Menu
dictoo - dictionar de sinonime

Călăuz
Călăuz, substantiv
Sinonime: cap, căpetenie, comandant, conducător, mai-mare, şef.  
Călăuză
Călăuză, substantiv feminin
Sinonime: conducător, ghid, îndreptar, îndrumar, îndrumător, învăţător, povăţuitor, sfătuitor, sfetnic, vademecum, (învechit și familiar) dascăl, (învechit) povață, (învechit) praveț, (învechit) tocmitor, (livresc) cicerone, (livresc) mentor, (variantă) călăuz.  
Călăuzi
Călăuzi, verb
Sinonime: a conduce, a îndruma, a povăţui, a învăţa, a ghida; (reflexiv) a se lua (după ceva), a se orienta, a urma.  
Călăuzier
Călăuzier, substantiv
Sinonime: călăuză.  
Călăuzire
Călăuzire, substantiv
Sinonime: conducere, dirijare, ghidare, iniţiere, introducere, îndreptare, îndrumare, orientare, (învechit) călăuzlire.  
Călăuzit
Călăuzit, adjectiv
Sinonime: condus, îndrumat, orientat, (învechit) călăuzlit.  
Călăuzitor
Călăuzitor, adjectiv și substantiv
Sinonime: îndrumător, povățuitor, sfătuitor, (învechit) îndreptător, (învechit) purtător.  
Călăuzli
Călăuzli, verb (învechit)
Sinonime: a călăuzi.  

Busolă
Busolă, substantiv feminin (figurat)
Sinonime: călăuz, călăuză, conducător, ghid, îndrumător, povăţuitor.  
Cârmui
Cârmui, verb
Sinonime: a domni, a conduce, a guverna, a administra, a călăuzi; a cârmi, a coti, a vira.  
Comandant
Comandant, substantiv masculin
Sinonime: amiral, arhistrateg, bimbașă, burgrav, cap, căpetenie, conducător, general, guvernator, mai-mare, pilot, polemarh, șef, ștab, (învechit și regional) tist, (învechit) arhistratig, (învechit) călăuz, (învechit) căpitan, (învechit) comandir, (învechit) comândant, (învechit) nacealnic, (învechit) navarh, (învechit) povățuitor, (învechit) proprietar, (învechit) tocmitor, (învechit) vârhovnic, (învechit) voievod, (latinism învechit) prepozit, (Transilvania) birău.  
Conduce
Conduce, verb
Sinonime: a îndruma, a dirija, a orienta; a însoţi pe cineva, a călăuzi, a acompania; a cârmui, a dirigui, a domni, a guverna, a stăpâni, (învechit şi popular) a oblădui, (învechit) a birui, a chivernisi, a duce, a ocârmui, a povăţui; a administra, a comanda, a prezida, a ghida, a sfătui, a şofa, a mâna.  
Conductor
Conductor, substantiv masculin
Sinonime: călăuză, ghid, însoţitor.  
Dirija
Dirija, verb
Sinonime: a conduce, a călăuzi, a îndruma, a îndrepta, a orienta, a regla, (rar) a dirigui, (livresc) a direcţiona, (figurat) a canaliza.  
Far
Far, substantiv neutru
Sinonime: fanal, proiector, reflector, lumină; (figurat) acompaniator, cicerone, conducător, ghid, indicator, îndrumător, călăuză, precursor.  
Ghid
Ghid, substantiv neutru
Sinonime: călăuză, conducător, indicator, îndreptar, îndrumar, îndrumător, însoțitor, memento, mentor, (învechit) praveţ, (livresc) cicerone, (livresc) vademecum.  
Ghida
Ghida, verb
Sinonime: a alfabetiza, a călăuzi, a conduce, a dirija, a duce, (învechit) a drege, a educa, a îndruma, a miji, a năstăvi, a orienta, a povăţui, a sfătui.  
Iniţia
Iniţia, verb
Sinonime: a alfabetiza, a călăuzi, a civiliza, a da indicaţii, a educa, a fasona, a ghida, a inculca, a instrui, a introduce, a începe, a îndruma, a învăţa, a preconiza.  
Îndrepta
Îndrepta, verb
Sinonime: a rectifica, a corecta, a corija; a se întrema, a se însănătoşi, a prinde puteri; a îndruma, a dirija, a călăuzi.  
Îndreptar
Îndreptar, substantiv neutru
Sinonime: călăuză, ghid, îndrumător; normă, regulă, lege, canon.  
Îndruma
Îndruma, verb
Sinonime: a călăuzi, a îndrepta, a dirija, a povăţui, a sfătui.  
Îndrumător (îndrumătoare)
Îndrumător (îndrumătoare), adjectiv
Sinonime: călăuzitor, povăţuitor, sfătuitor.  
Mentor
Mentor, substantiv masculin
Sinonime: povăţuitor, sfătuitor, sfetnic, îndrumător, călăuză, preceptor, educator.  
Orientare
Orientare, substantiv feminin
Sinonime: cale, călăuzire, concepție, conducere, convicțiune, convingere, direcţie, dirijare, gând, ghidare, idee, înclinare, îndreptare, îndrumare, judecată, linie, opinie, părere, principiu, sens, tendință, vedere, viziune, (învechit) orientație.  
Pilotă
Pilotă, substantiv feminin (regional)
Sinonime: pernă, plapumă, (Moldova) oghial, (regional) chilotă, (regional) perinoi, (Transilvania şi Banat) dricală; (regional) bagaj, calabalâc.

Pilota, verb
Sinonime: a călăuzi, a conduce, a dirija, a face manevre, a ghida, a îndrepta, a îndruma, a naviga, a orienta, a telecomanda, a-și încetini mersul.  
Povăţui
Povăţui, verb
Sinonime: a sfătui, a da poveţe, a îndruma, a da sfaturi, a consilia; a îndemna; a călăuzi.  
Povățuitor
Povățuitor, substantiv masculin
Sinonime: sfătuitor, sfetnic, consilier, îndrumător, ghid, călăuzitor.  
Purtător (purtătoare)
Purtător (purtătoare), substantiv masculin şi substantiv feminin
Sinonime: aducător, transportor; călăuzitor, cârmuitor, conducător, deţinător, domn, domnitor, emisar, îndrumător, monarh, posesor, povăţuitor, sfătuitor, sol, stăpânitor, suveran, vodă, voievod.  
Sfetnic
Sfetnic, substantiv masculin (învechit)
Sinonime: călăuză, consilier, îndrumător, povățuitor, sfătuitor, (învechit și familiar) dascăl, (învechit) povață, (învechit) tocmitor, (livresc) mentor, (variantă) sfatnic, (variantă) svetnic.  
Vademecum
Vademecum, substantiv neutru
Sinonime: ghid, îndreptar, călăuză.  
Cicerone (ciceroni)
Cicerone (ciceroni), substantiv masculin
Sinonime: călăuză, ghid, îndrumător.  
Dascăl
Dascăl, substantiv
Sinonime: profesor, învăţător, institutor; (biserică) cântăreţ, diac, paracliser, psalt, ţârcovnic, (Transilvania) cantor, făt, (învechit) eclisiarh, grămătic; călăuză, îndrumător, povăţuitor, preceptor, sfătuitor, sfetnic.  
Drege
Drege, verb
Sinonime: a cârpi, a repara, a aranja, a aşeza, a călăuzi, a clasa, a clasifica, a conduce, a contraface, a depana, a dichisi, a dirija, a dispune, a distribui, a falsifica, a fortifica, a ghida, a grupa, a împărţi, a îndruma, a înfiripa, a însănătoşi, a întări, a întocmi, a înzdrăveni, a lecui, a ordona, a organiza, a orândui, a potrivi, a povăţui, a pune, a reconforta, a reface, a repartiza, a restabili, a ridica, a rândui, a sfătui, a sistematiza, a spilcui, a tămădui, a ticlui, a tonifica, a vindeca, a (se) întrema, a (se) îndrepta, a pune ceva la cale, a plănui; a (se) farda, a (se) sulimeni, a ferchezui, a găti, a împodobi, a machia, a vopsi; a repune în funcțiune, a tocmi, a modifica în bine, a corecta, a corija, a învăța minte; a pune la punct; a turna în pahare, a umple paharele.  
Ghidare
Ghidare, substantiv
Sinonime: călăuzire, conducere, dirijare, îndreptare, îndrumare, orientare.  
Iniţiere
Iniţiere, substantiv
Sinonime: călăuzire, instruire, introducere, începere, învăţare, preconizare.  
Purtător
Purtător, adjectiv
Sinonime: călăuzitor, îndrumător, povăţuitor, sfătuitor, transportor.  
Praveţ
Praveţ, substantiv
Sinonime: călăuză, ghid, îndreptar, îndrumar, îndrumător.  
Tocmitor
Tocmitor, substantiv (învechit)
Sinonime: cap, călăuză, căpetenie, comandant, conducător, creator, făuritor, fondator, îndrumător, întemeietor, mai-mare, povățuitor, sfătuitor, sfetnic, șef.  
Consiliere
Consiliere, substantiv
Sinonime: călăuzire, ghidare, îndrumare, sfătuire.  
Îndreptare
Îndreptare, substantiv
Sinonime: ameliorare, ameliorație, călăuzire, conducere, corectare, corectiv, corectură, corijare, dezdoire, dezvinovățire, dirijare, fortificare, ghidare, îmbunătățire, îndreptat, îndreptățire, îndrumare, îndrumat, înfiripare, însănătoșire, întărire, întremare, înzdrăvenire, lecuire, netezire, nivelare, normalizare, orientare, pretext, reconfortare, rectificare, redresare, refacere, remediere, restabilire, retuș, retușare, ridicare, schimbare, scuzare, tămăduire, tonificare, vindecare, (figurat) reparare, (învechit și figurat) sculare, (învechit și figurat) sculătoare, (învechit și popular) împuternicire, (învechit) document oficial, (învechit) dreptate, (învechit) îndireptare, (învechit) îndreptăciune, (învechit) mântuire, (învechit) poruncă, (învechit) principiu conducător, (învechit) răsplată, (învechit) sănătoșare, (învechit) sentință, (învechit) tămăduință, (învechit) vracevanie, (învechit; la plural) act justificativ, (popular) tămăduială, (rar) reconfort, (rar) rectificație.  
Îndreptător
Îndreptător, substantiv (învechit)
Sinonime: călăuzitor, conducător, corector, îndrumător, povățuitor, rindea (mare), sfătuitor, (învechit) îndereptător, (învechit) îndireptător.  
Manuducere
Manuducere, substantiv (învechit și regional)
Sinonime: călăuzire, îndrumare, (variantă) manducere, (variantă) mânoducere.  
Manuduce
Manuduce, verb (învechit și regional)
Sinonime: a călăuzi, a conduce, a ghida, a orienta, (învechit) a manduce.  
Website, versiune pentru PC: http://sin0nime.com/pc/
Dicţionarul limbii române în format electronic: https://dicti0nar.ro/
Store




Copyright © din 2011 Dictoo.eu | Toate drepturile rezervate
Folosirea acestui site implică acceptul d-voastră pentru utilizarea
cookie-urilor furnizate de terțe părți (AdSense, Statcounter, Facebook, etc).
Despre cookie

Reduceri online!
...