, a vedea.  Chestiona, verb
Sinonime: a întreba, a cere lămuriri, a cere răspuns, a pune întrebări, a interoga.  Chestionar, substantiv neutru
Sinonime: test, (la plural) întrebări, formular.  Chibzui, verb
Sinonime: a analiza, a aprecia, a bănui, a cântări, a considera, a consulta, a crede, a cugeta, a cumpăni, a delibera, a dezbate, a discuta, a drămui, a găsi, a gândi, a ghici, a imagina, a închipui, a întrezări, a judeca, a măsura, (învechit) a mândri, a medita, a număra, a opina, a plănui, a presupune, a prevedea, a proiecta, a raționa, a reflecta, (învechit) a rezona, (învechit) a semui, a sfătui, a socoti, a ști, a visa, (învechit și regional) a sămălui, (învechit) a cunoaște, (învechit) a meditarisi, (livresc) a pertracta, (popular) a chiti.  Colocviu, substantiv neutru
Sinonime: convorbire, discuţie, întrevedere, schimb de opinii.  Companie, substantiv feminin
Sinonime: tovărăşie, însoţire, grup; anturaj; (damă de companie) escortă; adunare, congres, miting, dumă, reuniune; cortegiu, echipaj; armată, batalion, trupă, unitate, (termen militar) (învechit şi popular) roată; asociație, societate, întreprindere; (expresie) (a ține companie) a acompania.  Competiţie, substantiv feminin
Sinonime: concurs, gală, întrecere, provocare; campionat, cupă, eveniment, joc, luptă, meci, partidă.  Complement, substantiv neutru
Sinonime: adaos, addendum, anexă, apendice, în plus, întregire, complinire, completare, codicil, post-scriptum, primă, extensie, supliment; (gramatică) obiect; (biologie) alexină.  Complet (completă), adjectiv
Sinonime: întreg, completat, atotcuprinzător, exhaustiv, deplin.  Completa, verb
Sinonime: a întregi, a împlini, a satisface, a complini.  Completare, substantiv feminin
Sinonime: adăugire, întregire, adaos; împlinire, rotunjire, complinire, complement; scurt metraj.  Complini, verb
Sinonime: a completa, a împlini, a întregi, a rotunji; (gramatică) a determina.  Comutator, substantiv neutru
Sinonime: întrerupător, şaltăr.  Concura, verb
Sinonime: a se întrece, a se confrunta, a rivaliza, a fi în concurență.  Concurenţă, substantiv feminin
Sinonime: întrecere, concurs, competiţie, rivalitate.  Concurs, substantiv neutru
Sinonime: acord, ajutor, alpiniadă, aport, aprobare, asentiment, aviz, balcaniadă, campionat, colaborare, competiţie, confruntare, consimțământ, consimțire, contribuție, cupă, examen, îngăduință, întrecere, învoială, învoire, joc, meci, olimpiadă, partidă, permisiune, serviciu, spartachiadă, sprijin, șalanj, turneu, universiadă, voie, voință, vrere, (figurat) întâlnire, (învechit și regional) faliment, (învechit) concurșum, (învechit) încuviințare, (la plural) oficii.  Confrunta, verb
Sinonime: a colaționa, a compara, a pune faţă în faţă, a se înfrunta, a se întâlni, a se întrece, a verifica, (învechit) a protocoli, (învechit) a semui.  Confruntare, substantiv feminin
Sinonime: concurs, competiție, întrecere, punere faţă în faţă; conflict, înfruntare, război.  Consulta, verb
Sinonime: a cere sfat, a întreba, a chestiona; a cerceta, a căuta, a parcurge, a citi; a examina, a vedea, a se sfătui, (rar) a se consfătui, (învechit şi popular) a se chibzui, (Moldova) a se cislui, (învechit, în Transilvania) a se divăni.  Consuma, verb
Sinonime: a întrebuința, a folosi, a utiliza; a mânca, a îngurgita; a nimici, a distruge; a se istovi, a se obosi, a se slei; (învechit) a metahirisi; a pierde; a bea; a cheltui; (figurat) a înghiţi; a intra, a merge; a (se) epuiza, a (se) isprăvi, a (se) sfârşi, a (se) termina, (regional) a (se) găti, (figurat) a (se) topi; a zbuciuma, a chinui.  Conteni, verb
Sinonime: a înceta, a se linişti, a se opri, a se sfârşi, a (se) termina, a se întrerupe, a se curma, a se potoli, a sta, (învechit şi popular) a (se) ostoi, (prin Banat) a se prorupe, (Moldova) a tinchi, (învechit) a se precurma.  Conversa, verb
Sinonime: a discuta, a convorbi, a se întreţine; a dialoga.  Covârşi, verb
Sinonime: a depăşi, a(-l) copleși, a întrece, a(-l) împresura, a(-l) năpădi, a(-l) prinde, a(-l) răzbi; (figurat) a învinge.  Crăpa, verb
Sinonime: a se desface, a se deșira, a se despica, a plesni, a se întredeschide, a se sparge, a se fisura; (figurat) a muri, a deceda, a sucomba; a se stinge.  Cruce, substantiv feminin
Sinonime: răscruce, răspântie, întretăiere, intersecţie, creştinism, ghindă, încrucişare, jumătate, lambă, spatie, treflă, vătrai, troiţă, cercevea; (tehnică) (regional) strup, strupalnic, ceatlău, (regional) flântar, măgăriţă, răscol, scară, (Moldova, Transilvania şi Banat) feleherţ, (Moldova şi Transilvania) spiţă, (Transilvania) tecărău; (tehnică) (crucea dinainte) (regional) cântar, cumpănă, scară; (crucea dinapoi) (regional) brăcinar, brănişor, coardă, iuhă, lehă, splină; (tehnică) (regional) bot, botniţă, hobot, obad, opleniţă; bulfeu; aripă; (botanică) (crucea-pământului) brânca-ursului, (învechit şi regional) sclipeţ, (regional) laba-ursului, talpa-ursului, fierea-pământului, piedicuţă, potroacă, ţintaură; (crucea-voinicului) pojarniţă, popilnic, rostopască, sunătoare, trei-răi; (articulat; constelație din emisfera nordică) delfinul, lebăda; (crucea-pâinii) pristolnic, teişor; (crucea-salelor) sacrum.

Cruce, adverb
Sinonime: cruciş.  Cruciş (crucişă), adjectiv
Sinonime: şașiu; întretăiat.  Cultiva, verb
Sinonime: a (se) instrui, a citi, a crește, a deveni cult, a educa, a îngriji și a recolta, a întreține, a învăța, a lucra (pământul), a planta, a practica (pamfletul), a se civiliza, a se rafina, a se stila, a semăna, a-(și) îmbogăți spiritul, a-și îmbogăți cunoștințele, (figurat) a dezvolta, (figurat) a face să crească, (figurat) a face să se dezvolte, (figurat) a se ciopli, (figurat) a se cizela, (figurat) a se ocupa cu râvnă de ceva, (figurat) a se ocupa sârguitor, (figurat) a se subția, (figurat) a se șlefui, (învechit și figurat) a se roade, (învechit) a se politici, (variantă) a cultivi.  Cumplit (cumplită), adjectiv
Sinonime: groaznic, teribil, îngrozitor; (figurat) foarte tare, mult, complet, deplin, integral, întreg, total, rău, înverşunat, aprig, înfiorător, înfricoşător, nebun, sălbatic, violent, atroce, colosal, extraordinar, fenomenal, formidabil, grozav, infernal, înspăimântător, năprasnic, straşnic, (Transilvania) pogan, (figurat) îndrăcit, turbat; avar, calic, zgârcit.  Curaj, substantiv neutru
Sinonime: îndrăzneală, temeritate, cutezanţă, vitejie, bărbăţie, bravură, dârzenie, încumetare, neînfricare, semeţie, (livresc) intrepiditate, petulanţă, (rar) cutezare, (popular şi familiar) suflet, (popular) inimă, voinicie, (învechit) dârzie, îndrăznire, mărinimie, semeţire, (grecism învechit) taros.  Curajos (curajoasă), adjectiv
Sinonime: îndrăzneţ, cutezător, temerar, voinic, viteaz, brav, dârz, inimos, neînfricat, semeţ, (livresc) intrepid, petulant, (rar) bărbat, (învechit) hrăbor, neînfricoşat, bărbătesc, vitejesc, (regional) bărbătos.  Curma, verb
Sinonime: a opri, a întrerupe, a pune capăt, a încheia, a suprima, a înceta, (figurat) a reteza, a stăvili, (figurat) a rupe, a tăia.

Curmă, substantiv (învechit și regional)
Sinonime: ascuțiș, tăiș.

Curma, substantiv
Sinonime: (botanică) curmală, (învechit) finică.  Curmat (curmată), adjectiv
Sinonime: legat, strâns, strangulat; oprit, întrerupt, suprimat.  Cutezător (cutezătoare), adjectiv
Sinonime: brav, curajos, cutezant, dârz, inimos, intrepid, îndrăzneț, neînfricat, petulant, semeț, temerar, viteaz, vulturesc, (învechit și popular) voinic, (învechit) hrăbor, (învechit) îndrăznitor, (învechit) neînfricoșat, (rar) bărbat.  Deconecta, verb
Sinonime: a întrerupe, a suprima; a se odihni, a se reface, a se recrea.  Decupla, verb
Sinonime: a dezlega, a deconecta, a desface, a întrerupe.  Deplin (deplină), adjectiv
Sinonime: tot, întreg, complet, desăvârşit, perfect, împlinit, total, absolut, integral, (livresc) plenar, (învechit) cumplit, nemărginit.  Deplinătate, substantiv feminin
Sinonime: desăvârșire, dezvoltare completă, integritate, întregime, perfecțiune, plenitudine, plinătate, (învechit) plinăciune, (învechit) plineală.  Desfăşura, verb
Sinonime: a aşterne, a (se) desface, (popular) a (se) desfira, (regional) a (se) dezveli, a (se) întinde, (Moldova) a (se) dişterne, a (se) derula, a se întâmpla, a se petrece, a (se) purta, a merge, a decurge, a evolua, a disputa, a depune, a duce, a efectua, a executa, a face, a îndeplini, a întreprinde, a presta, a da, a susţine, (învechit) a sta.