Oficia, verb Sinonime:
a celebra.
Oficial (oficială), adjectiv Sinonime:
legal, legiuit; oficios.
Oficialement, adverb (regional)
Sinonime:
oficialmente.
Oficialemente, adverb (regional)
Sinonime:
oficialmente.
Oficialitate, substantiv feminin Sinonime:
autoritate, administraţie.
Oficializa, verb
Sinonime:
a autentifica, a confirma, a consfinți (prin lege), a consimți, a da un caracter oficial, a instituţionaliza, a legaliza, a omologa, a pereniza, a ratifica, a recunoaște, a titulariza, a valida.
Oficializare, substantiv
Sinonime:
autentificare, confirmare, instituţionalizare, legalizare, omologare, ratificare, ratificație, recunoaștere, titularizare, validare.
Oficialmente, adverb
Sinonime:
cu oficialitate, formalmente, în mod oficial, (învechit) publicamente, (învechit) solemnaminte.
Oficiant, substantiv
Sinonime:
celebrant, preot; funcționar.
Oficiar, substantiv (învechit)
Sinonime:
ofițer.
Celebra, verb Sinonime:
a oficia; a sărbători, a serba, a aniversa.
Cinovnic, substantiv masculin (învechit)
Sinonime:
funcţionar, oficial, slujbaş.
Emite, verb Sinonime:
a lansa, a prezenta, a enunţa, a exprima, a expune, a formula, a relata; a scoate, a elabora, a publica (un act oficial, un decret, o lege); a răspândi, a împrăştia, a emana, a exala, a secreta, a produce (gaze, vapori).
Prezida, verb
Sinonime:
a administra, a comanda, a conduce, a dirija, a fi în frunte, a guverna, a oficia, a pontifica, a trona, (învechit) a preşedea, (învechit) a prezidui.
Prohodi, verb
Sinonime:
a duce un mort la groapă, a îngropa, a înmormânta, a oficia prohodul, (Bucovina) a popi, (învechit și regional) a comânda, (învechit) a provodi; (figurat) a boci, a căina, a deplânge, a jeli, a plânge.
Protocolar (protocolară), adjectiv
Sinonime:
ceremonios, formal, formalist, oficial, parlamentar, reverențios, ritos, solemn.
Amploiat (amploiată), substantiv masculin și feminin
Sinonime:
comis, funcționar, impiegat, salariat, slujbaș, (învechit) birocrat, (învechit) oficiant, (învechit) supranumerar, (variantă) amploaiat.
Abrogat (abrogată), adjectiv
Sinonime:
(despre legi, ordine sau dispoziții oficiale) anulat, desființat, invalidat, înlăturat, suprimat.
Adresa, verb
Sinonime:
a expedia, a înainta, a orienta către cineva, a prevedea cu adresă, a trimite direct; a (se) exprima, a face apel la, a formula, a lua cuvântul, a vorbi cuiva.
Adresă, substantiv
Sinonime:
destinație, domiciliu, loc, (la plural) coordonate; dexteritate, îndemânare, pricepere; (informatică) pointer; petiție, scrisoare oficială, (învechit) mehtup; (adresă electronică) e-mail, poștă electronică.
Cleric, substantiv
Sinonime:
abate, capelan, călugăr, coadjutor, congregaționist, druid, ecleziast, iezuit, lazarist, mag, marabut, oficiant, pastor, preot, reverend, seminarist, vicar, (învechit) duhovnic.
Conscrie, verb
Sinonime:
a încorpora, a înrola, a recruta; a consemna, a scrie într-un registru oficial.
Convențional, adjectiv
Sinonime:
academic, afectat, artificial, banal, bombastic, căutat, conformist, convenit, declamator, emfatic, factice, fals, făcut, fiduciar, grandilocvent, lipsit de naturalețe, manierat, nefiresc, nenatural, oficial, pompos, prefăcut, pretențios, public, retoric, stereotipat, tradițional, (figurat) prețios, (figurat) rece, (figurat) sunător, (figurat) umflat.
Formalmente, adverb
Sinonime:
formal, oficialmente, (învechit) categoricește.
Pontifica, verb
Sinonime:
a oficia în calitate de pontif, a trona; (familiar) a acționa cu emfază, a-și da aere.
Guvernamental, adjectiv
Sinonime:
cârmuitor, conducător, executiv, ministerial, oficial.
Celebrant, substantiv
Sinonime:
oficiant, preot.
Mehtup, substantiv
Sinonime:
(turcism învechit) adresă, înscris oficial, raport, scrisoare oficială.
Otnoşenie, substantiv
Sinonime:
(învechit) adresă oficială, comunicat, dare de seamă, raport, referat, situaţie.
En titre, locuțiune adjectivală
Sinonime:
curent, oficial.
Acreditat, adjectiv
Sinonime:
abilitat, autorizat, certificat, confirmat, consacrat, împuternicit, oficial, recunoscut.
Ratifica, verb
Sinonime:
a accepta, a aproba, a atesta, a autoriza, a confirma, a consacra, a consfinți, a face o ratificare, a întări, a oficializa, a omologa, a sancționa, a valida, (învechit) a sacra.
Omologare, substantiv
Sinonime:
acceptare, aprobare, confirmare, oficializare, ratificare, sancționare, titularizare, validare.
Solemnaminte, adverb (învechit)
Sinonime:
oficialmente, publicamente, solemn.
Publicamente, adverb (învechit)
Sinonime:
în public, oficialmente, public, (învechit) solemnaminte, (variantă) publicaminte.
Buiurdisi, verb (învechit)
Sinonime:
a comunica oficial, a decreta, a dispune, a întări printr-un decret, a ordona, (variantă) a buiurdi.
Îndreptare, substantiv
Sinonime:
ameliorare, ameliorație, călăuzire, conducere, corectare, corectiv, corectură, corijare, dezdoire, dezvinovățire, dirijare, fortificare, ghidare, îmbunătățire, îndreptat, îndreptățire, îndrumare, îndrumat, înfiripare, însănătoșire, întărire, întremare, înzdrăvenire, lecuire, netezire, nivelare, normalizare, orientare, pretext, reconfortare, rectificare, redresare, refacere, remediere, restabilire, retuș, retușare, ridicare, schimbare, scuzare, tămăduire, tonificare, vindecare, (figurat) reparare, (învechit și figurat) sculare, (învechit și figurat) sculătoare, (învechit și popular) împuternicire, (învechit) document oficial, (învechit) dreptate, (învechit) îndireptare, (învechit) îndreptăciune, (învechit) mântuire, (învechit) poruncă, (învechit) principiu conducător, (învechit) răsplată, (învechit) sănătoșare, (învechit) sentință, (învechit) tămăduință, (învechit) vracevanie, (învechit; la plural) act justificativ, (popular) tămăduială, (rar) reconfort, (rar) rectificație.
Legitimare, substantiv
Sinonime:
identificare, îndreptățire, justificare, legitimație, legitimizare, motivare, motivație, oficializare, rațiune, recunoaștere, temei.
Buiurdusi, verb (învechit)
Sinonime:
a comunica oficial, a confirma prin decret, (învechit) a buiurdi, (învechit) a buiurdisi.
Buiurdi, verb (învechit și regional)
Sinonime:
a comunica oficial, a da un ordin, (învechit) a buiurdisi, (învechit) a buiurdusi.
Legalizare, substantiv
Sinonime:
autentificare, confirmare, consfințire, întărire, legiferare, oficializare, reglementare, titularizare, (învechit) legiuire.
Oficie, substantiv (învechit)
Sinonime:
hârtie oficială, oficiu.
Oficiere, substantiv
Sinonime:
celebrare, săvârșire, slujire, slujit, (învechit) oficiare, (învechit) serbare.
Nominal, adjectiv
Sinonime:
convențional, după nume, extrinsec, fictiv, formal, nominativ, pe nume, teoric; (flexiune nominală) declinare; (valoare nominală) valoare oficială.
Liturgisi, verb (învechit)
Sinonime:
a oficia liturghia, (învechit) a liturghisi.
Liturghi, verb (învechit)
Sinonime:
a oficia liturghia, (învechit) a liturghisi, (învechit) a liturgisi.
Instituţionalizare, substantiv
Sinonime:
internare, oficializare.
Instituţionaliza, verb
Sinonime:
a interna, a oficializa.
Ministerial, adjectiv
Sinonime:
departamental, executiv, guvernamental, oficial.
Ofițialitate, substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
oficialitate.
Legalizat, adjectiv
Sinonime:
autentificat, consfințit, întărit, oficializat, (învechit și regional) autenticat.
Administrativ, adjectiv
Sinonime:
guvernamental, managerial, oficial. Administrativ, substantiv neutru
Sinonime:
gospodărie.
Ofițialmente, adverb (regional)
Sinonime:
oficialmente.
