Strica
Strica, verb
Sinonime: a deteriora, a degrada, a defecta, a sparge; a se descompune, a se altera; a vătăma, a răni; a tulbura, a deranja, a zădărnici; a se corupe, a decădea, a se deprava, a se desfrâna; a dărâma, a nărui, a distruge; (figurat) a anula, a desfiinţa, a abroga; (figurat) a se certa, a se gâlcevi.  
 
Stricăcios
Stricăcios, adjectiv (învechit)
Sinonime: alterabil, dăunător, efemer, negativ, nociv, păgubitor, periculos, pieritor, prejudiciabil, primejdios, rău, schimbător, stricător, temporar, trecător, vătămător, vremelnic.  
 
Stricăcios (stricăcioasă)
Stricăcios (stricăcioasă), adjectiv
Sinonime: dăunător, vătămător, degradant.  
 
Stricăcioșie
Stricăcioșie, substantiv (învechit)
Sinonime: vătămare.  
 
Stricăciune
Stricăciune, substantiv feminin
Sinonime: avarie, corupție, daună, decadență, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, deteriorare, dezmăț, hernie, imoralitate, lepră, lezare, pagubă, perdiție, perversitate, perversiune, pervertire, pierdere, pierzanie, pierzare, prejudiciu, viciu, (figurat) descompunere, (figurat) putreziciune, (învechit și popular) pricaz, (învechit și regional) smintă, (învechit și regional) sminteală, (învechit) aselghiciune, (învechit) aselghie, (învechit) desfătare, (învechit) preacurvie, (învechit) preacurvire, (învechit) preaiubire, (învechit) scădere, (învechit) stricare, (învechit) stricătură, (învechit) vătămătură, (învechit, figurat) putrejune, (popular) vătămare, (prin Banat) ștetă, (rar) deșănțare, (rar, figurat) putrefacție.  
 
Ștricăni
Ștricăni, verb (regional)
Sinonime: a broda, a coase, a croșeta, a împleti, a tricota; (variante) a stricăli, a ștrăncăni, a ștrecăli, a ștrecăni, a ștrencăni, a ștricălui, a ștricui, a ștrincăni, a ștringăli, a ștringoli.  
 
Stricare
Stricare, substantiv
Sinonime: acrire, alterare, avariere, călcare, corupere, daună, dărăpănare, decădere, deformare, degradare, depravare, deranjare, descompunere, desfacere, deteriorare, distrugere, fermentare, forțare, împuțire, înăcrire, încălcare, înrăutățire, învechire, măcinare, nesocotire, nimicire, pagubă, părăginire, pervertire, pierdere, poluare, ponosire, prăpădire, prejudiciu, râncezire, roadere, ruinare, rupere, schimbare în rău, spargere, stricăciune, tocire, uzare, viciere, violare, (învechit) degradație, (popular) vătămare, (rar) ponoseală.  
 
Stricat (stricată)
Stricat (stricată), adjectiv
Sinonime: acrit, acru, alterat, avariat, becisnic, bolnav, cariat, certat, contrafăcut, corupt, dărăpănat, decăzut, defect, defectat, defectuos, deformat, degradat, denaturat, depravat, deranjat, dereglat, descompus, desfăcut, desfrânat, destrăbălat, deteriorat, dezmățat, falsificat, fermentat, forțat, găunos, găurit, greșit, hârbuit, hodorogit, imoral, incorect, împuțit, înăcrit, învechit, măcinat, mâniat, mutilat, necorect, nerușinat, paradit, părăginit, pervertit, pocit, poluat, ponosit, prăpădit, prost, rablagit, rău, rânced, ros, ruinat, rupt, scâlciat, schilod, schilodit, schimonosit, spart, spălăcit, stătut, stâlcit, stropșit, supărat, șters, tocit, uzat, vătămat, viciat, vicios, (figurat) schingiuit, (învechit și popular) searbăd, (învechit și regional) rușinat, (învechit și regional) scorboroșit, (învechit și regional) scorburos, (învechit) aselghicesc, (învechit) demoralizat, (învechit) preacurvar, (învechit) preacurvitor, (învechit) spurcat, (livresc) libertin, (Moldova) hrentuit, (popular și familiar) parșiv, (popular) curvar, (popular) deșucheat, (prin Maramureș) scopt, (rar) deșănțat, (rar) detracat, (rar) răblărit, (rar) smintit, (regional și familiar) părăduit, (regional) mocnit, (regional) răntuit, (regional) sărbezit, (regional) șucheat, (regional) teșmenit.  
 
Stricată
Stricată, adjectiv
Sinonime: decăzută, deflorată, dezvirginată, pierdută.  
 
Stricățească
Stricățească, substantiv feminin (regional)
Sinonime: depravată, desfrânată.  
 
Stricățel
Stricățel, adjectiv
Sinonime: corupt, depravat, desfrânat, (puțin) stricat.  
 
Stricățesc
Stricățesc, substantiv masculin (regional)
Sinonime: depravat, desfrânat.  
 
Stricăți
Stricăți, verb (regional)
Sinonime: (despre oameni) a se degrada, a se deterioara, a se paradi, a se rablagi, a se strica.  
 
Stricățică
Stricățică, adjectiv feminin
Sinonime: stricată, stricățea.  
 
Stricător (stricătoare)
Stricător (stricătoare), adjectiv
Sinonime: corupător, dăunător, negativ, nociv, păgubitor, periculos, pervers, pervertitor, prejudiciabil, primejdios, rău, vătămător, (învechit și popular) pierzător, (învechit) pagubnic, (învechit) prejudicios, (învechit) stricăcios, (livresc) pernicios, (regional) dăunăcios, (regional) dăunos.  
 
Stricătură
Stricătură, substantiv (învechit)
Sinonime: avarie, daună, defecțiune, deteriorare, pagubă, pierdere, prejudiciu, stricăciune, (regional) greș, (regional) pricaz, (regional) vrajă.  
 

Acri
Acri, verb
Sinonime: a (se) oţeți, a (se) acidula, a (se) înăcri, a (se) altera, a (se) strica, a (se) borşi, a (se) amărî.  
 
Altera
Altera, verb
Sinonime: a (se) strica, a (se) degrada, a (se) descompune, a (se) modifica, a (se) deforma, a (se) îmbătrâni, a (se) învechi.  
 
Avaria
Avaria, verb
Sinonime: a strica, a deteriora, a distruge, a vătăma, a altera.  
 
Băhnit (băhnită)
Băhnit (băhnită), adjectiv (regional)
Sinonime: stătut, clocit, învechit, alterat, stricat, împuţit, bâhlit.  
 
Bâhli
Bâhli, verb (Moldova)
Sinonime: a se strica, a se altera, a se cloci, a se împuţi, a se strica, a se băhni; a căpăta miros greu.  
 
Borși
Borși, verb
Sinonime: a se acri, a se înăcri, a fermenta, a se altera, a se descompune, a se strica.  
 
Caria
Caria, verb
Sinonime: a se găuri, a se strica, a se roade, a se măcina, a se pulveriza, a se fărâmiţa.  
 
Certa
Certa, verb
Sinonime: a face observaţie, a lua la rost, a atrage atenţia, a se învrăjbi, a se supăra, a rupe relaţiile, (popular) a se bălăbăni, a se gâlcevi, a se sfădi, (învechit şi regional) a se pricinui, (regional) a se cârti, a (se) pricini, (Moldova) a se cârcoti, (prin Oltenia) a se rohoti, (învechit) a se pârî, a se prici, a se prigoni, (figurat) a se strica; a admonesta, a dăscăli, a dojeni, a moraliza, a mustra, (livresc) a apostrofa, (popular) a beşteli, a muştrului, a ocărî, a probozi, (popular) a sfădi, a sudui, (învechit şi regional) a înfrunta, a oropsi, a stropoli, a toi, (regional) a cârti, a tolocăni, (prin Moldova) a(-i) bănui, (Oltenia) a docăni, (prin Moldova) a mogorogi, (Moldova şi Bucovina) a moronci, (Bucovina) a puţui, (Moldova) a şmotri, (Oltenia şi Banat) a vrevi, (învechit) a preobrăzi, a prihăni, a probăzui, a prociti, (figurat) a săpuni, a scutura; a bate, a condamna, a instrui, a învăţa, a osândi, a pedepsi.  
 
Ciobi
Ciobi, verb
Sinonime: a ştirbi, a strica, a deteriora.  
 
Cloci
Cloci, verb
Sinonime: a sta pe ouă; (figurat) a plănui, a pune la cale, a urzi, a coace; (figurat) a lenevi, a trândăvi, a sta inactiv; (reflexiv) a se altera, a se strica, a se împuţi, a se învechi, (regional) a se băhni.  
 
Contagia
Contagia, verb
Sinonime: a (se) contagiona, a (se) contamina, a (se) infecta, a (se) molipsi, a contacta o boală, (învechit) a (se) smredui, (învechit) a (se) strica, (popular) a (se) umple.  
 
Corupe
Corupe, verb
Sinonime: a (se) degrada, a decădea, a (se) deprava, a (se) desfrâna, a (se) destrăbăla, a (se) perverti, a (se) strica, a (se) vicia, (rar) a (se) dezmăţa, (învechit) a (se) sminti; a seduce; a (se) deforma, a (se) strica.  
 
Corupt
Corupt (coruptă), adjectiv
Sinonime: deformat, desfrânat, depravat, imoral, decăzut, destrăbălat, dezmăţat, neruşinat, pervertit, stricat, vicios, viciat; (livresc) libertin, (rar) deşănţat, (popular şi familiar) parşiv, (popular) deşucheat, (învechit şi regional) ruşinat, (regional) şucheat, teşmenit, (învechit) aselghicesc, demoralizat, spurcat, (figurat) putred.

Corupt, substantiv
Sinonime: alterare, corupere, (învechit) conrupt, (învechit) corumpt.  
 
Corupţie
Corupţie, substantiv feminin
Sinonime: coruptibilitate; decadenţă, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăţ, imoralitate, perdiţie, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, prevaricațiune, stricăciune, viciu, (rar) deşănţare, (învechit) aselghiciune, aselghie, desfătare, preacurvie, preacurvire, preaiubire, (figurat) descompunere, putreziciune, (rar, figurat) putrefacţie, (învechit, figurat) putrejune; seducere.  
 
Daună
Daună, substantiv feminin
Sinonime: pagubă, vătămare, detriment; stricăciune; despăgubire, contravaloare.

Dăuna, verb
Sinonime: a prejudicia, a păgubi, a strica, a vătăma.  
 
Dărăpăna
Dărăpăna, verb
Sinonime: a se ruina, a se distruge, a se strica, a se hodorogi, a (se) dărâma, a (se) nărui, a (se) prăbuşi, a (se) prăvăli, a (se) risipi, a (se) surpa, (popular) a (se) hâi, (regional) a (se) hurui, a (se) îmburda, (Oltenia, Transilvania şi Maramureș) a (se) sodomi, (prin Moldova şi Transilvania) a (se) ului, (învechit) a (se) prăpădi.  
 
Dăunător (dăunătoare)
Dăunător (dăunătoare), adjectiv
Sinonime: păgubitor, vătămător, stricător, distrugător, negativ, nociv, periculos, prejudiciabil, primejdios, rău, (livresc) pernicios, (învechit şi popular) pierzător, (regional) dăunăcios, dăunos, (învechit) pagubnic, prejudicios, stricăcios, (figurat) contraproductiv.  
 
Decădere
Decădere, substantiv feminin
Sinonime: regres, declin, decadenţă; degradare morală, depravare, corupţie, imoralitate, declasare, degradare, corupere, pervertire, stricare, viciere, (învechit) degradăţie.  
 
Defect
Defect, substantiv neutru
Sinonime: lipsă, scădere, imperfecţiune, viciu, neajuns, meteahnă, cusur, beteşug, racilă, hibă, păcat; deranjament, stricăciune.

Defect, adjectiv
Sinonime: defectat, deranjat, dereglat, stricat, (rar) detracat, smintit.  
 
Defecta
Defecta, verb
Sinonime: a degrada, a (se) deranja, a (se) deregla, a (se) strica, (rar) a (se) detraca.  
 
Deforma
Deforma, verb
Sinonime: a denatura, a altera, a sluţi, a urâţi, a poci, a (se) strâmba, (popular şi familiar) a (se) scofâlci; a desfigura, a scâlcia; a ceda; a (se) corupe, a (se) strica.  
 
Degrada
Degrada, verb
Sinonime: a înjosi, a compromite, a dezonora; a strica, a distruge, a deteriora, a ruina, a nărui.  
 
Denatura
Denatura, verb
Sinonime: a deforma, a falsifica, a schimba, a caricaturiza, a răstălmăci, a modifica, a strica, a contraface, a altera, a stâlci, a escamota, a măslui, a mistifica, (figurat) a silui, (învechit, figurat) a sminti, a strâmba.  
 
Depravat (depravată)
Depravat (depravată), adjectiv
Sinonime: corupt, stricat, decăzut, desfrânat, destrăbălat, descompus moral, pervers.  
 
Deranja
Deranja, verb
Sinonime: a răvăşi, a răscoli, a învălmăşi; (figurat) a tulbura, a stingheri, a stânjeni, a incomoda; a se obosi, a se osteni, a face eforturi, a zăpăci, (regional) a răntui, a rostopoli, a strica, a se defecta, a încurca, a jena, a supăra, (livresc) a conturba, a importuna, a inoportuna, (rar) a sinchisi, (popular) a zăticni, (Moldova şi Bucovina) a zăhăi, (învechit) a sminti, a perturba.  
 
Deranjament
Deranjament, substantiv neutru
Sinonime: defecţiune, perturbare, dereglare, defectare, defect, stricăciune; diaree, indigestie, tulburare.  
 
Deranjat (deranjată)
Deranjat (deranjată), adjectiv
Sinonime: răvăşit, răscolit, stânjenit, stingherit, defectat, tulburat, în neorânduială, mutat din loc, zăpăcit, ciufulit, defect, stricat.  
 
Descompune
Descompune, verb
Sinonime: a (se) altera, a (se) decompoza, a (se) desface, a (se) despărți, a (se) destrăma, a (se) divide, a (se) fracționa, a (se) împărți, a (se) putregăi, a (se) râncezi, a (se) scinda, a (se) separa, a dezmembra, a fermenta, a putrezi, a se acri, a se împuți, a se înăcri, a se strica, (figurat) a se contracta, (figurat) a se crispa, (învechit și regional) a se sărbezi, (învechit și regional) a se sminti, (prin Banat) a se pâșcăvi, (prin Transilvania) a se scoace, (rar) a (se) dezalcătui, (rar) a (se) putrefia, (regional) a se mocni, (regional) a se zeri.  
 
Desfătare
Desfătare, substantiv feminin
Sinonime: delectare, plăcere, încântare, petrecere, veselie, farmec, voluptate, vrajă, (învechit şi regional) tefericie, (învechit) încântec, (familiar) deliciu, (figurat) savoare, (rar) desfăt, (învechit) desfătăciune, bucurie; corupţie, decadenţă, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăţ, imoralitate, perdiţie, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune, viciu.

Desfățare, substantiv
Sinonime: desfățat, dezbrăcare, lăsare fără rufărie, scoatere; (prin analogie) evitare; (regional) etalare.  
 
Desfrânare
Desfrânare, substantiv feminin
Sinonime: destrăbălare, desfrâu, dezmăţ, corupţie, depravare, imoralitate, stricăciune, decădere.  
 
Destrăma
Destrăma, verb
Sinonime: a rupe, a (se) desfira, a desface, a descompune, a dizolva, a dezmembra, a îmbucătăţi, a (se) deşira, a (se) strica, (învechit) a (se) rânji, a se rări, (rar) a se dezlâna, a risipi; a sfărâma.  
 
Deşirat (deşirată)
Deşirat (deşirată), adjectiv
Sinonime: destrămat, desfăcut, rupt, desfirat, stricat; (figurat) lung, slab, osos.  
 
Deşucheat (deşucheată)
Deşucheat (deşucheată), adjectiv
Sinonime: nebun, smintit, ţicnit; dezmăţat, destrăbălat, deşănţat, aiurea, aiurit, bezmetic, corupt, decăzut, depravat, desfrânat, imoral, impudic, indecent, necuviincios, neruşinat, obscen, pervertit, pornografic, scabros, scârbos, stricat, trivial, vicios, vulgar, zănatic, zăpăcit, zurliu, alienat, dement, descreierat, înnebunit.  
 
Deteriora
Deteriora, verb
Sinonime: a (se) degrada, a se învechi, a (se) strica, a (se) uza, (Moldova) a (se) hrentui, (familiar) a (se) hârbui, a (se) hodorogi, a (se) paradi, a (se) rablagi, a (se) ponosi; a avaria, a agrava, a înrăi, a înrăutăţi.  
 
Detracat (detracată)
Detracat (detracată), adjectiv
Sinonime: smintit, stricat, ţicnit, dezechilibrat, defect, defectat, deranjat, dereglat, tulburat, zdruncinat.  
 
Distruge
Distruge, verb
Sinonime: a (se) nimici, a (se) ruina, a desfiinţa, a face praf, a stârpi, a devasta, a pârjoli, a (se) prăpădi, a pustii, (regional) a pustului, (învechit) a sfârşi, a (se) strica, a lichida, (figurat) a topi; a masacra, a rade, a zdrobi, (învechit şi regional) a sparge, (figurat) a pulveriza, a şterge; a (se) nenoroci, (învechit şi regional) a (se) ticăloşi, a vătăma, a mistui, (figurat) a sfărâma, a ucide, a (se) mânca, a (se) roade.  
 
Duhoare
Duhoare, substantiv feminin
Sinonime: miros urât, aer stricat, putoare, miasmă.  
 
Efemer (efemeră)
Efemer (efemeră), adjectiv
Sinonime: caduc, de scurtă durată, diurn, fugaci, fugitiv, instabil, momentan, nestatornic, pasager, perisabil, pieritor, precar, provizoriu, rapid, schimbător, scurt, succint, temporar, tranzitoriu, trecător, vremelnic, (figurat) călător, (învechit și figurat) deșert, (învechit) efemăr, (învechit) efimer, (învechit) momentaneu, (învechit) petrecător, (învechit) piericios, (învechit) pierit, (învechit) stricăcios, (învechit) temporal, (învechit) vremelnicesc, (rar) efemeroid.  
 
Fermenta
Fermenta, verb
Sinonime: a se altera, a se strica, a (se) dospi, a se încinge.  
 
Fetid (fetidă)
Fetid (fetidă), adjectiv
Sinonime: descompus, stricat, alterat, puturos, dezagreabil, dezgustător, displăcut, dizgraţios, greţos, greu, infect, împuţit, neplăcut, nesuferit, rău, rău-mirositor, respingător, scârbos, urât, viciat.  
 
Găunos (găunoasă)
Găunos (găunoasă), adjectiv
Sinonime: buturos, cariat, chitrofor, fără miez, găurit, gol, scobit, scorburos, sec, stricat, (figurat) lipsit de caracter, (figurat) nevaloros, (învechit și regional) scorboroșit, (rar) deșert, (regional) bortos, (regional) boșturos, (regional) budugănios, (regional) buștihos, (regional) corobăios, (regional) corobănos, (regional) scrobos, (regional) stupos.  
 
Găuri
Găuri, verb
Sinonime: a borti, a composta, a pătrunde, a perfora, a potricăli, a scobi, a sfredeli, a sfredeluşi, a sparge, a străpunge, (învechit şi regional) a petrece, (Moldova şi Bucovina) a borteli, (Oltenia) a răzbici, (prin Banat) a butori, (prin vestul Transilvaniei) a sclidiri, (regional) a găuni; (reflexiv) a se caria, a se strica.  
 
Hodorogit (hodorogită)
Hodorogit (hodorogită), adjectiv
Sinonime: cu un picior în groapă, dărăpănat, degradat, deteriorat, hârâit, hârâitor, hârbuit, hrentuit, îmbătrânit, învechit (și stricat), ramolit, răguşit, ruinat, senil, stricat, şubrezit, uzat, (variantă) odorogit.  
 
Hrentui
Hrentui, verb
Sinonime: a se strica, a se hodorogi, a se dărăpăna, a se hârbui.  
 
Impracticabil (impracticabilă)
Impracticabil (impracticabilă), adjectiv
Sinonime: defect, degradat, desfundat, dificil, inabordabil, inaccesibil, infrecventabil, inutilizabil, rău, stricat.  
 
Infect (infectă)
Infect (infectă), adjectiv
Sinonime: viciat, stricat, rău, respingător, murdar, neîngrijit; josnic, mârşav, ticălos.  
 
Infecţie
Infecţie, substantiv feminin
Sinonime: duhoare, putoare; focar, stricăciune.  
 
Ireparabil (ireparabilă)
Ireparabil (ireparabilă), adjectiv
Sinonime: de nereparat, stricat definitiv, iremediabil, distrus.  
 
Împuțit (împuțită)
Împuțit (împuțită), adjectiv
Sinonime: alterat, stricat; murdar, neîngrijit, îngălat, infect.  
 
Încărcat (încărcată)
Încărcat (încărcată), adjectiv
Sinonime: umplut, plin; împovărat, îngreunat; exagerat, umflat, mărit, sporit, adăugat, acumulat; stricat, viciat, impur.  
 
Încinge
Încinge, verb
Sinonime: a se înfierbânta, a se sufoca, a se încălzi; a se strica, a se altera; a se lega, a se înfăşura, a se strânge, a se înconjura.  
 
Încins (încinsă)
Încins (încinsă), adjectiv
Sinonime: cald, încălzit, înfierbântat; aprins, înflăcărat, înteţit; stricat, fermentat, alterat.  
 
Înjosi
Înjosi, verb
Sinonime: a degrada, a umili, a dezonora, a perverti, a strica.  
 
Înnebunit (înnebunită)
Înnebunit (înnebunită), adjectiv
Sinonime: nebun, scos din minţi, ţicnit, aiurit, zurliu, stricat la cap; zăpăcit, uluit.  
 
Învechi
Învechi, verb
Sinonime: a (se) degrada, a (se) deteriora, a (se) hârbui, a (se) hodorogi, a (se) paradi, a (se) rablagi, a (se) strica, a (se) uza, a dăinui, a fi depășit, a ieși din uz, a îmbătrâni, a se demoda, a se perima, a se slăbi, a se trece, a se veșteji, (Moldova) a (se) hrentui.  
 
Libertin (libertină)
Libertin (libertină), adjectiv
Sinonime: afemeiat, corupt, decăzut, depravat, desfrânat, destrăbălat, dezmățat, epicurian, imoral, impudic, indecent, lasciv, libidinos, licențios, lipsit de restricții, nerușinat, pervertit, stricat, uşuratic, vicios.  
 
Luxa
Luxa, verb
Sinonime: a (se) deplasa, a (se) dezarticula, a (se) disloca, a (se) scrânti, a (se) suci, (rar) a (se) răsuci, (învechit şi regional) a (se) sminti, (regional) a (se) strica, (prin Transilvania) a (se) muruli, (Transilvania) a (se) pica, (prin Transilvania şi Bucovina) a (se) preti, (prin vestul Munteniei) a (se) proclinti.  
 
Măcina
Măcina, verb
Sinonime: a chinui, a consuma, a dărăpăna, a degrada, a depăna, a digera, a distruge, a examina îndelung, a fărâma, a fărâmiţa, a flecări, a frământa, a îndruga, a mânca, a medita îndelung, a mistui, a nărui, a nimici, a pălăvrăgi, a părăgini, a persecuta, a pisa, a prejudicia grav, a prigoni, a pulveriza, a râşni, a roade, a ruina, a rumega, a săpa, a scobi, a se zbate, a se zbuciuma, a sporovăi, a strica, a strivi, a submina, a surpa, a trăncăni, a zdrobi, (regional și familiar) a părădui, (Transilvania) a dorovăi.  
 
Mohorî
Mohorî, verb
Sinonime: a deveni trist, a se amărî, a se cătrăni, a se închide, a se încrunta, a se înnegri, a se înnegura, a se înnora, a se întrista, a se întuneca, a se mâhni, a se posomorî, a se scârbi, a se schimba în rău, a se strica, a colora în stacojiu, a deveni roșu-închis.  
 
Morfolit (morfolită)
Morfolit (morfolită), adjectiv
Sinonime: bolborosit, deteriorat, ferfeniţit, îngăimat, mormăit, murdar, nearticulat, neclar, nedeslușit, prost îmbrăcat, stricat, terfelit.  
 
Mucezi
Mucezi, verb
Sinonime: a (se) mucegăi, a face mucegai, a se altera, a se strica, (Oltenia) a (se) sfoiegi, (regional) a (se) mucuri, (regional) a (se) oxida; (figurat) a duce o viață monotonă, a lâncezi, a trăi inactiv.  
 
Nociv (nocivă)
Nociv (nocivă), adjectiv
Sinonime: vătămător, dăunător, stricător, distrugător, nimicitor.  
 
Orgie
Orgie, substantiv feminin
Sinonime: bacanală, deboșă, desfrâu, dezmăț, imoralitate, libertinaj, luxură, partuză, petrecere (desfrânată), stricăciune morală, (familiar) prodigalitate, (familiar) profuziune, (familiar) supraabundență, (învechit și popular) scârnăvie, (învechit) paranghelie, (învechit) rușinare, (învechit) slobozenie, (învechit) slobozie, (învechit) zamparalâc, (plural) saturnale, (plural) saturnalii.  
 
Pagubă
Pagubă, substantiv feminin
Sinonime: pierdere, lipsă, daună; stricăciune, distrugere.  
 
Pană
Pană, substantiv feminin
Sinonime: peniţă; toc, condei; (figurat) stil, artă, pricepere; defecţiune, stricăciune, nefuncţionare; lipsă financiară, jenă financiară.  
 
Paţachină
Paţachină, substantiv feminin
Sinonime: paceaură, paţircă, (femeie) uşuratecă, (femeie) vulgară, (femeie) stricată.  
 
Păcătos (păcătoasă)
Păcătos (păcătoasă), adjectiv
Sinonime: abject, afurisit, culpabil, infam, josnic, mârșav, mizer, necăjit, necinstit, nemântuit, nemernic, nenorocit, netrebnic, nevoiaș, nevrednic, prăpădit, sărac, sărman, stricat, ticălos, vinovat.  
 
Păgubitor (păgubitoare)
Păgubitor (păgubitoare), adjectiv
Sinonime: stricător, dăunător, vătămător, pernicios.  
 
Părăgini
Părăgini, verb
Sinonime: (reflexiv) a se dărăpăna, a se ruina, a se strica, a se distruge, a se sălbătici.  
 
Pernicios (pernicioasă)
Pernicios (pernicioasă), adjectiv
Sinonime: dăunător, negativ, nociv, păgubitor, periculos, prejudiciabil, primejdios, rău, stricător, vătămător.  
 
Pervers (perversă)
Pervers (perversă), adjectiv
Sinonime: rău, corupt, depravat, desfrânat, imoral, viciat, decăzut, stricat, perfid; anormal, invertit, deformat, denaturat; demonic, diabolic, morbid, sadic, vicios.  
 
Perverti
Perverti, verb
Sinonime: a corupe, a deprava, a strica, a vicia; a denatura, a deforma.  
 
Pestilenţial (pestilenţială)
Pestilenţial (pestilenţială), adjectiv
Sinonime: dezgustător, infect, respingător, viciat, stricat; fetid, insalubru.  
 
Pierdere
Pierdere, substantiv feminin
Sinonime: pagubă, stricăciune, distrugere, risipire, irosire; dispariţie, absenţă, stingere, moarte; înfrângere, neizbândă.  
 
Pierzanie
Pierzanie, substantiv feminin
Sinonime: amărăciune, catastrofă, corupție, decadență, decădere, decedare, deces, degradare (morală), depravare, desfrânare, desfrâu, desperare, destrăbălare, dezastru, dezmăț, dispariție, disperare, durere, imoralitate, jale, masacru, măcel, moarte, năruire, nenorocire, perdiție, perversitate, perversiune, pervertire, pierzare, prăbușire, prăpăd, prăpădire, primejdie de moarte, răposare, ruină, sfârșit, stingere, stricăciune, sucombare, suferință (mare), ucidere în masă, viciu, (figurat) descompunere, (figurat) putrefacție, (figurat) putreziciune, (învechit și figurat) putrejune, (învechit) aselghiciune, (învechit) aselghie, (învechit) desfătare, (învechit) pieire, (învechit) pierdere, (învechit) piericiune, (învechit) preacurvie, (învechit) preacurvire, (învechit) preaiubire, (popular) avort, (rar) deșănțare, (regional) pieiște.  
 
Poamă
Poamă, substantiv feminin
Sinonime: fruct, rod; (figurat) om stricat, ticălos, netrebnic, imoral, puşlama.  
 
Ponosi
Ponosi, verb
Sinonime: a se uza, a se strica, a se învechi, a se paradi, a se mototoli, a se degrada; a ponegri, a defăima, a calomnia, a vorbi de rău.  
 
Pramatie
Pramatie, substantiv feminin
Sinonime: om stricat, om destrăbălat, puşlama, netrebnic, ticălos, lichea.  
 
Prăpădenie
Prăpădenie, substantiv feminin
Sinonime: calamitate, catastrofă, deteriorare, dezastru, distrugere, flagel, grozăvie, năpastă, nenorocire, pacoste, pagubă, potop, prăpăd, pustiire, sinistru, stricăciune, urgie.  
 
Prăpădit (prăpădită)
Prăpădit (prăpădită), adjectiv
Sinonime: stricat, deteriorat, rupt, ruinat; (figurat) nimicit, distrus, deprimat; slab, anemiat, bolnav, jigărit.  
 
Prejudicia
Prejudicia, verb
Sinonime: a afecta, a cauza, a dăuna, a strica, a ştirbi, a vătăma.  
 
Primejdios (primejdioasă)
Primejdios (primejdioasă), adjectiv
Sinonime: amenințător, contraindicat, critic, dăunător, de temut, expus, grav, greu, hazardat, imprudent, malign, negativ, neindicat, nepotrivit, nesigur, nociv, păgubitor, periclitant, periculos, pernicios, prejudiciabil, rău, riscant, riscat, serios, stricător, vătămător, (familiar) urât, (învechit și popular) pierzător, (învechit) pagubnic, (învechit) piericios, (învechit) prejudicios, (învechit) pricuros, (învechit) primejdiitor, (învechit) primejduicios, (învechit) primejduincios, (învechit) primejduitor, (învechit) stricăcios, (rar) sever, (regional) daunăcios, (regional) dăunos, (regional) poznaș.  
 
Putoare
Putoare, substantiv feminin
Sinonime: miros rău, duhoare, miasmă; om leneș, om inactiv, om murdar, (regional) tâlă; femeie stricată, prostituată.  
 
Putred (putredă)
Putred (putredă), adjectiv
Sinonime: stricat, alterat, descompus, dezagregat, putrezit; (figurat) viciat, corupt, decăzut; stătut, clocit, nesănătos, vătămător; cangrenat, purulent.  
 
Putrefacţie
Putrefacţie, substantiv feminin
Sinonime: putrezire, dezagregare, descompunere, alterare, stricare.  
 
Putrefia
Putrefia, verb
Sinonime: a se descompune, a se altera, a se strica, a se distruge.  
 
Putregai
Putregai, substantiv neutru
Sinonime: putreziciune, stricăciune; (figurat) corupţie, josnicie, viciu, descompunere.  
 
Putrezi
Putrezi, verb
Sinonime: a se strica, a se descompune, a se distruge, a se degrada, a se dezagrega, a se dărăpăna, a se altera; a se cangrena; (figurat) a lâncezi, a mucegăi; a stagna, a lenevi.  
 
Putreziciune
Putreziciune, substantiv feminin
Sinonime: cadavru, corupţie, decadență, decădere, depravare, descompunere, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăț, hoit, imoralitate, mortăciune, perdiție, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, putrefacție, putregai, putrezire, stricăciune, viciu, (învechit și regional) putrejune, (învechit) putrezeală, (livresc) putriditate, (rar) putrezime.  
 
Rablagi
Rablagi, verb
Sinonime: a se uza, a se deteriora, a se hodorogi, a se degrada, a se strica, a se ruina, a se ramoli; (figurat) a îmbătrâni.

Răblăgi, verb
Sinonime: a (se) rablagi.  
 
Răsuflat (răsuflată)
Răsuflat (răsuflată), adjectiv
Sinonime: (figurat) învechit, banal; stricat, alterat, fără aromă.  
 
Rău (rea)
Rău (rea), adjectiv
Sinonime: neascultător, răsfăţat, nesupus, răzgâiat; dăunător, neplăcut, perfid, viclean, crud; lamentabil, prost, mizerabil; abraş, nărăvaş, violent, sălbatic, nedomolit; neliniştitor, apăsător, chinuitor; uzat, rupt, stricat, degradat; neîndemânatic, incapabil, nepriceput, nesatisfăcător.  
 
Rebuta
Rebuta, verb
Sinonime: a face rău, a strica, a degrada, a da la coş.  
 
Rânced (râncedă)
Rânced (râncedă), adjectiv
Sinonime: alterat, stricat, degradat.  
 
Rugini
Rugini, verb
Sinonime: a se oxida, a prinde rugină, a se strica; a se învechi, a nu mai corespunde, a nu fi bun, a se degrada.  
 
Ruginit (ruginită)
Ruginit (ruginită), adjectiv
Sinonime: oxidat, galben-roşietic, plin de rugină, stricat; (figurat) învechit, îmbătrânit; dogit, înapoiat, demodat, depăşit, scos din uz.  
 
Scâlcia
Scâlcia, verb
Sinonime: a strica, a deforma; (figurat) a schimonosi, a poci.  
 
Scoroji
Scoroji, verb
Sinonime: a se deteriora, a se strica; a se coşcovi, a se coji, a se burduşi.  
 
Sminteală
Sminteală, substantiv feminin
Sinonime: abatere, aiureală, bătaie, ciomăgeală, culpabilitate, culpă, daună, defect, dificultate, eroare, greșeală, greutate, impas, impediment, inconvenient, neajuns, nebunie, necaz, neconformare, neplăcere, nevoie, obstacol, opreliște, pagubă, păcat, piedică, pierdere, prejudiciu, scrânteală, stavilă, stricăciune, țicneală, vină, vinovăție, zăpăceală, (familiar) țăcăneală.  
 
Sminti
Sminti, verb
Sinonime: a-şi pierde minţile, a înnebuni; a înşela, a păcăli; a greşi; a clinti, a deplasa; a strica, a vătăma; (popular) a răstălmăci, a altera.  
 
 


Copyright © din 2011 Dictoo.eu | Toate drepturile rezervate
Folosirea acestui site implică acceptul d-voastră pentru utilizarea
cookie-urilor furnizate de terțe părți (AdSense, Statcounter, Facebook, etc).
Despre cookie

RSS


Meniu
Dictoo.eu
Dictoo.eu
Dictoo
Dicționar