Comă, substantiv
Sinonime: agonie, somn letargic; virgulă, semn ortografic; (comă punctată) punct şi virgulă; (expresie) (de comă) extraordinar, nemaipomenit.  Comană, substantiv
Sinonime: coamă, creastă, culme.  Comănac, substantiv neutru
Sinonime: acoperământ, acoperiș, capac, căciulă, pălărie, potcap; creangă, ramură; (variante) comanac, cumănac, cămănac.  Comând, substantiv neutru
Sinonime: (regional) praznic, pomană la morți.  Comanda, verb
Sinonime: a da ordin, a da dispoziţii, a ordona, a porunci, a dispune, a cere, a impune; (tehnică) a controla, a regla; a gestiona, a conduce; a decreta, a dicta, a obliga; a necesita, a vrea.

Comandă, substantiv feminin
Sinonime: dispoziţie, poruncă, ordin; solicitare, cerere; conducere; consumație; (tehnică) element de meniu, levier, manetă, reglaj, telecomandă, volan.

Comânda, verb
Sinonime: a pomeni; a jertfi, a sacrifica.  Comandament, substantiv neutru
Sinonime: autoritate, organ de comandă, organ de conducere, putere, stat-major, ștab; canon, cerință, comandă, decalog, exigență, imperativ, intimare, lege, necesitate, nevoie, normă, obligație, ordin, poruncă, precept, pretenție, regulă, trebuință, ucaz, ultimat, ultimatum.  Comandant, substantiv masculin
Sinonime: şef, conducător, ştab, căpetenie, cap, bimbaşă.  Comândare, substantiv
Sinonime: pomană, praznic.  Comandat, adjectiv
Sinonime: cerut, decretat, regizat, impus, guvernat, ordonat, prescris; condus, dirijat, telecomandat.  Comandir, substantiv
Sinonime: cap, căpetenie, comandant, conducător, mai-mare, şef.  Comandirisi, verb (învechit)
Sinonime: a comanda.  Comandirovcă, substantiv
Sinonime: anchetare, anchetă, cercetare, instruire.  Comandita, verb
Sinonime: a finanța, a sponsoriza, a stipendia.  Comanditar (comanditară), substantiv masculin și substantiv feminin
Sinonime: împrumutător, sponsor; asociat, partener.  Comando, substantiv
Sinonime: batalion, detașament, escadron, escortă, grup, patrulă, regiment, secțiune, trupă, unitate.  Comandor, substantiv
Sinonime: cavaler, colonel, ofițer, (comandorul credincioşilor) calif.  Comândui, verb (învechit)
Sinonime: a comanda o armată, a pune comandant, (variantă) a comendui; a comânda.  Comanduitor, substantiv (învechit)
Sinonime: comandant.  Comarnic, substantiv
Sinonime: (regional) celar, pătul; leasă.  Comaș, substantiv (învechit)
Sinonime: stofă, (variantă) cumaș.  Comasa, verb
Sinonime: a amesteca, a combina, a concentra, a grupa, a împreuna, a îngrămădi, a pune la un loc, a reuni, (învechit și regional) a însorări.  Comașar, substantiv (învechit)
Sinonime: comisar, (învechit) comâșar, (învechit) comisariu.  Comasare, substantiv
Sinonime: concentrare, grupare.  Comasat, substantiv
Sinonime: comasare.

Comasat, adjectiv
Sinonime: reunit.  Comat (comată), adjectiv
Sinonime: care are coamă bogată, cu plete bogate, încomat; (locuţiune) (stea comată) cometă.  Comat (comați), substantiv
Sinonime: (societatea dacică) om de rând, (variantă, la plural) comati.  Comatos, adjectiv
Sinonime: carotic, de comă, inconștient.  

---

Artificial, adjectiv
Sinonime: nenatural, fabricat, făcut, lucrat, confecţionat, prefăcut, meşteşugit; de comandă, sintetic.  Autoritate, substantiv feminin
Sinonime: prestigiu, valoare morală, consideraţie; somitate, erudit, savant, specialist; instituţie, organizaţie, oficiu, administrație, comandament, guvern, putere.  Bimbaşă (bimbași), substantiv masculin (învechit)
Sinonime: colonel (în armata turcă); comandant, căpetenie, conducător, cap, şef, ştab; boss, patron; (variantă) bimpașă.  Cap, substantiv neutru
Sinonime: ţeastă, craniu, căpăţână, (jargon) dovleac, gleavă, tărtăcuţă, doxă, cutiuţă; căpătâi; (figurat) individ, ins, persoană, om; (figurat) minte, gândire, judecată, cugetare, cuget, raţionament, memorie; căpetenie, conducător, comandant, bulibaşă, şef, ştab, boss, patron, bonz; punct final, limită, extremitate, terminaţie, sfârşit, capăt, margine; început, frunte.  Căpetenie, substantiv feminin
Sinonime: conducător, cap, şef, ştab, bonz, boss, patron, comandant, (învechit) baş, bimbaşă; (învechit) căpitan.  Căpitan, substantiv masculin
Sinonime: (învechit) comandant, căpetenie, şef, cap, conducător.  Ceauş, substantiv masculin (învechit)
Sinonime: căpetenie, şef, comandant, conducător, cap.  Celar, substantiv neutru
Sinonime: cămară, magazie; (învechit) veghetoare; comarnic.  Combina, verb
Sinonime: a amesteca, a aranja, a asambla, a asocia, a asorta, a calcula, a chibzui, a comasa, a dispune, a fuziona, a îmbina, a împreuna, a îngrămădi, a lega, a organiza, a plămădi, a plănui, a plăsmui, a potrivi, a prepara, a pune la cale, a pune la un loc, a reprezenta în minte, a reuni, a uni într-o anumită ordine, a urzi.  Conducător, substantiv masculin
Sinonime: cap, căpetenie, cârmuitor, comandant, domn, domnitor, monarh, stăpânitor, suveran, vodă, voievod, (astăzi rar) stăpân, (învechit şi popular) oblăduitor, (învechit) biruitor, crai, gospodar, gospodin, ocârmuitor, purtător, vlădică, (figurat) cârmaci, guvernator, (turcism învechit) zabet; guvernant, hegemon, şef, (rar) diriguitor, (învechit) principal, ştab, vătaf, (învechit) staroste, (regional) birău, jude; şofer.

Conducător, adjectiv
Sinonime: guvernant, guvernamental, hegemon.  Conduce, verb
Sinonime: a îndruma, a dirija, a orienta; a însoţi pe cineva, a călăuzi, a acompania; a cârmui, a dirigui, a domni, a guverna, a stăpâni, (învechit şi popular) a oblădui, (învechit) a birui, a chivernisi, a duce, a ocârmui, a povăţui; a administra, a comanda, a prezida, a ghida, a sfătui, a şofa, a mâna.  Consemn, substantiv neutru
Sinonime: comandament, cuvânt de ordine, directivă, dispoziţie, ghid, instrucțiune, lozincă, manual, mod de operare, ordin, parolă, procedură, regulament, regulă, vademecum; pedeapsă, privațiune, (învechit) privație, (învechit) puniție; (învechit) consigniu.  Controla, verb
Sinonime: a verifica, a urmări, a vedea; a se stăpâni, a se supraveghea; (figurat) a stăpâni, a domina; (tehnică) a comanda, a regla.  Grupa, verb
Sinonime: a acumula, a aduna, a aglutina, a aranja, a asambla, a asocia, a centraliza, a clasa, a clasifica, a colecta, a colecționa, a comasa, a concentra, a cumula, a fuziona, a împărţi, a masa, a organiza, a regrupa, a reorganiza, a repartiza, a reuni, a se aglomera, a se alia, a se coaliza, a strânge, a tria, a uni (într-o singură unitate).

Grupă, substantiv feminin
Sinonime: unitate, grup, colectiv, ceată, bandă, cenaclu, clan, batalion, club, cohortă, comitet, şcoală, echipă, confrerie, escadrilă, escadron, formaţie, formaţiune, gaşcă, ansamblu; (rar) gang.  Grupare, substantiv feminin
Sinonime: ansamblu, categorie, colectivitate, comasare, grup, partid, partidă, structură, tabără, (învechit) parte.  Insensibilitate, substantiv feminin
Sinonime: apatie, ataraxie, catalepsie, comă, hipoalgezie, impasibilitate, indiferenţă, indolenţă, letargie, lipsă de emotivitate, lipsă de impresionabilitate, lipsă de sensibilitate, nepăsare, nesensibilitate, nesimţire, paralizie, răceală, (învechit) nesimţibilitate.  Mandat, substantiv neutru
Sinonime: comandă, instrucţiune, împuternicire, însărcinare, ordin, poruncă, procură, septenat, solie.  Militar, substantiv masculin
Sinonime: apărător, artilerist, caporal, carabinier, cavalerist, colonel, comandant, combatant, fantasin, general, gheriler, gueriler, infanterist, leat, legionar, locotenent, lunetist, mareșal, mercenar, ofițer, ostaş, oștean, parașutist, reangajat, recrut, rezervist, sergent, soldat, subofițer, tanchist, voinic, voluntar, (învechit) săgar, (învechit) stratiot, (Transilvania) cătană.  Ordin, substantiv neutru
Sinonime: dispoziţie, poruncă, comandă; decoraţie, distincţie.  Ordona, verb
Sinonime: a da ordin, a porunci, a comanda, a dispune; a aranja, a rândui, a pune în ordine, a înşirui.  Poruncă, substantiv feminin
Sinonime: ordin, comandă, dispoziţie, obligaţie.  Porunci, verb
Sinonime: a ordona, a comanda, a dicta, a dispune, a obliga, a impune, a cere, a pretinde; (regional) a comunica, a transmite, a trimite vorbă.  Pretenţie, substantiv feminin
Sinonime: ambiție, cerere, cerinţă, deziderat, doleanță, dorință, exigenţă, fatuitate, gloriolă, ifos, imodestie, imperativ, infatuare, înfumurare, îngâmfare, moft, naz, necesitate, nevoie, obligație, orgoliu, reclamare, revendicare, revendicație, rigurozitate, sclifoseală, severitate, suficiență, trebuință, vanitate, vanterie, veleitate, (figurat) comandament, (figurat; la plural) fumuri, (grecism învechit) pretenderimă, (învechit și regional) niștotă, (învechit) nevoință, (învechit) nevoire, (învechit) pretendă, (învechit) pretenderisire, (învechit) recerință, (la plural) ifose, (regional) inaghie, (turcism învechit) teclif, (variantă) pretențiune.  Prezida, verb
Sinonime: a administra, a comanda, a conduce, a dirija, a fi în frunte, a guverna, a oficia, a pontifica, a trona, (învechit) a preşedea, (învechit) a prezidui.  Strigăt, substantiv neutru
Sinonime: invocare, chemare, apel; anunţare, comandă; zgomot, larmă; strigătură, chiuitură.  Şef, substantiv masculin
Sinonime: conducător, cap, căpetenie, superior, comandant; stăpân, patron.  Șefie, substantiv feminin
Sinonime: demnitate, rang, funcţie, conducere, direcţie, comandament.  Vătaf, substantiv masculin (învechit)
Sinonime: administrator, bulibașă, căpetenie, căpitan, cioban, comandant, conducător, director, garant, inspector, intendent, împuternicit, îngrijitor, logofăt, șef, vătășel, (învechit) epistat, (învechit) ispravnic, (învechit) vechil, (regional) birău, (regional) jude, (vătaf de aprozi) portar principal, (vătaf de plai) subprefect, (vătaf de vistierie) șef de percepție; (variante învechite) vatav, vătah, vătaș, vătav.  Voievod, substantiv masculin
Sinonime: cap, căpetenie, căpitan, comandant, conducător, domn, domnitor, mai-mare, principe, șef, vodă, voevod, voivod; bulibașă.  Somație (somații), substantiv feminin
Sinonime: apel, citație, aviz, avertisment, comandă, ordin, ucaz, ultimatum.  Agonie, substantiv
Sinonime: (medicină) (prin Banat) ropot, comă.  Ancheta, verb
Sinonime: (juridic) a cerceta, a instrui, (livresc) a instrumenta.

Anchetă, substantiv
Sinonime: (juridic) anchetare, cercetare, instruire, (livresc) instrumentare, (învechit) sprafcă, (rusism învechit) comandirovcă; sondaj.  Asociat, substantiv
Sinonime: acolit, acționar, aderent, ajutor, aliat, alter ego, asociere, coacționar, coasociat, colaborator, coleg, comanditar, companion, complice, confrate, cooperator, membru, partener, participant, părtaş, tovarăş, (învechit şi regional) sâmbraş, (învechit) societar, (regional) ortac, (regional) prieten.  Călăuz, substantiv
Sinonime: cap, căpetenie, comandant, conducător, mai-mare, şef.  Cerut, adjectiv
Sinonime: cerșit, comandat, dorit, pretins, reclamat, revendicat, solicitat, trebuincios.

Cerut, substantiv
Sinonime: cerșit, cerșetorie, milogeală.  Coamă, substantiv
Sinonime: creastă, culme, (regional) comană, coroană, laţ, samară, slimnă, muchie.  Reglaj, substantiv
Sinonime: acomodare, adaptare, ajustare, reglare, comandă.  Cometă, substantiv
Sinonime: (astronomie) aerolit, astru, bolid, meteor, novă, stea; stea cu coadă, (popular) stea comată, stea cu coamă.  Comision, substantiv
Sinonime: indemnitate, remiză, (învechit) provizion; delegare, mandatare, împuternicire, procură; comandă, mandat; bacșiș, (popular) șpagă.  Concentrare, substantiv
Sinonime: acumulare, masare, comasare, prescurtare, concizie, încordare; (economie) îmbogăţire.  Conducere, substantiv
Sinonime: cârmuire, diriguire, domnie, guvernare, stăpânire, (învechit şi popular) oblăduire, (învechit) chiverniseală, chivernisire, ocârmuire, purtare, purtat, stăpânie, vlădicie, (figurat) cârmă, putere, administraţie, comandă, prezidare, dirijare, direcţie, şefie, staff, îndrumare, însoţire.  Consumaţie, substantiv
Sinonime: consumare, utilizare; absorbție, băutură, comandă, răcoritor.  Control, substantiv
Sinonime: expertiză, inspectare, inspecţie, revizie, verificare; cenzură, regulație, comandă, stăpânire, supraveghere; (medicină) vizită; dominaţie, supremaţie; (medicină) ortogenie, planificare familială.  Controlat, adjectiv
Sinonime: verificat, revizuit, cenzurat; dominat, stăpânit, supravegheat; comandat, reglat.  Cruciat, substantiv
Sinonime: (istorie) aristocrat, cavaler, comandant, nobil, (învechit) crijac.  Hipoalgezie, substantiv
Sinonime: (medicină) catalepsie, comă, insensibilitate.  Finanţare, substantiv
Sinonime: comanditare, plată, plasare, subvenţionare, vărsământ.  Prefect, substantiv
Sinonime: căpetenie, comandant, guvernator, inspector, prefector, (învechit) ispravnic, (învechit, în Transilvania) fişpan.  Generalisim, substantiv
Sinonime: (termen militar) comandant suprem, (învechit) arhistratig.  General, substantiv
Sinonime: amiral, comandant suprem, generalisim, strateg, (învechit) arhistratig, (general de brigadă) (învechit) brigadier; (variante învechite) gheneral, ghenerar, ghineral, ghinărar.