Cui, substantiv
Sinonime:
(învechit) găvozd; (cui cilindric) ştift; (cui de siguranţă) splint; (cui spintecat) splint; ciocâlteu; colţ, fuscel, ic, măsea, pană, spiţă, treaptă, ţintă.
Cuib, substantiv
Sinonime:
vizuină, cuibar; (agricultură) muşuroi; maia, adăpost, aşezare, casă, cămin, domiciliu, locuinţă, sălaş.
Cuibar, substantiv
Sinonime:
cuib, (figurat) culcuș, sălaș, locuință.
Cuibări, verb Sinonime:
a se ghemui; a se adăposti, a se aciua, a se pripăşi.
Cuibuleţ, substantiv
Sinonime:
cuibuşor.
Cuibuşor, substantiv
Sinonime:
cuibuleţ; (plural) trânji.
Cuină, substantiv
Sinonime:
cuhnie, bucătărie.
Cuirasă, substantiv
Sinonime:
armură, blindaj, platoşă, scut, (antichitate) scuamata, (învechit) chiurasă, (învechit) plașcă, (livresc) lorică.
Cuirasa (cuirasez), verb
Sinonime:
a îmbrăca cu o cuirasă, a prevedea cu o cuirasă, a proteja cu o cuirasă; a arma, a blinda, a fortifica, a înarma, a întări, a oțeli, a ranforsa.
Cuirasare, substantiv
Sinonime:
cuirasat, (figurat) întărire.
Cuirasat, substantiv
Sinonime:
cuirasare; (marină) navă de linie, (variantă) chiurasat. Cuirasat, adjectiv
Sinonime:
blindat, cu cuirasă, (variantă) chiurasat.
Cuirasier, substantiv
Sinonime:
(istorie) cavaler, cavalerist, călăreț, dragon, soldat (din cavalerie), (învechit) gebegiu, (învechit) panțâr, (învechit) panțir, (variantă) chiurasier.
Cuișoară, substantiv
Sinonime:
cuișor, (regional) cunișoară; (regional) (botanică) albișoară, albușor, bureți-de-rouă, ceara-albinei, ciucușoară, cuișoară-de-grădină, cuișoară-de-munte, cuișoară-sălbatică, cuișor, cuișoriță, garoafă, garoafă-de-munte, garofiță, garofiță-de-grădină.
Cuișoară-de-grădină, substantiv
Sinonime:
(botanică) cuișoară, garoafă.
Cuișoară-de-munte, substantiv
Sinonime:
(botanică) albișoară, albușor, ciucușoară, cuișoară.
Cuișoară-sălbatică, substantiv
Sinonime:
(botanică) cuișoară, cuișoriță.
Cuişoare, substantiv la plural
Sinonime:
(botanică) (regional) scaunul-lui-Dumnezeu; cuişoriţă, garoafă, garoafă de câmp, garoafă sălbatică, garofiţă.
Cuişor, substantiv
Sinonime:
cui (mic), cuișoară, cuiuţ, piuneză, (învechit) broșă, (învechit) cataramă, (învechit; la cataramă) dinte.
Cuișoraș, substantiv (regional)
Sinonime:
(botanică) garoafă.
Cuişoriţă, substantiv
Sinonime:
(botanică) (regional) (la plural) cuişoare, ridichioară, rocoţel; răcovină.
Cuiungiu, substantiv
Sinonime:
aurar.
Cuiuţ, substantiv
Sinonime:
cuişor.
Acuza, verb Sinonime:
a învinui, a învinovăţi, a recrimina, a incrimina, a pune ceva pe seama cuiva, a ataca, a critica, a imputa, a inculpa, a taxa. Acuză, substantiv
Sinonime:
acuzare, acuzație, învinovățire, învinuire.
Albișoară, substantiv feminin Sinonime:
obleț, sorean, (colectiv) albitură; (botanică) cuișoară.
Aparţine, verb Sinonime:
a ţine de (ceva, cineva), a fi al cuiva, a se cuveni cuiva.
Apela, verb
Sinonime:
a telefona; a cere, a adjura, a invoca, a solicita; a se adresa cuiva, a recurge la (ceva), a se folosi de (ceva sau cineva).
Bijutier, substantiv masculin
Sinonime:
aurar, giuvaergiu, giuvaiergiu, (argotic) ghiular, (învechit și regional) zaraf, (învechit) saidecar, (regional) argintar, (turcism învechit) cuiungiu.
Cinsti, verb Sinonime:
a respecta, a stima, a preţui, a manifesta consideraţie, a onora; (familiar) a da un cadou, a dărui, a da bacșiş, a mitui; a închina (un pahar), a bea în onoarea cuiva.
Coastă, substantiv feminin
Sinonime:
dungă, latură, parte; flanc; pantă, povârniş; ţărm, mal, chei; chingă, cocârlă, crivac; (coasta-dracului) sparanghel; (coasta-vrăjmaşului) sparanghel; (expresie) (e slab de-i poți număra coastele) e foarte slab; (expresie) (a pune cuiva sula în coastă) a obliga pe cineva să facă un lucru neplăcut; (locuțiune adverbială) (pe o coastă) pe o parte, într-o dungă.
Colţ, substantiv
Sinonime:
bucată, fărâmă; loc retras, refugiu, ascunziş, cotlon, ungher, unghi, (regional) corn, cot, (Oltenia şi Transilvania) ungheţ; extremitate; (colţul gurii) comisură; canin, dinte, măsea, zimţ; ţintă, (regional) cui; (botanică) (colţul-babei) (regional) păducheriţă, păducherniţă, păduchele-calului, păduchele-elefantului.
Face, verb
Sinonime:
a (se) produce, a lucra, a alcătui, a realiza, a construi, a zidi, a ridica, a genera, a procrea, a stabili, a institui, a întocmi, a elabora, a îndeplini, a efectua, a înfăptui, a crea, a izvorî, a da formă, a dura, a edifica, a plăsmui, a imagina, a scrie, a picta, a naște, a da viață, a aduce pe lume, a rodi, a da roade, a provoca, a transforma, a (se) preface, a deveni, a însuma, a valora, a petrece, a parcurge un interval de timp, a săvârși, a făptui, a comite, a executa, a practica, a exercita, a se ocupa cu ceva, a se afla, a se găsi, a pregăti, a aranja, a curăța, a aprinde, a găti, a împărți cărțile de joc, a proceda, a se comporta, a se descurca, a introduce, a ține, a organiza, a vorbi, a rosti, a vrăji, a fermeca, a pricinui, a cauza, a se îndrepta, a o lua spre, a ajunge, a se preschimba, a se ivi, a crește, a se forma, a se arăta, a părea, a da impresia, a se abate, a se îndepărta, a dobândi, a căpăta, a-și căuta, a i-o plăti cuiva, a se răzbuna.
Fugi, verb
Sinonime:
a alerga, a curge, a dezerta, a dispărea, a evada, a evita, a goni, a merge în fugă, a o întinde, a o lua la goană, a o șterge, a o tuli, a ocoli, a scăpa (din), a se căra, a se eschiva, a se feri, a se mătrăși, a se mişca repede, a se perinda, a se refugia, a se scurge (rapid), a se sustrage, a trece prin faţa ochilor, a trece (repede), (Bucovina) a scopci, (despre anumite lichide) a da în foc, (familiar) a se cărăbăni, (învechit și regional) a cure, (popular) a lipsi, (regional) a (se) încura; (locuţiune) (a fugi în lume) a pleca de acasă; (locuţiune) (a fugi printre degete) a-i aluneca cuiva ceva din mână, (figurat) a nu se lăsa prins. Fugi, interjecție
Sinonime:
pleacă, (popular) tiva, (prin nord-estul Olteniei) tiutiu; (locuţiune) (fugi de-aici!) pleacă! nu mai spune!; (locuţiune) (fugi de-acolo!) da` de unde! nici gând să fie așa!
Ghint, substantiv neutru
Sinonime:
cui, nit, piron; filet, ghivent.
Greşi, verb
Sinonime:
a cădea în păcat, a comite o greșeală, a comite un păcat, a confunda, a da greş, a executa ceva greșit, a face cuiva un rău, a face o faptă rea, a face rău, a greși, a încurca, a lua un lucru drept altul, a nu nimeri ținta, a păcătui, a rătăci, a se abate de la regulile de conduită, a se face vinovat, a se înşela, a vătăma.
Încuiba, verb Sinonime:
a se oploşi, a se aşeza, a se cuibări, a se aciua.
Leagăn, substantiv neutru
Sinonime:
scrânciob, belceu, ţuţul, (regional) covată; (figurat) lăcaş, cuib, loc, origine.
Lorică, substantiv feminin Sinonime:
armură, platoşă, cuirasă.
Muşuroi, substantiv neutru
Sinonime:
cuib, furnicar, mogâldeață, moviliță, ridicătură de pământ, (mușuroi înierbat) marghilă, (regional) măguiață; cârtiță, sobol; (variante) moșinoi, moșoroi, moșunoi. Muşuroi, verb
Sinonime:
a acoperi cu pământ, a face mușuroi, a grămădi, a îmbulzi, a îndesa, a înghesui, a îngrămădi, (variantă) a moșoroi.
Piron (piroane), substantiv neutru
Sinonime:
cui, minciună, țăruș, (regional) potseg, (regional) poţoc, (variantă) piroi; (la plural, figurat) chinuri, necazuri.
Ţintui, verb Sinonime:
a prinde, a înţepeni, a fixa, a bate în cuie, a pironi, a înfige.
Cuhnie (cuhnii), substantiv neutru
Sinonime:
(învechit) cuhne, cuină, bucătărie.
Postum (postumă), adjectiv
Sinonime:
publicat după moartea autorului; acordat după moarte, întâmplat după moartea cuiva; născut după moartea tatălui.
Abțigui, verb
Sinonime:
a se ameți, a se chercheli, a se îmbăta, a se turmenta; a da cuiva o bătaie ușoară.
Adresa, verb
Sinonime:
a expedia, a înainta, a orienta către cineva, a prevedea cu adresă, a trimite direct; a (se) exprima, a face apel la, a formula, a lua cuvântul, a vorbi cuiva.
Adresă, substantiv
Sinonime:
destinație, domiciliu, loc, (la plural) coordonate; dexteritate, îndemânare, pricepere; (informatică) pointer; petiție, scrisoare oficială, (învechit) mehtup; (adresă electronică) e-mail, poștă electronică.
Aurar, substantiv
Sinonime:
(învechit) zlătar, (turcism învechit) cuiungiu.
Bucătărie, substantiv
Sinonime:
(regional) cuhnie, cuină, sobă, (învechit) magherniţă, magopeţie.
Ciocâlteu, substantiv
Sinonime:
(tehnică) cui, (Oltenia şi vestul Munteniei) teglici; măsea.
Aldămaş (aldămaşuri), substantiv neutru
Sinonime:
(cinste oferită cuiva cu ocazia unei tranzacţii) cinstire, (regional) adălmaş.
Civie, substantiv
Sinonime:
cui de fier (pus la capătul osiei de car); șurub, cocoșel.
Cârtog, substantiv
Sinonime:
bârlog, cuib, culcuş, sălaş, vizuină.
Cobârlău, substantiv
Sinonime:
bârlog, cuib, culcuş, sălaş, vizuină.
Corn, substantiv
Sinonime:
aripă, capăt, căprior, coastă, colţ, cotlon, flanc, margine, ungher, unghi, rădaşcă, răgace; (învechit) trompă, (biserică) filacteră, (rar, la plural) tfiline, (învechit) advar; (cornul-secarei) (regional) pintenul-secarei; (expresie) (cu coarne) exagerat, de necrezut, gogonat, umflat; (expresie) (a lua în coarne) a împunge cu coarnele, (figurat) a se repezi cu vorba la cineva, a certa pe cineva; (expresie) (a fi mai cu coarne decât altul) a fi mai grozav decât altul; (expresie) (a pune funia în coarne) a înșela, a amăgi; (expresie) (a se lua în coarne cu cineva) a se încăiera, a se lua la harță; (expresie) (a-și arăta coarnele) a-și manifesta răutatea; (expresie) (a căuta în coarne) a se uita în coarne, a îndeplini toate capriciile cuiva, a răsfăța; (expresie) (a pune coarne) a călca credința conjugală, a înșela; (popular) (cel cu coarne) dracul; olifant; (articulat) (cornul-caprei) roşcovă; (articulat) (cornul-dracului) barba-popii; (articulat) (cornul-salcei) brâncă.
Covru, substantiv
Sinonime:
bârlog, cuib, culcuş, sălaş, vizuină; (figurat) locuință primitivă, colibă.
Credita, verb
Sinonime:
a da pe credit, a acorda un credit, a vinde cuiva pe credit, a împrumuta; (figurat) a arăta cuiva considerație.
Trânji, substantiv la plural
Sinonime:
(botanică) (regional) cuibuşor, cuibul-pământului; (plural) hemoroizi, şoaldină.
Nid (nidi), prefix
Sinonime:
cuib.
Alega, verb
Sinonime:
(popular) a se ține de capul cuiva; a se prinde, a se lipi; a afirma, a cita, a invoca, a obiecta, a pretinde, a pretexta.
Blindaj, substantiv
Sinonime:
armură, blindare, buclier, carapace, cuirasă, platoșă, protecție, scut.
Blinda, verb
Sinonime:
a cuirasa, a acoperi cu blindaj, a (se) proteja; (la figurat) a imuniza, a indura.
Frigări, verb
Sinonime:
(la figurat) a arde de dorul cuiva, a se perpeli, a se chinui.
Garofiţă, substantiv
Sinonime:
(botanică) garoafă de câmp, garoafă sălbatică, (regional, la plural) cuişoare, (Transilvania) scânteie; garoafă de munte; (regional) barba-ungurului; (garofiţă de grădină) garoafă.
Găvozd, substantiv
Sinonime:
cui, găvoazdă, ic, pană.
Fuscel, substantiv
Sinonime:
bâtă, ciomag, cotoc, fofează, măciucă, nuia, par, prăjină, pretcă, spiţă, stinghie, treaptă (de scară), vergea, (prin Transilvania) şiştoare, (regional) cui, (regional) joardă, (variantă) fușcel, (variantă) fuștei, (variantă) fuștel; (rar) cotor de ceapă, tulpină de ceapă.
Amprenta, verb
Sinonime:
a fixa, a grava, a imprima, a întipări, a lăsa o marcă, a lua amprentele cuiva, a marca profund.
Piuneză, substantiv
Sinonime:
cuișor, (variantă) pioneză.
Vespar, substantiv
Sinonime:
cuib de viespi, (ornitologie) prigoare, (variantă) viespar.
Reeduca, verb
Sinonime:
a da cuiva o nouă educație, a educa din nou, (medicină) a deprinde un organ să lucreze din nou.
Cvintadecimă, substantiv
Sinonime:
(muzică) interval de două octave, (variantă) cuintadecimă.
Cvint-, prefix
Sinonime:
cinci, de cinci ori; (variante) chint-, cuint-.
Cvintă, substantiv
Sinonime:
(muzică) interval de cinci note consecutive; (variante) chintă, cuintă.
Cvintet, substantiv
Sinonime:
cvinarie; (variante) cuintet, quintet.
Noroci, verb
Sinonime:
a aduce cuiva noroc, a avea fericirea să, a avea norocul să, a da, a destina, a deveni fericit, a face pe cineva fericit, a ferici, a hărăzi, a hotărî, a meni, a orândui, a predestina, a rândui, a saluta, a sorti, a ursi.
Chiurasă, substantiv
Sinonime:
cuirasă.
Ştift, substantiv
Sinonime:
(tehnică) cui cilindric, cui de cizmărie, spin, tijă metalică.
Pişleag, substantiv
Sinonime:
(regional) cep, cui de lemn; scândură.
Pinţăluş, substantiv
Sinonime:
(regional) briceag, cuțit; (la cataramă) ac, cui.
Argăți, verb
Sinonime:
a fi în slujba cuiva, a munci ca argat.
Înzăuat, adjectiv
Sinonime:
(învechit) chiurasat, cuirasat, împlătoşat; (variante) înzelat, înzeuat.
Vizunie, substantiv (regional)
Sinonime:
ascunzătoare, bârlog, cuib, culcuș, sălaș, vizuină, (regional) bizunie, (regional) ghizunie, (regional) viezuină, (regional) vizurină.
Puricărie, substantiv
Sinonime:
cuib de purici, purecărie, purecime.
Scânduri, verb (regional)
Sinonime:
(despre scânduri) a bate, a fixa, a prinde (în cuie).
Viermar, substantiv
Sinonime:
cuib de viermi, viermăraie, viermărie, (regional) viermăt.
Întoarcere, substantiv
Sinonime:
adresare, arătură de toamnă, atragere (de partea cuiva), castrare, cârmire, desfacere, îmbrăcare pe dos, înapoiere, întors, întorsătură, învârteală, învârtire, învârtit, învârtitură, jugănire, jugănit, mucezire (a fânului), rambursare, răsturnare, răsucire, recidivă, reflectare, reflexie, repercutare, restituire, retragere, retur, revenire, rotație, rotire, rotit, scopire, scopit, sterilizare, sucire, umezire (a tutunului), venire, (învechit) interpretare, (învechit) îndepărtare, (învechit) înnebunire, (învechit) răsfrângere, (învechit) refuz, (învechit) schimbare, (învechit) transformare, (învechit; figurat) convertire, (învechit; figurat) îndreptare, (popular) înturnare, (popular) înturnat, (popular) micșorare, (popular) rotitură, (popular) rotocol.
Închiorchioșa, verb (regional)
Sinonime:
a avea ifose, a se aciua, a se cuibări, a se făli, a se fuduli, a se mândri, a se necăji, a se oploși, a se pripăși, a se supăra, a se uita chiorâș, a se umfla în pene, a-și găsi un loc, (regional) a se închiondora.
Agesti, verb (regional)
Sinonime:
a aduce aluviuni, a forma un agest, a forma un stăvilar, a îngrămădi, a stăvili; a se aciua, a se cuibări, a se oploși, a se pripăși; (variantă) a (se) agestri.
Perciuna, verb (regional)
Sinonime:
(despre vârful cuielor) a îndoi, (regional) a împerciuna.
Gebegiu, substantiv (învechit)
Sinonime:
cuirasier, panțâr; (turcism învechit; gebegi-bașa) intendent.
Blindat, substantiv
Sinonime:
autoblindat, automitralieră, motoblindat, panzer, tanc, transportor; (car blindat) car de asalt, tanc. Blindat, adjectiv
Sinonime:
cuirasat, protejat, (argou) prost, (figurat) imunizat.
Protejat, adjectiv
Sinonime:
acoperit, adăpostit, ajutat, ajutorat, apărat, avantajat, blindat, cuirasat, favorit, favorizat, ferit, imunizat, oblăduit, ocrotit, părtinit, păzit, prezervat, privilegiat, sigur, sprijinit, susținut, (familiar și figurat) proptit, (învechit) defendat, (învechit) protegiat, (învechit) scutit, (rar) proteguit. Protejat, substantiv
Sinonime:
favorit, preferat, (învechit) cirac.
Cuneiform, adjectiv
Sinonime:
cuneat, în formă de cui.
Vijgăluire, substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
cercetare (a cuiva), (învechit și regional) vijgălat.
Înțepătură, substantiv
Sinonime:
bold, ciupitură, cui, furnicătură, împungătură, împunsătură, înghimpătură, înjunghietură, înțepare, junghi, junghietură, pișcătură, (figurat) aluzie răutăcioasă, (figurat) ironie, (figurat) persiflare, (figurat) săgeată, (figurat) săgetătură, (figurat) șfichiuitură, (figurat) zeflemea, (grecism învechit) nixis, (învechit) puntură, (medicină) puncție, (popular și figurat) tăietură, (popular) stricnitură, (regional) picneală.
Scuamata, substantiv
Sinonime:
(antichitate) cuirasă.
Pateră, substantiv
Sinonime:
cârlig, cuier, portmantou; (electricitate) rozetă; (antichitate) cupă, patelă.
Splint, substantiv
Sinonime:
(tehnică) cui de siguranță, cui spintecat. Șplint, substantiv
Sinonime:
(tehnică) cui de siguranță, cui despicat, splint, splintur.
Albușor, substantiv
Sinonime:
(botanică) cuișoară.
