Comă, substantiv
Sinonime: agonie, somn letargic; virgulă, semn ortografic; (comă punctată) punct şi virgulă; (expresie) (de comă) extraordinar, nemaipomenit.  Comană, substantiv
Sinonime: coamă, creastă, culme.  Comănac, substantiv neutru
Sinonime: acoperământ, acoperiș, capac, căciulă, pălărie, potcap; creangă, ramură; (variante) comanac, cumănac, cămănac.  Comând, substantiv neutru
Sinonime: (regional) praznic, pomană la morți.  Comanda, verb
Sinonime: a da ordin, a da dispoziţii, a ordona, a porunci, a dispune, a cere, a impune; (tehnică) a controla, a regla; a gestiona, a conduce; a decreta, a dicta, a obliga; a necesita, a vrea.

Comandă, substantiv feminin
Sinonime: dispoziţie, poruncă, ordin; solicitare, cerere; conducere; consumație; (tehnică) element de meniu, levier, manetă, reglaj, telecomandă, volan.

Comânda, verb
Sinonime: a pomeni; a jertfi, a sacrifica.  Comandament, substantiv neutru
Sinonime: autoritate, organ de comandă, organ de conducere, putere, stat-major, ștab; canon, cerință, comandă, decalog, exigență, imperativ, intimare, lege, necesitate, nevoie, normă, obligație, ordin, poruncă, precept, pretenție, regulă, trebuință, ucaz, ultimat, ultimatum.  Comandant, substantiv masculin
Sinonime: amiral, arhistrateg, bimbașă, burgrav, cap, căpetenie, conducător, general, guvernator, mai-mare, pilot, polemarh, șef, ștab, (învechit și regional) tist, (învechit) arhistratig, (învechit) călăuz, (învechit) căpitan, (învechit) comandir, (învechit) comândant, (învechit) nacealnic, (învechit) navarh, (învechit) povățuitor, (învechit) proprietar, (învechit) tocmitor, (învechit) vârhovnic, (învechit) voievod, (latinism învechit) prepozit, (Transilvania) birău, (Grecia antică) taxiarh.  Comândar, substantiv (învechit)
Sinonime: comândare.  Comândare, substantiv
Sinonime: pomană, praznic.  Comândaș, substantiv (învechit și regional)
Sinonime: comandant, (variantă) comăndaș.  Comandat, adjectiv
Sinonime: cerut, decretat, regizat, impus, guvernat, ordonat, prescris; condus, dirijat, telecomandat.  Comăndătorie, substantiv (învechit)
Sinonime: comandament, comandă.  Comandatură, substantiv
Sinonime: comandament, post de comandă, (variantă) comandantură.  Comandir, substantiv
Sinonime: cap, căpetenie, comandant, conducător, mai-mare, şef.  Comandirisi, verb (învechit)
Sinonime: a comanda.  Comandirovcă, substantiv
Sinonime: anchetare, anchetă, cercetare, instruire.  Comandita, verb
Sinonime: a finanța, a sponsoriza, a stipendia.  Comanditar (comanditară), substantiv masculin și feminin
Sinonime: împrumutător, sponsor; asociat, partener.  Comando, substantiv
Sinonime: batalion, detașament, escadron, escortă, grup, patrulă, regiment, secțiune, trupă, unitate.  Comandor, substantiv
Sinonime: cavaler, colonel, ofițer, (comandorul credincioşilor) calif.  Comândui, verb (învechit)
Sinonime: a comanda o armată, a pune comandant, (variantă) a comendui; a comânda.  Comanduitor, substantiv (învechit)
Sinonime: comandant.  Comarnic, substantiv
Sinonime: (regional) celar, pătul; leasă.  Comaș, substantiv (învechit)
Sinonime: stofă, (variantă) cumaș.  Comasa, verb
Sinonime: a amesteca, a combina, a concentra, a grupa, a împreuna, a îngrămădi, a pune la un loc, a reuni, (învechit și regional) a însorări.  Comașar, substantiv (învechit)
Sinonime: comisar, (învechit) comâșar, (învechit) comisariu.  Comasare, substantiv
Sinonime: concentrare, grupare.  Comasat, substantiv
Sinonime: comasare.

Comasat, adjectiv
Sinonime: reunit.  Comat (comată), adjectiv
Sinonime: care are coamă bogată, cu plete bogate, încomat; (locuţiune) (stea comată) cometă.  Comat (comați), substantiv
Sinonime: (societatea dacică) om de rând, (variantă, la plural) comati.  Comatos, adjectiv
Sinonime: carotic, de comă, inconștient.  

---

Artificial, adjectiv
Sinonime: nenatural, fabricat, făcut, lucrat, confecţionat, prefăcut, meşteşugit; de comandă, sintetic.  Autoritate, substantiv feminin
Sinonime: prestigiu, valoare morală, consideraţie; somitate, erudit, savant, specialist; instituţie, organizaţie, oficiu, administrație, comandament, guvern, putere.  Bimbaşă (bimbași), substantiv masculin (învechit)
Sinonime: colonel (în armata turcă); comandant, căpetenie, conducător, cap, şef, ştab; boss, patron; (variantă) bimpașă.  Cap, substantiv neutru
Sinonime: ţeastă, craniu, căpăţână, (jargon) dovleac, glavă, tărtăcuţă, doxă, cutiuţă; căpătâi; (figurat) individ, ins, persoană, om; (figurat) minte, gândire, judecată, cugetare, cuget, raţionament, memorie; căpetenie, conducător, comandant, bulibaşă, şef, ştab, boss, patron, bonz; punct final, limită, extremitate, terminaţie, sfârşit, capăt, margine; început, frunte.  Căpetenie, substantiv feminin
Sinonime: conducător, cap, şef, ştab, bonz, boss, patron, comandant, (învechit) baş, bimbaşă; (învechit) căpitan.  Căpitan, substantiv masculin
Sinonime: (învechit) comandant, căpetenie, şef, cap, conducător.  Ceauş, substantiv masculin (învechit)
Sinonime: căpetenie, şef, comandant, conducător, cap.  Celar, substantiv neutru
Sinonime: cămară, magazie; (învechit) veghetoare; comarnic.  Combina, verb
Sinonime: a amesteca, a aranja, a asambla, a asocia, a asorta, a calcula, a chibzui, a comasa, a dispune, a fuziona, a îmbina, a împreuna, a îngrămădi, a lega, a organiza, a plămădi, a plănui, a plăsmui, a potrivi, a prepara, a pune la cale, a pune la un loc, a reprezenta în minte, a reuni, a uni într-o anumită ordine, a urzi.  Conducător, substantiv masculin
Sinonime: cap, căpetenie, cârmuitor, comandant, domn, domnitor, monarh, stăpânitor, suveran, vodă, voievod, (astăzi rar) stăpân, (învechit şi popular) oblăduitor, (învechit) biruitor, crai, gospodar, gospodin, ocârmuitor, purtător, vlădică, (figurat) cârmaci, guvernator, (turcism învechit) zabet; guvernant, hegemon, şef, (rar) diriguitor, (învechit) principal, ştab, vătaf, (învechit) staroste, (regional) birău, jude; şofer.

Conducător, adjectiv
Sinonime: guvernant, guvernamental, hegemon.  Conduce, verb
Sinonime: a îndruma, a dirija, a orienta; a însoţi pe cineva, a călăuzi, a acompania; a cârmui, a dirigui, a domni, a guverna, a stăpâni, (învechit şi popular) a oblădui, (învechit) a birui, a chivernisi, a duce, a ocârmui, a povăţui; a administra, a comanda, a prezida, a ghida, a sfătui, a şofa, a mâna.  Consemn, substantiv neutru
Sinonime: comandament, cuvânt de ordine, directivă, dispoziţie, ghid, instrucțiune, lozincă, manual, mod de operare, ordin, parolă, procedură, regulament, regulă, vademecum; pedeapsă, privațiune, (învechit) privație, (învechit) puniție; (învechit) consigniu.  Controla, verb
Sinonime: a verifica, a urmări, a vedea; a se stăpâni, a se supraveghea; (figurat) a stăpâni, a domina; (tehnică) a comanda, a regla.  Dispune, verb
Sinonime: a alege cu fermitate, a aranja, a așeza, a avea (la dispoziție), a bate, a birui, a clasa, a clasifica, a comanda, a da dispoziții, a decide, a decreta, a deveni vesel, a distribui, a fi în voie bună, a fixa, a grupa, a hotărî, a împărți, a întocmi, a întrece, a învinge, a orândui, a ordona, a organiza, a petrece, a porunci, a poseda, a potrivi, a pune, a râde, a rândui, a repartiza, a se amuza, a se bucura, a se desfăta, a se distra, a se folosi după bunul plac, a se înveseli, a se veseli, a sistematiza, a stabili, a statornici, a stipula, (învechit) a conduce, (învechit) a dispoza, (învechit) a dispozarisi, (învechit) a drege, (învechit) a învăța, (învechit) a judeca, (învechit) a lega, (învechit) a libovi, (învechit) a poveli, (învechit) a se distrage, (învechit) a se eglendisi, (învechit) a tocmi, (popular) a chiti, (popular) a soroci, (prin Banat și Transilvania) a priti, (rar) a prescrie.  Grupa, verb
Sinonime: a acumula, a aduna, a aglutina, a aranja, a asambla, a asocia, a centraliza, a clasa, a clasifica, a colecta, a colecționa, a comasa, a concentra, a cumula, a fuziona, a împărţi, a masa, a organiza, a regrupa, a reorganiza, a repartiza, a reuni, a se aglomera, a se alia, a se coaliza, a strânge, a tria, a uni (într-o singură unitate).

Grupă, substantiv feminin
Sinonime: unitate, grup, colectiv, ceată, bandă, cenaclu, clan, batalion, club, cohortă, comitet, şcoală, echipă, confrerie, escadrilă, escadron, formaţie, formaţiune, gaşcă, ansamblu; (rar) gang.  Grupare, substantiv feminin
Sinonime: ansamblu, categorie, colectivitate, comasare, grup, partid, partidă, structură, tabără, (învechit) parte.  Insensibilitate, substantiv feminin
Sinonime: apatie, ataraxie, catalepsie, comă, hipoalgezie, impasibilitate, indiferenţă, indolenţă, letargie, lipsă de emotivitate, lipsă de impresionabilitate, lipsă de sensibilitate, nepăsare, nesensibilitate, nesimţire, paralizie, răceală, (învechit) nesimţibilitate.  Mandat, substantiv neutru
Sinonime: comandă, instrucţiune, împuternicire, însărcinare, ordin, poruncă, procură, septenat, solie.  Militar, substantiv masculin
Sinonime: apărător, artilerist, caporal, carabinier, cavalerist, colonel, comandant, combatant, fantasin, furgonar, general, gheriler, gueriler, infanterist, leat, legionar, locotenent, lunetist, mareșal, mercenar, ofițer, ostaş, oștean, parașutist, reangajat, recrut, rezervist, sergent, soldat, subofițer, tanchist, voinic, voluntar, (învechit) săgar, (învechit) stratiot, (Transilvania) cătană.  Necesitate, substantiv feminin
Sinonime: cerinţă, exigență, folos, imperativ, nevoie, obligativitate, obligație, oportunitate, pretenție, solicitare, trebuinţă, utilitate, (figurat) comandament, (învechit și popular) treabă, (învechit și regional) lipsă, (învechit și regional) niștotă, (învechit) nevoință, (învechit) nevoire, (învechit) polză, (învechit) recerință, (popular) priință; (fiziologie) (plural articulat) nevoile, (popular, articulat) treaba.  Obligaţie, substantiv feminin
Sinonime: angajament, angajare, cerință, datorie, exigență, făgăduială, făgăduință, imperativ, îndatorire, însărcinare, jurământ, motiv de recunoștință, necesitate, nevoie, obligare, obligativitate, oficiu, pretenție, promisiune, răspundere, responsabilitate, sarcină, trebuință, (figurat) comandament, (învechit și regional) juruință, (învechit și regional) niștotă, (învechit) dator, (învechit) datorință, (învechit) îndatorință, (învechit) nevoință, (învechit) nevoire, (învechit) recerință, (livresc) servitute, (popular) legământ, (popular) legătură, (variantă) obligațiune.  Ordin, substantiv neutru
Sinonime: dispoziţie, poruncă, comandă; decoraţie, distincţie.  Ordona, verb
Sinonime: a da ordin, a porunci, a comanda, a dispune; a aranja, a rândui, a pune în ordine, a înşirui.  Poruncă, substantiv feminin
Sinonime: ordin, comandă, dispoziţie, obligaţie.  Porunci, verb
Sinonime: a ordona, a comanda, a dicta, a dispune, a obliga, a impune, a cere, a pretinde; (regional) a comunica, a transmite, a trimite vorbă.  Pretenţie, substantiv feminin
Sinonime: ambiție, cerere, cerinţă, deziderat, doleanță, dorință, exigenţă, fatuitate, gloriolă, ifos, imodestie, imperativ, infatuare, înfumurare, îngâmfare, moft, naz, necesitate, nevoie, obligație, orgoliu, reclamare, revendicare, revendicație, rigurozitate, sclifoseală, severitate, suficiență, trebuință, vanitate, vanterie, veleitate, (figurat) comandament, (figurat; la plural) fumuri, (grecism învechit) pretenderimă, (învechit și regional) niștotă, (învechit) nevoință, (învechit) nevoire, (învechit) pretendă, (învechit) pretenderisire, (învechit) recerință, (la plural) ifose, (regional) inaghie, (turcism învechit) teclif, (variantă) pretențiune.  Prezida, verb
Sinonime: a administra, a comanda, a conduce, a dirija, a fi în frunte, a guverna, a oficia, a pontifica, a trona, (învechit) a preşedea, (învechit) a prezidui.  Prohodi, verb
Sinonime: a duce un mort la groapă, a îngropa, a înmormânta, a oficia prohodul, (Bucovina) a popi, (învechit și regional) a comânda, (învechit) a provodi; (figurat) a boci, a căina, a deplânge, a jeli, a plânge.  Strigăt, substantiv neutru
Sinonime: invocare, chemare, apel; anunţare, comandă; zgomot, larmă; strigătură, chiuitură.  Şef, substantiv masculin
Sinonime: conducător, cap, căpetenie, superior, comandant; stăpân, patron.  Șefie, substantiv feminin
Sinonime: demnitate, rang, funcţie, conducere, direcţie, comandament.  Vătaf, substantiv masculin (învechit)
Sinonime: administrator, bulibașă, căpetenie, căpitan, cioban, comandant, conducător, director, garant, inspector, intendent, împuternicit, îngrijitor, logofăt, șef, vătășel, (învechit) epistat, (învechit) ispravnic, (învechit) vechil, (regional) birău, (regional) jude, (vătaf de aprozi) portar principal, (vătaf de plai) subprefect, (vătaf de vistierie) șef de percepție; (variante învechite) vatav, vătah, vătaș, vătav.  Voievod, substantiv masculin
Sinonime: cap, căpetenie, căpitan, comandant, conducător, domn, domnitor, mai-mare, principe, șef, vodă, voevod, voivod; bulibașă.  Somație (somații), substantiv feminin
Sinonime: apel, citație, aviz, avertisment, comandă, ordin, ucaz, ultimatum.  Agonie, substantiv
Sinonime: (medicină) (prin Banat) ropot, comă.  Ancheta, verb
Sinonime: a cerceta, a instrui, a investiga, a perchiziționa, a prospecta, a se informa, (învechit și popular) a cerca, (livresc) a instrumenta.

Anchetă, substantiv
Sinonime: anchetare, cercetare, instruire, investigare, investigație, (învechit și popular) cercare, (învechit) sprafcă, (livresc) instrumentare, (rusism învechit) comandirovcă; sondaj.  Anchetare, substantiv
Sinonime: anchetat, anchetă, cercetare, instruire, investigare, (învechit) sprafcă, (rusism învechit) comandirovcă.  Asociat, substantiv
Sinonime: acolit, acționar, aderent, ajutor, aliat, alter ego, asociere, coacționar, coasociat, colaborator, coleg, comanditar, companion, complice, confrate, cooperator, membru, partener, participant, părtaş, tovarăş, (învechit şi regional) sâmbraş, (învechit) societar, (regional) ortac, (regional) prieten.  Aviator, substantiv
Sinonime: aeronaut, aerostier, comandant de bord, însoțitor de zbor, navigator, pilot, steward, stewardesă, zburător; (la plural) personal navigant.  Călăuz, substantiv
Sinonime: cap, căpetenie, comandant, conducător, mai-mare, şef.  Cerut, adjectiv
Sinonime: cerșit, comandat, dorit, pretins, reclamat, revendicat, solicitat, trebuincios.

Cerut, substantiv
Sinonime: cerșit, cerșetorie, milogeală.  Coamă, substantiv
Sinonime: creastă, culme, (regional) comană, coroană, laţ, samară, slimnă, muchie.  Reglaj, substantiv
Sinonime: acomodare, adaptare, ajustare, reglare, comandă.  Cometă, substantiv
Sinonime: (astronomie) aerolit, astru, bolid, meteor, novă, stea; stea cu coadă, (popular) stea comată, stea cu coamă.  Comision, substantiv
Sinonime: indemnitate, remiză, (învechit) provizion; delegare, mandatare, împuternicire, procură; comandă, mandat; bacșiș, (popular) șpagă.  Concentrare, substantiv
Sinonime: acumulare, masare, comasare, prescurtare, concizie, încordare; (economie) îmbogăţire.  Conducere, substantiv
Sinonime: cârmuire, diriguire, domnie, guvernare, stăpânire, (învechit şi popular) oblăduire, (învechit) chiverniseală, chivernisire, ocârmuire, purtare, purtat, stăpânie, vlădicie, (figurat) cârmă, putere, administraţie, comandă, prezidare, dirijare, direcţie, şefie, staff, îndrumare, însoţire.  Consumaţie, substantiv
Sinonime: consumare, utilizare; absorbție, băutură, comandă, răcoritor.  Control, substantiv
Sinonime: expertiză, inspectare, inspecţie, revizie, verificare; cenzură, regulație, comandă, stăpânire, supraveghere; (medicină) vizită; dominaţie, supremaţie; (medicină) ortogenie, planificare familială.  Controlat, adjectiv
Sinonime: verificat, revizuit, cenzurat; dominat, stăpânit, supravegheat; comandat, reglat.