Uza, verb Sinonime:
a deteriora, a toci; (figurat) a (se) consuma, a degrada, a (se) învechi, a (se) ramoli, a (se) rablagi; a folosi, a întrebuinţa; a recurge, a apela.
Uzabil, adjectiv
Sinonime:
degradabil, deteriorabil.
Uzaj, substantiv neutru
Sinonime:
folosinţă, folosire, întrebuinţare, obicei, utilizare, uz, uzanță, uzură.
Uzanţă, substantiv feminin
Sinonime:
convenienţă, convenție, cutumă, datină, normă, obicei, practică uzuală, rânduială, regulă, tipic, uz, (învechit) şart.
Uzare, substantiv
Sinonime:
consumare, deteriorare, folosire, învechire, ponosire, uzură.
Uzat (uzată), adjectiv Sinonime:
tocit, degradat, deteriorat, învechit; (figurat) slăbit, consumat, epuizat, obosit.
Amărât (amărâtă), adjectiv Sinonime:
mâhnit, necăjit, trist, supărat, indispus; (figurat) uzat, ponosit, de aruncat, jerpelit, degradat, nenorocit, prăpădit, pârlit.
Antic (antică), adjectiv Sinonime:
vechi, de demult, arhaic, ancestral, demodat, desuet, secular, vetust; uzat, folosit.
Aplicaţie, substantiv feminin
Sinonime:
aplicare, aptitudine, efort, execuție, funcție, înclinație, însușire, pasiune, predispoziție, punere în practică, râvnă, sârguinţă, silinţă, talent, vocație; cerere-tip, formular; întrebuințare, utilizare, uzaj; (informatică) logicial, program; (variantă) aplicațiune.
Datină, substantiv feminin
Sinonime:
tradiţie, obicei, uzanţă, rânduiala; regulă, tipic, lege, fel, uz, (învechit şi popular) rând, (popular) dată, (învechit şi regional) pomană, (regional) orândă, (Transilvania) sucă, (prin Banat) zacon, (învechit) pravilă, predanie, şart, tocmeală, (turcism învechit) adat; cutumă.
Deteriora, verb
Sinonime:
a (se) degrada, a se învechi, a (se) strica, a (se) uza, (Moldova) a (se) hrentui, (familiar) a (se) hârbui, a (se) hodorogi, a (se) paradi, a (se) rablagi, a (se) ponosi; a avaria, a agrava, a înrăi, a înrăutăţi.
Folosi, verb
Sinonime:
a (se) întrebuinţa, a (se) servi, a (se) sluji, a (se) utiliza, a ajuta, a aplica, a avea folos, a beneficia, a câştiga, a circula, a consuma, a face uz, a fi de folos, a fi util, a pierde, a practica, a prii, a profita, a recurge, a trage folos, a uza, (învechit și popular) a prinde, (regional) a vestegălui.
Folosinţă, substantiv feminin
Sinonime:
avantaj, beneficiu, câştig, folos, folosire, întrebuinţare, profit, utilizare, uz, (învechit) uzaj.
Hodorogit (hodorogită), adjectiv
Sinonime:
cu un picior în groapă, dărăpănat, degradat, deteriorat, hârâit, hârâitor, hârbuit, hrentuit, îmbătrânit, învechit (și stricat), ramolit, răguşit, ruinat, senil, stricat, şubrezit, uzat, (variantă) odorogit.
Îmbătrâni, verb
Sinonime:
a albi, a da în mintea copiilor, a încărunți, a se bacceli, a se degrada, a se hodorogi, a se ofili, a se rablagi, a se ramoli, a se scofâlci, a se seniliza, a se stafidi, a se șubrezi, a se trece, a se uza, a se veșteji, a se zaharisi, a se zbârci, a-și trăi traiul (a-și mânca mălaiul), (învechit și familiar) a se matofi, (învechit și familiar) a se matufi, (învechit și popular) a bătrâni, (învechit) a (se) mători, (învechit) a cărunți, (învechit) a se învechi.
Întrebuinţa, verb Sinonime:
a folosi, a utiliza, a uza de, a se servi.
Întrebuinţat (întrebuințată), adjectiv Sinonime:
uzat, folosit, utilizat; vechi, învechit, depăşit, demodat.
Învechi, verb Sinonime:
a se uza, a se trece, a se degrada, a fi depăşit.
Jerpeli, verb Sinonime:
a se zdrenţui, a se uza, a se învechi, a se rupe.
Lege, substantiv feminin
Sinonime:
acțiune, autoritate, canon, cartă, cauză, cod, condamnare, confesiune, constituție, consuetudine, credinţă, cult, cutumă, datină, decizie, decret, dispoziţie, drept, dreptate, echitate, fel, hotărâre, judecată, justiție, normă, obicei, obiceiul pământului, obligaţie, ordin, ordonanță, osândă, pedeapsă, precept divin, proces, putere, rânduială, regulament, regulă, religie, rezoluție, rit, sentință, statut, tipic, tradiţie, tribunal, uz, uzanță, verdict, (învechit și popular) ucaz, (învechit) codice, (învechit) edict, (învechit) firman, (învechit) legiuire, (învechit) pravilă, (învechit) reglement, (învechit) testament; (lege logică) expresie validă, tautologie, teză logică.
Perima, verb Sinonime:
(reflexiv) a se învechi, a se demoda, a se uza; (juridic) a se stinge, a se anula, a se desfiinţa.
Perimat (perimată), adjectiv
Sinonime:
anacronic, anulat, arhaic, caduc, demodat, depăşit, desuet, ieșit din uz, inactual, invalidat, învechit, neactual, nul, obliterat, obsolet, retardatar, retrograd, revolut, rococo, scos din circulaţie, stins, uzat, vetust; (figurat) prăfuit, răsuflat, (familiar) fumat.
Ponosi, verb Sinonime:
a se uza, a se strica, a se învechi, a se paradi, a se mototoli, a se degrada; a ponegri, a defăima, a calomnia, a vorbi de rău.
Purtat (purtată), adjectiv Sinonime:
uzat, vechi, ros, lustruit.
Rablagi, verb Sinonime:
a se uza, a se deteriora, a se hodorogi, a se degrada, a se strica, a se ruina, a se ramoli; (figurat) a îmbătrâni. Răblăgi, verb
Sinonime:
a (se) rablagi.
Ramoli, verb Sinonime:
a se uza, a se hodorogi, a se deteriora, a se rablagi, a se degrada; (figurat) a îmbătrâni, a se istovi, a se extenua.
Rău (rea), adjectiv Sinonime:
neascultător, răsfăţat, nesupus, răzgâiat; dăunător, neplăcut, perfid, viclean, crud; lamentabil, prost, mizerabil; abraş, nărăvaş, violent, sălbatic, nedomolit; neliniştitor, apăsător, chinuitor; uzat, rupt, stricat, degradat; neîndemânatic, incapabil, nepriceput, nesatisfăcător.
Roade, verb Sinonime:
a ronţăi, a morfoli, a măcina, a fărâmiţa, a freca, a toci, a uza; a jena, a deranja, a supăra, a chinui, a tulbura, a frământa, a tortura.
Ruginitură, substantiv feminin
Sinonime:
lucru uzat, rablă, rugină, vechitură, (regional) răbăgie, (regional) roajbă, (variantă) ruginătură.
Scleroza, verb
Sinonime:
a se îmbolnăvi de scleroză, a fi atins de scleroză, a provoca scleroză; (figurat) a nu mai evolua, a se împietri, a se închista, a se înţepeni, a se învechi, a se ramoli, a se uza. Scleroză, substantiv
Sinonime:
(medicină) sclerom, anchiloză, catalepsie.
Servi, verb Sinonime:
a funcţiona, a face serviciu, a sluji; a sprijini, a ajuta, a fi util; a se folosi, a uza, a întrebuinţa; a furniza, a da, a acorda, a poseda.
Tradiţie, substantiv feminin Sinonime:
datină, obicei; uzanţă, lege.
Utiliza, verb
Sinonime:
a aplica, a circula, a (se) consuma, a dispune de, a face uz de, a (se) folosi, a întrebuinţa, a mania, a practica, a pune în practică, a recurge la, a (se) servi, a (se) sluji, a umbla, a uza.
Uz, substantiv neutru
Sinonime:
circulaţie, comportare, cutumă, datină, folosinţă, folosire, întrebuinţare, manieră, obicei, uzanţă.
Uzură, substantiv feminin
Sinonime:
degradare, deteriorare, eroziune, purtare, uzaj, uzare, vetustețe; camătă, cămătărie, dobândă, procent; (figurat) slăbire, oboseală, epuizare; (figurat) corupție, decadență, desfrâu.
Vechi (veche), adjectiv Sinonime:
de demult, antic, învechit, depăşit; uzat, stricat, alterat, tocit, perimat, îmbătrânit.
Vetust (vetustă), adjectiv
Sinonime:
arhaic, de demult, demodat, depășit, desuet, învechit, perimat, uzat, vechi.
Dată (date), substantiv feminin
Sinonime:
epocă, eveniment, moment; an, mileniu, cincinal, (învechit) veleat, termen, timp, vreme, zi, (popular) soroc, (învechit) sorocire; oară; rând, (regional) vers; datină, destin, fatalitate, fel, menire, noroc, obicei, predestinare, rânduială, soartă, tradiţie, ursită, uz, uzanţă, zodie.
Învechit (învechită), adjectiv
Sinonime:
uzat, degradat, trecut, depășit, îmbătrânit, deteriorat, demodat, desuet, inactual, perimat, vechi, arhaic; caduc, vetust; (familiar) fumat.
Convenienţă, substantiv
Sinonime:
uzanţă; (de convenienţă) de formă.
Cutumă, substantiv
Sinonime:
(termen juridic) consuetudine, datină, obicei, tradiţie, uz, uzanţă.
Degradaţie, substantiv
Sinonime:
alterație, corupere, decadență, decădere, declin, degradare, depravare, deteriorare, eroziune, înjosire, învechire, modificare, ofilire, pervertire, prejudiciu, ravagiu, stricare, tocire, reducere, umilire, uzare, viciere.
Deteriorare, substantiv
Sinonime:
degradare, învechire, stricare, uzare, (învechit) degradaţie, ponosire; avariere, avarie, uzură, agravare, înrăire, înrăutăţire.
Deteriorat, adjectiv
Sinonime:
degradat, învechit, stricat, uzat, (Moldova) hrentuit, (familiar) hârbuit, hodorogit, paradit, rablagit, (familiar, rar) răblărit, ponosit; avariat, înrăutăţit.
Frust, adjectiv
Sinonime:
brut, natural, neprelucrat, primitiv, rudimentar, rustic, sălbatic, simplu; șters, tocit, uzat.
Dorovăi, verb
Sinonime:
a epuiza, a obosi, a uza, a dărăpăna, a degrada, a măcina, a părăgini, a ruina, a strica.
Eroda, verb
Sinonime:
(geologie, geografie) a (se) roade, a (se) săpa, (regional) a (se) coptorî, a (se) coptoroşi, (figurat) a (se) mânca, a (se) spăla, a suferi o eroziune, a (se) uza prin frecare; (figurat) a (se) degrada.
Flămânzare, substantiv (regional)
Sinonime:
(anatomie) deșert, ie, (Basarabia) uză, (învechit și regional) pohoială, (învechit) iie, (popular) bărdăhan, (prin Banat) slabină; (regional) cobie, cof, coștoafă, dobă, pocâlteală, puvuială, scof, sec, slabiță, slăbie.
Flenduri, verb
Sinonime:
a găuri, a rupe, a sfâşia, a uza, a zdrenţui.
Ponoseală, substantiv
Sinonime:
degradare, deteriorare, ponosire, roadere, stricare, tocire, uzare.
Ponosit, adjectiv
Sinonime:
degradat, deteriorat, ros, stricat, tocit, uzat; abătut, amărât, deprimat, descurajat, indispus, îndurerat, întristat, mâhnit, necăjit, supărat, trist.
Folosit, adjectiv
Sinonime:
întrebuinţat, uzitat, uzat, vechi.
Scrombăi, verb
Sinonime:
a (se) deforma, a (se) scâlcia, a se scoroji, a (se) strâmba, a (se) strica, a (se) uza.
Ponosire, substantiv
Sinonime:
degradare, deteriorare, roadere, stricare, tocire, uzare, (rar) ponoseală.
Utilizare, substantiv
Sinonime:
aplicare, consumare, folosinţă, folosire, întrebuințare, practicare, uzaj.
Uzufruct, substantiv
Sinonime:
(drept de) uzaj.
Hârbui, verb
Sinonime:
a (se) degrada, a (se) deteriora, a (se) hodorogi, a (se) preface în hârburi, a (se) strica, a (se) uza, a se învechi, a se răblăgi, a se sparge, a se șubrezi; (figurat) a se rablagi, a se ramoli, a se rebegi, a-și pierde vigoarea fizică și intelectuală.
Rablagit, adjectiv
Sinonime:
degradat, deteriorat, învechit, ramolit, senil, stricat, uzat, (variantă) răblăgit.
Hârbuit, adjectiv
Sinonime:
degradat, deteriorat, învechit, prefăcut în hârburi, rablagit, stricat, uzat.
Șterţ (șterțuri), substantiv
Sinonime:
(regional) felinar (portativ), feştilă, fitil, lampă (de mină), opaiţ; băț, făcăleț, mestecău; mătură uzată; basma, broboadă, cârpă (de șters).
Răblărit, adjectiv
Sinonime:
degradat, deteriorat, învechit, stricat, uzat, vechi.
Răblări, verb
Sinonime:
a ponosi, a uza.
Sucă, substantiv
Sinonime:
(regional) capriciu, chef, datină, fandoseală, fantezie, fason, fel, fiță, maimuțăreală, moft, naz, nărav, obicei, poftă, prosteală, rânduială, sclifoseală, supărare, toană, tradiție, uz, uzanță, viciu.
Hârsit, adjectiv
Sinonime:
(regional) avar, avid de bani, calic, călit, cărpănos, deprins cu răul și neajunsurile, istovit, lacom de câștig, lipsit de înțelegere, rău, stâlcit, trecut prin necazuri și nevoi, uzat, zgârcit; (variantă) hărsit.
Predanie, substantiv
Sinonime:
(învechit) datină, fel, obicei, predare, rânduială, tradiție, tradițiune, trădare, uz, uzanță.
Orândă, substantiv
Sinonime:
(învechit și regional) arendă; cârciumă, han; datină, destin, fatalitate, fel, menire, mod, noroc, obicei, ordin, predestinare, rânduială, soartă, stil, tradiție, ursit, ursită, uz, uzanță, zodie, (variantă) orând.
Second-hand, adjectiv
Sinonime:
de calitate inferioară, folosit, la mâna a doua, purtat, uzat, vechi; indirect.
Desuetudine, substantiv
Sinonime:
abandon, demodare, învechire, obsolescență, perimare, uzare, (variantă) (învechit) desuetudă.
Deteriorație, substantiv
Sinonime:
aneantizare, avarie, avariere, coroziune, decadență, decădere, declin, degradare, delabrare, descompunere, deteriorare, diminuare, distrugere, eroziune, învechire, ponosire, putrefacție, ruinare, stricare, uzare, uzură, (învechit) degradație, (învechit) deteriorațiune.
Hârâit, adjectiv
Sinonime:
hârâitor, hodorogit, răguşit, stricat, uzat.
Jerpelit, adjectiv
Sinonime:
degradat, învechit, jigărit, peticit, rupt, uzat, zdrențăros, zdrențuit, (popular) pirpiriu.
Jerpelire, substantiv
Sinonime:
degradare, învechire, ponosire, uzare, zdrențuire.
Echivoca, verb
Sinonime:
a produce un echivoc, a uza de echivoc, a vorbi în doi peri.
Jarchilă, substantiv (regional)
Sinonime:
cojoc de piele proastă, haină uzată, jerpelitură.
Hodorogi, verb
Sinonime:
a face zgomot (mare) în mers, a flecări, a hurui, a îndruga, a pălăvrăgi, a răguşi, a se dărăpăna, a se degrada, a se deteriora, a se hârbui, a se învechi, a se ramoli, a se strica, a se șubrezi, a se uza, a sporovăi, a spune vrute și nevrute, a trăncăni, a vorbi mult și fără rost, a zgâlţâi.
Retalia, verb
Sinonime:
a croi din nou, a modela; a ataca, a se răzbuna, a uza de represalii.
Roadere, substantiv
Sinonime:
coroziune, degradare, deteriorare, erodare, eroziune, frecare, măcinare, ponosire, săpare, săpat, stricare, tocire, uzare, (popular) mâncătură, (popular) rosătură, (rar) ponoseală.
Ros, adjectiv
Sinonime:
consumat, deteriorat, distrus (la suprafață), erodat, măcinat, mâncat, ponosit, săpat, subțiat, uzat, (figurat) chinuit de.
Spumuit, adjectiv (regional)
Sinonime:
albit, săpunit, (figurat) certat; (despre țesături) rărit, uzat.
Străvechi, adjectiv
Sinonime:
arhaic, bătrân, imemorial, primitiv, secular, străbun, strămoșesc, transmis prin moștenire, uzat, vechi, (figurat) cărunt, (învechit și figurat) sur, (învechit) nepomenit, (învechit) preavechi, (învechit) străbunesc.
Epuizabil, adjectiv
Sinonime:
consumabil, finit, limitat, uzabil, (învechit) terminabil.
Stricat (stricată), adjectiv
Sinonime:
acrit, acru, alterat, avariat, becisnic, bolnav, cariat, certat, contrafăcut, corupt, dărăpănat, decăzut, defect, defectat, defectuos, deformat, degradat, denaturat, depravat, deranjat, dereglat, descompus, desfăcut, desfrânat, destrăbălat, deteriorat, dezmățat, falsificat, fermentat, forțat, găunos, găurit, greșit, hârbuit, hodorogit, imoral, incorect, împuțit, înăcrit, învechit, măcinat, mâniat, mutilat, necorect, nerușinat, paradit, părăginit, pervertit, pocit, poluat, ponosit, prăpădit, prost, rablagit, rău, rânced, ros, ruinat, rupt, scâlciat, schilod, schilodit, schimonosit, spart, spălăcit, stătut, stâlcit, stropșit, supărat, șters, tocit, uzat, vătămat, viciat, vicios, (figurat) schingiuit, (învechit și popular) searbăd, (învechit și regional) rușinat, (învechit și regional) scorboroșit, (învechit și regional) scorburos, (învechit) aselghicesc, (învechit) demoralizat, (învechit) preacurvar, (învechit) preacurvitor, (învechit) spurcat, (livresc) libertin, (Moldova) hrentuit, (popular și familiar) parșiv, (popular) curvar, (popular) deșucheat, (prin Maramureș) scopt, (rar) deșănțat, (rar) detracat, (rar) răblărit, (rar) smintit, (regional și familiar) părăduit, (regional) mocnit, (regional) răntuit, (regional) sărbezit, (regional) șucheat, (regional) teșmenit.
Stricare, substantiv
Sinonime:
acrire, alterare, avariere, călcare, corupere, daună, dărăpănare, decădere, deformare, degradare, depravare, deranjare, descompunere, desfacere, deteriorare, distrugere, fermentare, forțare, împuțire, înăcrire, încălcare, înrăutățire, învechire, măcinare, nesocotire, nimicire, pagubă, părăginire, pervertire, pierdere, poluare, ponosire, prăpădire, prejudiciu, râncezire, roadere, ruinare, rupere, schimbare în rău, spargere, stricăciune, tocire, uzare, viciere, violare, (învechit) degradație, (popular) vătămare, (rar) ponoseală.
Odobaie, substantiv (regional)
Sinonime:
casă dărăpănată, lucru uzat, mașină veche, rablă, vechitură, (învechit și regional) hodobaie, (învechit) buhadă; (figurat) monstru, (figurat) namilă.
Paradi, verb (familiar)
Sinonime:
a (se) degrada, a (se) distruge, a (se) deteriora, a (se) învechi, a (se) strica, a (se) uza.
Rablagire, substantiv
Sinonime:
deteriorare, ramolire, stricare, uzare, vlăguire, (variantă) răblăgire.
Bătucire, substantiv
Sinonime:
acoperire cu bătături, batere, bășicare (a picioarelor), bătătorire, îngroșare, uzare, zdrobire, (învechit) șoseluire, (rar) bătucit, (rar) tocire.
Învechire, substantiv
Sinonime:
degradare, demodare, deteriorare, ieșire din uz, îmbătrânire, perimare, rămânere în urmă, stricare, uzare, (învechit) degradație.
Paradit, adjectiv
Sinonime:
degradat, deteriorat, distrus, învechit, prăpădit, stricat, șubrezit, uzat.
Paraditură, substantiv
Sinonime:
(familiar) lucru de proastă calitate, lucru deteriorat, lucru stricat, lucru uzat, obiect de proastă calitate, obiect stricat, obiect uzat.
Dermeni, verb (regional)
Sinonime:
a (se) strica, a (se) uza, a se dărăpăna, (figurat) a se fana.
Dârvăli, verb (învechit)
Sinonime:
a dresa, a murdări, a uza; (regional) a bătători pământul, a blestema, a certa foarte rău, (variantă) a dărvăli, (variantă) a dârvări, (variantă) a derveli, (variantă) a dreveli, (învechit) a dârmoli.
Dârvălire, substantiv (învechit)
Sinonime:
dresare, murdărire, uzare, (învechit) dârmolire, (învechit) dârmolit, (învechit) dârvăleală, (învechit) dârvălit; (regional) bătătorire (a pământului), blestemare, certare, (variantă) dărvălire, (variantă) dâlvărire, (variantă) dervelire, (variantă) drevelire.
Zdrenţos, adjectiv
Sinonime:
flenduros, găurit, rupt, sfâșiat, uzat, zdrențăros, zdrențuit, (învechit) strămțos, (regional) jărchinos, (variantă) drențos, (variantă) stremțos.
Întrebuinţare, substantiv
Sinonime:
aplicare, aplicație, atribuție, consum, consumare, consumație, folosință, folosire, menire, practicare, purtare, purtat, servire, utilizare, uz, uzură, (învechit) abuz, (învechit) apucătură, (învechit) întrebuințire, (învechit) obicei, (învechit) obligativitate, (învechit) trebuință, (învechit) uzaj.
Jupuit, adjectiv
Sinonime:
belit, cojit, coșcovit, descojit, descuamat, deteriorat, jecmănit, jefuit, julit, ros, uzat, zdrelit, (învechit) despielat, (regional) bătrân și slab, (regional) lovit; (variante) jupit, jupoiat, jupoit, jupuiat. Jupuit, substantiv
Sinonime:
belire, belit, descuamare, jefuire, julire, julit, jupuială, jupuire, zdrelire, zdrelit, (regional) lovire, (variantă) jupit.
Sfâșiat, adjectiv
Sinonime:
ferfenițit, găurit, hărtănit, rupt, sfârtecat, sfârticat, spintecat, uzat, zdrențăros, zdrențuit, (figurat) întristat, (figurat) mâhnit, (învechit și regional) mursecat, (învechit și regional) spârcuit, (învechit) sfâșiet, (învechit) spart, (popular și familiar) ferfenițos, (popular) zdrențos, (regional) peticit.
Rupere, substantiv
Sinonime:
abrogare, anulare, aplecare, culegere, descompunere, desfacere, despărțire, desprindere, detașare, fracturare, frângere, izolare, împrăștiere, întrerupere, răsfirare, răzlețire, revărsare, risipire, roadere, rupt, ruptură, separare, sfâșiere, smulgere, spargere, spintecare, spintecat, stricare, surpare, uzare, zdrobire, (figurat) distrugere, (figurat) îndepărtare, (figurat) înstrăinare, (figurat) ruinare, (învechit) împărțire, (învechit) jefuire, (învechit) rumpere, (învechit; la figurat) întristare, (la jocul de cărți) tăiere, (rar) fărâmițare, (regional) sfărâmare.
Îmbătrânire, substantiv
Sinonime:
decrepitudine, îmbătrânit, ramolire, ramolisment, senescență, (figurat) uzare, (învechit) bătrânire, (tehnică) maturare.
Hrentuitură, substantiv (învechit)
Sinonime:
(despre obiecte) oboseală, obosire, stricare, uzare.
Obicinuință, substantiv (învechit)
Sinonime:
familiaritate, obicei, obișnuință, uz, uzanță.
Dermeneală, substantiv (regional)
Sinonime:
dărăpănare, stricare, uzare, (figurat) fanare, (regional) dermenitură.
