Călăuz, substantiv
Sinonime: cap, căpetenie, comandant, conducător, mai-mare, şef.  Călăuză, substantiv feminin
Sinonime: conducător, ghid, îndreptar, îndrumar, îndrumător, învăţător, povăţuitor, sfătuitor, sfetnic, vademecum, (învechit și familiar) dascăl, (învechit) povață, (învechit) praveț, (învechit) tocmitor, (livresc) cicerone, (livresc) mentor, (variantă) călăuz.  Călăuzi, verb
Sinonime: a conduce, a îndruma, a povăţui, a învăţa, a ghida; (reflexiv) a se lua (după ceva), a se orienta, a urma.  Călăuzier, substantiv
Sinonime: călăuză.  Călăuzire, substantiv
Sinonime: conducere, dirijare, ghidare, iniţiere, introducere, îndreptare, îndrumare, orientare, (învechit) călăuzlire.  Călăuzit, adjectiv
Sinonime: condus, îndrumat, orientat, (învechit) călăuzlit.  Călăuzitor, adjectiv și substantiv
Sinonime: îndrumător, povățuitor, sfătuitor, (învechit) îndreptător, (învechit) purtător.  Călăuzli, verb (învechit)
Sinonime: a călăuzi.  

---

Busolă, substantiv feminin (figurat)
Sinonime: călăuz, călăuză, conducător, ghid, îndrumător, povăţuitor.  Cârmui, verb
Sinonime: a domni, a conduce, a guverna, a administra, a călăuzi; a cârmi, a coti, a vira.  Comandant, substantiv masculin
Sinonime: amiral, arhistrateg, bimbașă, burgrav, cap, căpetenie, conducător, general, guvernator, mai-mare, pilot, polemarh, șef, ștab, (învechit și regional) tist, (învechit) arhistratig, (învechit) călăuz, (învechit) căpitan, (învechit) comandir, (învechit) comândant, (învechit) nacealnic, (învechit) navarh, (învechit) povățuitor, (învechit) proprietar, (învechit) tocmitor, (învechit) vârhovnic, (învechit) voievod, (latinism învechit) prepozit, (Transilvania) birău, (Grecia antică) taxiarh.  Conduce, verb
Sinonime: a îndruma, a dirija, a orienta; a însoţi pe cineva, a călăuzi, a acompania; a cârmui, a dirigui, a domni, a guverna, a stăpâni, (învechit şi popular) a oblădui, (învechit) a birui, a chivernisi, a duce, a ocârmui, a povăţui; a administra, a comanda, a prezida, a ghida, a sfătui, a şofa, a mâna.  Conductor, substantiv masculin
Sinonime: călăuză, ghid, însoţitor.  Dirija, verb
Sinonime: a conduce, a călăuzi, a îndruma, a îndrepta, a orienta, a regla, (rar) a dirigui, (livresc) a direcţiona, (figurat) a canaliza.  Far, substantiv neutru
Sinonime: fanal, proiector, reflector, lumină; (figurat) acompaniator, cicerone, conducător, ghid, indicator, îndrumător, călăuză, precursor.  Ghid, substantiv neutru
Sinonime: călăuză, conducător, indicator, îndreptar, îndrumar, îndrumător, însoțitor, memento, mentor, (învechit) praveţ, (livresc) cicerone, (livresc) vademecum.  Ghida, verb
Sinonime: a alfabetiza, a călăuzi, a conduce, a dirija, a duce, (învechit) a drege, a educa, a îndruma, a miji, a năstăvi, a orienta, a povăţui, a sfătui.  Iniţia, verb
Sinonime: a alfabetiza, a călăuzi, a civiliza, a da indicaţii, a educa, a fasona, a ghida, a inculca, a instrui, a introduce, a începe, a îndruma, a învăţa, a preconiza.  Îndrepta, verb
Sinonime: a rectifica, a corecta, a corija; a se întrema, a se însănătoşi, a prinde puteri; a îndruma, a dirija, a călăuzi.  Îndreptar, substantiv neutru
Sinonime: călăuză, ghid, îndrumător; normă, regulă, lege, canon.  Îndruma, verb
Sinonime: a călăuzi, a îndrepta, a dirija, a povăţui, a sfătui.  Îndrumător (îndrumătoare), adjectiv
Sinonime: călăuzitor, povăţuitor, sfătuitor.  Mentor, substantiv masculin
Sinonime: povăţuitor, sfătuitor, sfetnic, îndrumător, călăuză, preceptor, educator.  Orientare, substantiv feminin
Sinonime: cale, călăuzire, concepție, conducere, convicțiune, convingere, direcţie, dirijare, gând, ghidare, idee, înclinare, îndreptare, îndrumare, judecată, linie, opinie, părere, principiu, sens, tendință, vedere, viziune, (învechit) orientație.  Pilotă, substantiv feminin (regional)
Sinonime: pernă, plapumă, (Moldova) oghial, (regional) chilotă, (regional) perinoi, (Transilvania şi Banat) dricală; (regional) bagaj, calabalâc.

Pilota, verb
Sinonime: a călăuzi, a conduce, a dirija, a face manevre, a ghida, a îndrepta, a îndruma, a naviga, a orienta, a telecomanda, a-și încetini mersul.  Povăţui, verb
Sinonime: a sfătui, a da poveţe, a îndruma, a da sfaturi, a consilia; a îndemna; a călăuzi.  Povățuitor, substantiv masculin
Sinonime: sfătuitor, sfetnic, consilier, îndrumător, ghid, călăuzitor.  Purtător (purtătoare), substantiv masculin şi substantiv feminin
Sinonime: aducător, transportor; călăuzitor, cârmuitor, conducător, deţinător, domn, domnitor, emisar, îndrumător, monarh, posesor, povăţuitor, sfătuitor, sol, stăpânitor, suveran, vodă, voievod.  Sfetnic, substantiv masculin (învechit)
Sinonime: călăuză, consilier, îndrumător, povățuitor, sfătuitor, (învechit și familiar) dascăl, (învechit) povață, (învechit) tocmitor, (livresc) mentor, (variantă) sfatnic, (variantă) svetnic.  Vademecum, substantiv neutru
Sinonime: ghid, îndreptar, călăuză.  Cicerone (ciceroni), substantiv masculin
Sinonime: călăuză, ghid, îndrumător.  Dascăl, substantiv
Sinonime: profesor, învăţător, institutor; (biserică) cântăreţ, diac, paracliser, psalt, ţârcovnic, (Transilvania) cantor, făt, (învechit) eclisiarh, grămătic; călăuză, îndrumător, povăţuitor, preceptor, sfătuitor, sfetnic.  Drege, verb
Sinonime: a cârpi, a repara, a aranja, a aşeza, a călăuzi, a clasa, a clasifica, a conduce, a contraface, a depana, a dichisi, a dirija, a dispune, a distribui, a falsifica, a fortifica, a ghida, a grupa, a împărţi, a îndruma, a înfiripa, a însănătoşi, a întări, a întocmi, a înzdrăveni, a lecui, a ordona, a organiza, a orândui, a potrivi, a povăţui, a pune, a reconforta, a reface, a repartiza, a restabili, a ridica, a rândui, a sfătui, a sistematiza, a spilcui, a tămădui, a ticlui, a tonifica, a vindeca, a (se) întrema, a (se) îndrepta, a pune ceva la cale, a plănui; a (se) farda, a (se) sulimeni, a ferchezui, a găti, a împodobi, a machia, a vopsi; a repune în funcțiune, a tocmi, a modifica în bine, a corecta, a corija, a învăța minte; a pune la punct; a turna în pahare, a umple paharele.  Ghidare, substantiv
Sinonime: călăuzire, conducere, dirijare, îndreptare, îndrumare, orientare.  Iniţiere, substantiv
Sinonime: călăuzire, instruire, introducere, începere, învăţare, preconizare.  Purtător, adjectiv
Sinonime: călăuzitor, îndrumător, povăţuitor, sfătuitor, transportor.  Praveţ, substantiv
Sinonime: călăuză, ghid, îndreptar, îndrumar, îndrumător.  Tocmitor, substantiv (învechit)
Sinonime: cap, călăuză, căpetenie, comandant, conducător, creator, făuritor, fondator, îndrumător, întemeietor, mai-mare, povățuitor, sfătuitor, sfetnic, șef.  Consiliere, substantiv
Sinonime: călăuzire, ghidare, îndrumare, sfătuire.  Îndreptare, substantiv
Sinonime: ameliorare, ameliorație, călăuzire, conducere, corectare, corectiv, corectură, corijare, dezdoire, dezvinovățire, dirijare, fortificare, ghidare, îmbunătățire, îndreptat, îndreptățire, îndrumare, îndrumat, înfiripare, însănătoșire, întărire, întremare, înzdrăvenire, lecuire, netezire, nivelare, normalizare, orientare, pretext, reconfortare, rectificare, redresare, refacere, remediere, restabilire, retuș, retușare, ridicare, schimbare, scuzare, tămăduire, tonificare, vindecare, (figurat) reparare, (învechit și figurat) sculare, (învechit și figurat) sculătoare, (învechit și popular) împuternicire, (învechit) document oficial, (învechit) dreptate, (învechit) îndireptare, (învechit) îndreptăciune, (învechit) mântuire, (învechit) poruncă, (învechit) principiu conducător, (învechit) răsplată, (învechit) sănătoșare, (învechit) sentință, (învechit) tămăduință, (învechit) vracevanie, (învechit; la plural) act justificativ, (popular) tămăduială, (rar) reconfort, (rar) rectificație.  Îndreptător, substantiv (învechit)
Sinonime: călăuzitor, conducător, corector, îndrumător, povățuitor, rindea (mare), sfătuitor, (învechit) îndereptător, (învechit) îndireptător.  Manuducere, substantiv (învechit și regional)
Sinonime: călăuzire, îndrumare, (variantă) manducere, (variantă) mânoducere.  Manuduce, verb (învechit și regional)
Sinonime: a călăuzi, a conduce, a ghida, a orienta, (învechit) a manduce.