Înclinaţie, substantiv feminin
Sinonime: tendinţă, aplecare, predispoziţie, vocaţie, atracţie, înclinare.  

---

Aplecare, substantiv feminin
Sinonime: înclinare, plecare, încovoiere, îndoire, curbare, flexiune; (figurat) predispoziție, înclinaţie, aplicare, aptitudine, tragere (pentru ceva).  Aplicaţie, substantiv feminin
Sinonime: aplicare, aptitudine, efort, execuție, funcție, înclinație, însușire, pasiune, predispoziție, punere în practică, râvnă, sârguinţă, silinţă, talent, vocație; cerere-tip, formular; întrebuințare, utilizare, uzaj; (informatică) logicial, program; (variantă) aplicațiune.  Aptitudine, substantiv feminin
Sinonime: înclinare, talent, predispoziţie, însuşire, destoinicie, înclinaţie, capacitate, competență, facultate, calificare.  Chemare, substantiv feminin
Sinonime: solicitare, apel, poftire, invitaţie, invocare; ordin, dispoziţie, citaţie, convocare; (figurat) înclinaţie, pasiune, vocaţie, aptitudine, talent; menire, misiune, rol, scop.  Gust, substantiv neutru
Sinonime: capriciu, chef, dorinţă, eleganță, extravaganţă, grație, înclinaţie, opinie, plăcere, poftă, pornire, predilecție, predispoziţie, preferinţă, pricepere, savoare, sensibilitate, simţ (estetic), stil, ţinută.  Înclinare, substantiv feminin
Sinonime: aplecare, încovoiere, îndoire; înclinaţie, atracţie; talent, aplicaţie, predispoziţie.  Însuşire, substantiv feminin
Sinonime: aplicare, apropriere, asimilare, atribut, calitate, caracter, caracteristică, dar, deprindere, dotare, facultate, fel de a fi, înclinaţie, învățare, înzestrare, notă, particularitate, proprietate, putere, semn specific, talent, trăsătură, valoare (specifică), virtute, (rar) bun, (regional) însușietate; (figurat) amprentă, marcă, pecete, sigiliu, timbru.  Simpatie, substantiv feminin
Sinonime: afabilitate, afecţiune, afinitate, amabilitate, amiciție, apropiere, ataşament, atașare, atracţie, atragere, camaraderie, colegialitate, cordialitate, devotament, dragoste, empatie, fraternitate, frăție, predilecție, predispoziție, predispunere, preferință, prietenie, tovărășie, (figurat) aplecare, (figurat) căldură, (figurat) înclinare, (figurat) înclinație, (figurat) slăbiciune, (învechit și figurat) plecare, (învechit) frățietate, (popular) prieteșug.  Simţ, substantiv neutru
Sinonime: simţire; instinct, natură; înclinaţie, aptitudine.  Slăbiciune, substantiv feminin
Sinonime: sfârşeală, epuizare, vlăguială; defect, scădere, lipsă, carenţă, viciu, deficienţă; afecţiune, înclinaţie, pornire, aplecare.  Vocaţie, substantiv feminin
Sinonime: aptitudine, atracție, atracțiune, capacitate, chemare, destinație, dispoziție, dispozițiune, geniu, înclinare, înclinaţie, misiune, pornire, predestinare, predestinație, predispoziţie, rol, sacerdoțiu, talent, (învechit) vocațiune.  Fatigabilitate, substantiv
Sinonime: (franțuzism) înclinație spre oboseală, tendință spre oboseală; coeficient de oboseală.  Febleţe, substantiv
Sinonime: înclinație, slăbiciune.  Tragere, substantiv
Sinonime: aplecare, aplicaţie, aptitudine, aruncare, atracţie, chemare, dar, descălţare, descărcare, dezbrăcare, extragere, fricţionare, har, înclinare, înclinaţie, încuiere, întindere, înzestrare, masare, pornire, predilecţie, predispoziţie, preferinţă, publicare, scoatere, smulgere, suflare, sunare, talent, trasare, trefilare, vocaţie.  Înzestrare, substantiv
Sinonime: aplecare, aplicație, aptitudine, atracție, capacitate, chemare, dar, dotare, dotație, echipare, har, înclinare, înclinație, pornire, predilecție, predispoziție, preferință, prevedere, propensiune, talent, utilare, vocație, (popular) tragere; (învechit) aplecăciune, plecare.  Izoclin, adjectiv
Sinonime: cu aceeași înclinație, cu pante egale, (variantă) isoclin.  Trend, substantiv
Sinonime: direcție, evoluție, înclinație, mișcare de lungă durată, tendință.  Plecare, substantiv
Sinonime: afecțiune, aplecare, aplicație, aptitudine, ascultare, atașament, atracție, chemare, compliment, dar, declinare, declinație, deplasare, ducă, ducere, flexiune nominală, gând ascuns, har, imbold, impuls, intenție, închinăciune, înclinare, înclinație, înzestrare, mătanie, mergere, mers, plecăciune, ploconeală, pornire, predilecție, predispoziție, preferință, prosternare, respect, reverență, simpatie, smerenie, start, supunere, talent, temenea, vocație, (franțuzism învechit) depart.  Propensiune, substantiv
Sinonime: aplecare, aplicație, aptitudine, atracție, chemare, dar, har, înclinare, înclinație, înzestrare, pornire, predilecție, predispoziție, preferință, talent, vocație.  Apetență, substantiv
Sinonime: apetit, apetiție, dorință (instinctivă), înclinație, poftă, (învechit) apetițiune.  Aclinic, adjectiv
Sinonime: (fizică) fără înclinație magnetică.  Distructivitate, substantiv
Sinonime: înclinație spre distrugere, (învechit) destructivitate.  Predispunere, substantiv (învechit)
Sinonime: înclinare, înclinație, predispoziție, (variantă) predespunere.