Menu
dictoo - dictionar de sinonime

Comă
Comă, substantiv
Sinonime: agonie, somn letargic; virgulă, semn ortografic; (comă punctată) punct şi virgulă; (expresie) (de comă) extraordinar, nemaipomenit.  
Comană
Comană, substantiv
Sinonime: coamă, creastă, culme.  
Comănac
Comănac, substantiv neutru
Sinonime: acoperământ, acoperiș, capac, căciulă, pălărie, potcap; creangă, ramură; (variante) comanac, cumănac, cămănac.  
Comând
Comând, substantiv neutru
Sinonime: (regional) praznic, pomană la morți.  
Comanda
Comanda, verb
Sinonime: a da ordin, a da dispoziţii, a ordona, a porunci, a dispune, a cere, a impune; (tehnică) a controla, a regla; a gestiona, a conduce; a decreta, a dicta, a obliga; a necesita, a vrea.

Comandă, substantiv feminin
Sinonime: dispoziţie, poruncă, ordin; solicitare, cerere; conducere; consumație; (tehnică) element de meniu, levier, manetă, reglaj, telecomandă, volan.

Comânda, verb
Sinonime: a pomeni; a jertfi, a sacrifica.  
Comandament
Comandament, substantiv neutru
Sinonime: autoritate, organ de comandă, organ de conducere, putere, stat-major, ștab; canon, cerință, comandă, decalog, exigență, imperativ, intimare, lege, necesitate, nevoie, normă, obligație, ordin, poruncă, precept, pretenție, regulă, trebuință, ucaz, ultimat, ultimatum.  
Comandant
Comandant, substantiv masculin
Sinonime: şef, conducător, ştab, căpetenie, cap, bimbaşă.  
Comândare
Comândare, substantiv
Sinonime: pomană, praznic.  
Comandat
Comandat, adjectiv
Sinonime: cerut, decretat, regizat, impus, guvernat, ordonat, prescris; condus, dirijat, telecomandat.  
Comandir
Comandir, substantiv
Sinonime: cap, căpetenie, comandant, conducător, mai-mare, şef.  
Comandirisi
Comandirisi, verb (învechit)
Sinonime: a comanda.  
Comandirovcă
Comandirovcă, substantiv
Sinonime: anchetare, anchetă, cercetare, instruire.  
Comandita
Comandita, verb
Sinonime: a finanța, a sponsoriza, a stipendia.  
Comanditar (comanditară)
Comanditar (comanditară), substantiv masculin și substantiv feminin
Sinonime: împrumutător, sponsor; asociat, partener.  
Comando
Comando, substantiv
Sinonime: batalion, detașament, escadron, escortă, grup, patrulă, regiment, secțiune, trupă, unitate.  
Comandor
Comandor, substantiv
Sinonime: cavaler, colonel, ofițer, (comandorul credincioşilor) calif.  
Comândui
Comândui, verb (învechit)
Sinonime: a comanda o armată, a pune comandant, (variantă) a comendui; a comânda.  
Comanduitor
Comanduitor, substantiv (învechit)
Sinonime: comandant.  
Comarnic
Comarnic, substantiv
Sinonime: (regional) celar, pătul; leasă.  
Comaș
Comaș, substantiv (învechit)
Sinonime: stofă, (variantă) cumaș.  
Comasa
Comasa, verb
Sinonime: a amesteca, a combina, a concentra, a grupa, a împreuna, a îngrămădi, a pune la un loc, a reuni, (învechit și regional) a însorări.  
Comașar
Comașar, substantiv (învechit)
Sinonime: comisar, (învechit) comâșar, (învechit) comisariu.  
Comasare
Comasare, substantiv
Sinonime: concentrare, grupare.  
Comasat
Comasat, substantiv
Sinonime: comasare.

Comasat, adjectiv
Sinonime: reunit.  
Comat (comată)
Comat (comată), adjectiv
Sinonime: care are coamă bogată, cu plete bogate, încomat; (locuţiune) (stea comată) cometă.  
Comat (comați)
Comat (comați), substantiv
Sinonime: (societatea dacică) om de rând, (variantă, la plural) comati.  
Comatos
Comatos, adjectiv
Sinonime: carotic, de comă, inconștient.  

Artificial
Artificial, adjectiv
Sinonime: nenatural, fabricat, făcut, lucrat, confecţionat, prefăcut, meşteşugit; de comandă, sintetic.  
Autoritate
Autoritate, substantiv feminin
Sinonime: prestigiu, valoare morală, consideraţie; somitate, erudit, savant, specialist; instituţie, organizaţie, oficiu, administrație, comandament, guvern, putere.  
Bimbaşă (bimbași)
Bimbaşă (bimbași), substantiv masculin (învechit)
Sinonime: colonel (în armata turcă); comandant, căpetenie, conducător, cap, şef, ştab; boss, patron; (variantă) bimpașă.  
Cap
Cap, substantiv neutru
Sinonime: ţeastă, craniu, căpăţână, (jargon) dovleac, gleavă, tărtăcuţă, doxă, cutiuţă; căpătâi; (figurat) individ, ins, persoană, om; (figurat) minte, gândire, judecată, cugetare, cuget, raţionament, memorie; căpetenie, conducător, comandant, bulibaşă, şef, ştab, boss, patron, bonz; punct final, limită, extremitate, terminaţie, sfârşit, capăt, margine; început, frunte.  
Căpetenie
Căpetenie, substantiv feminin
Sinonime: conducător, cap, şef, ştab, bonz, boss, patron, comandant, (învechit) baş, bimbaşă; (învechit) căpitan.  
Căpitan
Căpitan, substantiv masculin
Sinonime: (învechit) comandant, căpetenie, şef, cap, conducător.  
Ceauş
Ceauş, substantiv masculin (învechit)
Sinonime: căpetenie, şef, comandant, conducător, cap.  
Celar
Celar, substantiv neutru
Sinonime: cămară, magazie; (învechit) veghetoare; comarnic.  
Combina
Combina, verb
Sinonime: a amesteca, a aranja, a asambla, a asocia, a asorta, a calcula, a chibzui, a comasa, a dispune, a fuziona, a îmbina, a împreuna, a îngrămădi, a lega, a organiza, a plămădi, a plănui, a plăsmui, a potrivi, a prepara, a pune la cale, a pune la un loc, a reprezenta în minte, a reuni, a uni într-o anumită ordine, a urzi.  
Conducător
Conducător, substantiv masculin
Sinonime: cap, căpetenie, cârmuitor, comandant, domn, domnitor, monarh, stăpânitor, suveran, vodă, voievod, (astăzi rar) stăpân, (învechit şi popular) oblăduitor, (învechit) biruitor, crai, gospodar, gospodin, ocârmuitor, purtător, vlădică, (figurat) cârmaci, guvernator, (turcism învechit) zabet; guvernant, hegemon, şef, (rar) diriguitor, (învechit) principal, ştab, vătaf, (învechit) staroste, (regional) birău, jude; şofer.

Conducător, adjectiv
Sinonime: guvernant, guvernamental, hegemon.  
Conduce
Conduce, verb
Sinonime: a îndruma, a dirija, a orienta; a însoţi pe cineva, a călăuzi, a acompania; a cârmui, a dirigui, a domni, a guverna, a stăpâni, (învechit şi popular) a oblădui, (învechit) a birui, a chivernisi, a duce, a ocârmui, a povăţui; a administra, a comanda, a prezida, a ghida, a sfătui, a şofa, a mâna.  
Consemn
Consemn, substantiv neutru
Sinonime: comandament, cuvânt de ordine, directivă, dispoziţie, ghid, instrucțiune, lozincă, manual, mod de operare, ordin, parolă, procedură, regulament, regulă, vademecum; pedeapsă, privațiune, (învechit) privație, (învechit) puniție; (învechit) consigniu.  
Controla
Controla, verb
Sinonime: a verifica, a urmări, a vedea; a se stăpâni, a se supraveghea; (figurat) a stăpâni, a domina; (tehnică) a comanda, a regla.  
Website, versiune 2011: https://sin0nime.com/dexx/
Website, versiune pentru PC: http://sin0nime.com/pc/

loading...


Copyright © 2011-2017 Dictoo.eu | Toate drepturile rezervate
Folosirea acestui site implică acceptul d-voastră pentru utilizarea
cookie-urilor furnizate de terțe părți (AdSense, Statcounter, Facebook, etc).
Despre cookie