Cui, substantiv
Sinonime:
(învechit) găvozd; (cui cilindric) ştift; (cui de siguranţă) splint; (cui spintecat) splint; ciocâlteu; colţ, fuscel, ic, măsea, pană, spiţă, treaptă, ţintă.
Cuib, substantiv
Sinonime:
vizuină, cuibar; (agricultură) muşuroi; maia, adăpost, aşezare, casă, cămin, domiciliu, locuinţă, sălaş.
Cuibar, substantiv
Sinonime:
cuib, (figurat) culcuș, sălaș, locuință.
Cuibări, verb Sinonime:
a se ghemui; a se adăposti, a se aciua, a se pripăşi.
Cuibuleţ, substantiv
Sinonime:
cuibuşor.
Cuibuşor, substantiv
Sinonime:
cuibuleţ; (plural) trânji.
Cuină, substantiv
Sinonime:
cuhnie, bucătărie.
Cuirasă, substantiv
Sinonime:
armură, blindaj, platoşă, scut, (antichitate) scuamata, (învechit) chiurasă, (învechit) plașcă, (livresc) lorică.
Cuirasa (cuirasez), verb
Sinonime:
a îmbrăca cu o cuirasă, a prevedea cu o cuirasă, a proteja cu o cuirasă; a arma, a blinda, a fortifica, a înarma, a întări, a oțeli, a ranforsa.
Cuirasare, substantiv
Sinonime:
cuirasat, (figurat) întărire.
Cuirasat, substantiv
Sinonime:
cuirasare; (marină) navă de linie, (variantă) chiurasat. Cuirasat, adjectiv
Sinonime:
blindat, cu cuirasă, (variantă) chiurasat.
Cuirasier, substantiv
Sinonime:
(istorie) cavaler, cavalerist, călăreț, dragon, soldat (din cavalerie), (învechit) gebegiu, (învechit) panțâr, (învechit) panțir, (variantă) chiurasier.
Cuişoare, substantiv la plural
Sinonime:
(botanică) (regional) scaunul-lui-Dumnezeu; cuişoriţă, garoafă, garoafă de câmp, garoafă sălbatică, garofiţă.
Cuişor, substantiv
Sinonime:
cui (mic), cuișoară, cuiuţ, piuneză, (învechit) broșă, (învechit) cataramă, (învechit; la cataramă) dinte.
Cuișoraș, substantiv (regional)
Sinonime:
(botanică) garoafă.
Cuişoriţă, substantiv
Sinonime:
(botanică) (regional) (la plural) cuişoare, ridichioară, rocoţel; răcovină.
Cuiungiu, substantiv
Sinonime:
aurar.
Cuiuţ, substantiv
Sinonime:
cuişor.
Acuza, verb Sinonime:
a învinui, a învinovăţi, a recrimina, a incrimina, a pune ceva pe seama cuiva, a ataca, a critica, a imputa, a inculpa, a taxa.
Aparţine, verb Sinonime:
a ţine de (ceva, cineva), a fi al cuiva, a se cuveni cuiva.
Apela, verb
Sinonime:
a telefona; a cere, a adjura, a invoca, a solicita; a se adresa cuiva, a recurge la (ceva), a se folosi de (ceva sau cineva).
Bijutier, substantiv masculin
Sinonime:
aurar, giuvaergiu, giuvaiergiu, (argotic) ghiular, (învechit și regional) zaraf, (învechit) saidecar, (regional) argintar, (turcism învechit) cuiungiu.
Cinsti, verb Sinonime:
a respecta, a stima, a preţui, a manifesta consideraţie, a onora; (familiar) a da un cadou, a dărui, a da bacșiş, a mitui; a închina (un pahar), a bea în onoarea cuiva.
Coastă, substantiv feminin
Sinonime:
dungă, latură, parte; flanc; pantă, povârniş; ţărm, mal, chei; chingă, cocârlă, crivac; (coasta-dracului) sparanghel; (coasta-vrăjmaşului) sparanghel; (expresie) (e slab de-i poți număra coastele) e foarte slab; (expresie) (a pune cuiva sula în coastă) a obliga pe cineva să facă un lucru neplăcut; (locuțiune adverbială) (pe o coastă) pe o parte, într-o dungă.
Colţ, substantiv
Sinonime:
bucată, fărâmă; loc retras, refugiu, ascunziş, cotlon, ungher, unghi, (regional) corn, cot, (Oltenia şi Transilvania) ungheţ; extremitate; (colţul gurii) comisură; canin, dinte, măsea, zimţ; ţintă, (regional) cui; (botanică) (colţul-babei) (regional) păducheriţă, păducherniţă, păduchele-calului, păduchele-elefantului.
Face, verb
Sinonime:
a (se) produce, a lucra, a alcătui, a realiza, a construi, a zidi, a ridica, a genera, a procrea, a stabili, a institui, a întocmi, a elabora, a îndeplini, a efectua, a înfăptui, a crea, a izvorî, a da formă, a dura, a edifica, a plăsmui, a imagina, a scrie, a picta, a naște, a da viață, a aduce pe lume, a rodi, a da roade, a provoca, a transforma, a (se) preface, a deveni, a însuma, a valora, a petrece, a parcurge un interval de timp, a săvârși, a făptui, a comite, a executa, a practica, a exercita, a se ocupa cu ceva, a se afla, a se găsi, a pregăti, a aranja, a curăța, a aprinde, a găti, a împărți cărțile de joc, a proceda, a se comporta, a se descurca, a introduce, a ține, a organiza, a vorbi, a rosti, a vrăji, a fermeca, a pricinui, a cauza, a se îndrepta, a o lua spre, a ajunge, a se preschimba, a se ivi, a crește, a se forma, a se arăta, a părea, a da impresia, a se abate, a se îndepărta, a dobândi, a căpăta, a-și căuta, a i-o plăti cuiva, a se răzbuna.
Fugi, verb
Sinonime:
a alerga, a curge, a dezerta, a dispărea, a evada, a evita, a goni, a merge în fugă, a o întinde, a o lua la goană, a o șterge, a o tuli, a ocoli, a scăpa (din), a se căra, a se eschiva, a se feri, a se mătrăși, a se mişca repede, a se perinda, a se refugia, a se scurge (rapid), a se sustrage, a trece prin faţa ochilor, a trece (repede), (Bucovina) a scopci, (despre anumite lichide) a da în foc, (familiar) a se cărăbăni, (învechit și regional) a cure, (popular) a lipsi, (regional) a (se) încura; (locuţiune) (a fugi în lume) a pleca de acasă; (locuţiune) (a fugi printre degete) a-i aluneca cuiva ceva din mână, (figurat) a nu se lăsa prins. Fugi, interjecție
Sinonime:
pleacă, (popular) tiva, (prin nord-estul Olteniei) tiutiu; (locuţiune) (fugi de-aici!) pleacă! nu mai spune!; (locuţiune) (fugi de-acolo!) da` de unde! nici gând să fie așa!
Ghint, substantiv neutru
Sinonime:
cui, nit, piron; filet, ghivent.
Greşi, verb
Sinonime:
a cădea în păcat, a comite o greșeală, a comite un păcat, a confunda, a da greş, a executa ceva greșit, a face cuiva un rău, a face o faptă rea, a face rău, a greși, a încurca, a lua un lucru drept altul, a nu nimeri ținta, a păcătui, a rătăci, a se abate de la regulile de conduită, a se face vinovat, a se înşela, a vătăma.
Încuiba, verb Sinonime:
a se oploşi, a se aşeza, a se cuibări, a se aciua.
Leagăn, substantiv neutru Sinonime:
scrânciob, belceu, ţuţul; (figurat) lăcaş, cuib, loc, origine.
Lorică, substantiv feminin Sinonime:
armură, platoşă, cuirasă.
Muşuroi, substantiv neutru
Sinonime:
cuib, furnicar, mogâldeață, moviliță, ridicătură de pământ, (mușuroi înierbat) marghilă, (regional) măguiață; cârtiță, sobol; (variante) moșinoi, moșoroi, moșunoi. Muşuroi, verb
Sinonime:
a acoperi cu pământ, a face mușuroi, a grămădi, a îmbulzi, a îndesa, a înghesui, a îngrămădi, (variantă) a moșoroi.
Piron (piroane), substantiv neutru
Sinonime:
cui, minciună, țăruș, (regional) potseg, (regional) poţoc, (variantă) piroi; (la plural, figurat) chinuri, necazuri.
Ţintui, verb Sinonime:
a prinde, a înţepeni, a fixa, a bate în cuie, a pironi, a înfige.
Cuhnie (cuhnii), substantiv neutru
Sinonime:
(învechit) cuhne, cuină, bucătărie.
Postum (postumă), adjectiv
Sinonime:
publicat după moartea autorului; acordat după moarte, întâmplat după moartea cuiva; născut după moartea tatălui.
Abțigui, verb
Sinonime:
a se ameți, a se chercheli, a se îmbăta, a se turmenta; a da cuiva o bătaie ușoară.
Adresa, verb
Sinonime:
a expedia, a înainta, a orienta către cineva, a prevedea cu adresă, a trimite direct; a (se) exprima, a face apel la, a formula, a lua cuvântul, a vorbi cuiva.
Adresă, substantiv
Sinonime:
destinație, domiciliu, loc, (la plural) coordonate; dexteritate, îndemânare, pricepere; (informatică) pointer; petiție, scrisoare oficială, (învechit) mehtup; (adresă electronică) e-mail, poștă electronică.
Aurar, substantiv
Sinonime:
(învechit) zlătar, (turcism învechit) cuiungiu.
Bucătărie, substantiv
Sinonime:
(regional) cuhnie, cuină, sobă, (învechit) magherniţă, magopeţie.
Ciocâlteu, substantiv
Sinonime:
(tehnică) cui, (Oltenia şi vestul Munteniei) teglici; măsea.
Aldămaş (aldămaşuri), substantiv neutru
Sinonime:
(cinste oferită cuiva cu ocazia unei tranzacţii) cinstire, (regional) adălmaş.
Civie, substantiv
Sinonime:
cui de fier (pus la capătul osiei de car); șurub, cocoșel.
Cârtog, substantiv
Sinonime:
bârlog, cuib, culcuş, sălaş, vizuină.
Cobârlău, substantiv
Sinonime:
bârlog, cuib, culcuş, sălaş, vizuină.
Corn, substantiv
Sinonime:
aripă, capăt, căprior, coastă, colţ, cotlon, flanc, margine, ungher, unghi, rădaşcă, răgace; (învechit) trompă, (biserică) filacteră, (rar, la plural) tfiline, (învechit) advar; (cornul-secarei) (regional) pintenul-secarei; (expresie) (cu coarne) exagerat, de necrezut, gogonat, umflat; (expresie) (a lua în coarne) a împunge cu coarnele, (figurat) a se repezi cu vorba la cineva, a certa pe cineva; (expresie) (a fi mai cu coarne decât altul) a fi mai grozav decât altul; (expresie) (a pune funia în coarne) a înșela, a amăgi; (expresie) (a se lua în coarne cu cineva) a se încăiera, a se lua la harță; (expresie) (a-și arăta coarnele) a-și manifesta răutatea; (expresie) (a căuta în coarne) a se uita în coarne, a îndeplini toate capriciile cuiva, a răsfăța; (expresie) (a pune coarne) a călca credința conjugală, a înșela; (popular) (cel cu coarne) dracul; olifant; (articulat) (cornul-caprei) roşcovă; (articulat) (cornul-dracului) barba-popii; (articulat) (cornul-salcei) brâncă.
Covru, substantiv
Sinonime:
bârlog, cuib, culcuş, sălaş, vizuină; (figurat) locuință primitivă, colibă.
Credita, verb
Sinonime:
a da pe credit, a acorda un credit, a vinde cuiva pe credit, a împrumuta; (figurat) a arăta cuiva considerație.
Trânji, substantiv la plural
Sinonime:
(botanică) (regional) cuibuşor, cuibul-pământului; (plural) hemoroizi, şoaldină.
Nid (nidi), prefix
Sinonime:
cuib.
Alega, verb
Sinonime:
(popular) a se ține de capul cuiva; a se prinde, a se lipi; a afirma, a cita, a invoca, a obiecta, a pretinde, a pretexta.
Blindaj, substantiv
Sinonime:
armură, blindare, buclier, carapace, cuirasă, platoșă, protecție, scut.
Blinda, verb
Sinonime:
a cuirasa, a acoperi cu blindaj, a (se) proteja; (la figurat) a imuniza, a indura.
Frigări, verb
Sinonime:
(la figurat) a arde de dorul cuiva, a se perpeli, a se chinui.
Garofiţă, substantiv
Sinonime:
(botanică) garoafă de câmp, garoafă sălbatică, (regional, la plural) cuişoare, (Transilvania) scânteie; garoafă de munte; (regional) barba-ungurului; (garofiţă de grădină) garoafă.
Găvozd, substantiv
Sinonime:
cui, găvoazdă, ic, pană.
Fuscel, substantiv
Sinonime:
bâtă, ciomag, cotoc, fofează, măciucă, nuia, par, prăjină, pretcă, spiţă, stinghie, treaptă (de scară), vergea, (prin Transilvania) şiştoare, (regional) cui, (regional) joardă, (variantă) fușcel, (variantă) fuștei, (variantă) fuștel; (rar) cotor de ceapă, tulpină de ceapă.
Amprenta, verb
Sinonime:
a fixa, a grava, a imprima, a întipări, a lăsa o marcă, a lua amprentele cuiva, a marca profund.
Piuneză, substantiv
Sinonime:
cuișor, (variantă) pioneză.
Vespar, substantiv
Sinonime:
cuib de viespi, (ornitologie) prigoare, (variantă) viespar.
Reeduca, verb
Sinonime:
a da cuiva o nouă educație, a educa din nou, (medicină) a deprinde un organ să lucreze din nou.
Cvintadecimă, substantiv
Sinonime:
(muzică) interval de două octave, (variantă) cuintadecimă.
Cvint-, prefix
Sinonime:
cinci, de cinci ori; (variante) chint-, cuint-.
Cvintă, substantiv
Sinonime:
(muzică) interval de cinci note consecutive; (variante) chintă, cuintă.
Cvintet, substantiv
Sinonime:
cvinarie; (variante) cuintet, quintet.
Noroci, verb
Sinonime:
a aduce cuiva noroc, a avea fericirea să, a avea norocul să, a da, a destina, a deveni fericit, a face pe cineva fericit, a ferici, a hărăzi, a hotărî, a meni, a orândui, a predestina, a rândui, a saluta, a sorti, a ursi.
Chiurasă, substantiv
Sinonime:
cuirasă.
