Cere, verb Sinonime:
a solicita, a ruga, a petiţiona, a face o petiţie; a pretinde, a revendica; a peţi, a cere în căsătorie; a dori, a pofti, a voi, a vrea; (reflexiv) a se impune, a obliga.
Cereale, substantiv feminin la plural Sinonime:
grâne, bucate.
Cerealist, substantiv
Sinonime:
(învechit) grânar.
Cerebel, substantiv neutru Sinonime:
creierul mic.
Cerebral (cerebrală), adjectiv Sinonime:
intelectual, mental, raţional, logic; (figurat) rece, uscat, fără vibraţie, lipsit de însufleţire.
Cerebralism, substantiv
Sinonime:
intelectualism, raționalism exagerat.
Cerebralitate, substantiv
Sinonime:
exces de intelectualism, intelectualitate.
Cerebralizare, substantiv
Sinonime:
cerebralizat.
Cerebralizat, substantiv
Sinonime:
cerebralizare.
Cerebroangioscleroză, substantiv
Sinonime:
(medicină) ateroscleroză cerebrală.
Cerebromalacie, substantiv
Sinonime:
(medicină) ramolisment cerebral.
Cerebroragie, substantiv
Sinonime:
(medicină) hemoragie cerebrală.
Cerebrospinal, adjectiv
Sinonime:
(anatomie) cefalorahidian.
Ceremonial, substantiv neutru Sinonime:
protocol, ritual, solemnitate, fast, ceremonie, festivitate.
Ceremonie, substantiv feminin Sinonime:
ceremonial.
Ceremonios (ceremonioasă), adjectiv Sinonime:
festiv, solemn, protocolar, fastuos, sărbătoresc; politicos, onctuos, afectat, mieros.
Cerenţel, substantiv
Sinonime:
(botanică) călţunul-doamnei; arginţică.
Cerere, substantiv
Sinonime:
pretenţie, revendicare, revendicaţie, (învechit) pretendă, (grecism învechit) pretenderimă, (turcism învechit) teclif; (termen juridic) (cerere reconvenţională) reconvenţiune; solicitare, apel, rugăminte, petiţie, cerinţă; căutare.
Ceresc (cerească), adjectiv Sinonime:
divin, celest; (figurat) minunat, fermecător, încântător.
Albeață, substantiv feminin
Sinonime:
(medicină) leucom, nefelion, noiță, pată pe ochi, pânză, (impropriu) cataractă, (învechit și regional) ceață, (Moldova și Transilvania) pohoială, (popular) apă-albă, (popular) perdea, (prin Transilvania și Banat) preveșteală, (regional) pieliță, (regional) pielușină, (regional) sclerotică; alb, albeală, alboare, căruntețe, (învechit) albie, (rar) albiciune, (rar) albime; (botanică) cerențel, punga-babei; (figurat) azur, claritate, lumină, orbire.
Apel, substantiv neutru Sinonime:
chemare, strigare, solicitare, îndemn, cerere, rugăminte, invitație (la ceva), revendicare, somație.
Apela, verb
Sinonime:
a telefona; a cere, a adjura, a invoca, a solicita; a se adresa cuiva, a recurge la (ceva), a se folosi de (ceva sau cineva).
Aplicaţie, substantiv feminin
Sinonime:
aplicare, aptitudine, efort, execuție, funcție, înclinație, însușire, pasiune, predispoziție, punere în practică, râvnă, sârguinţă, silinţă, talent, vocație; cerere-tip, formular; întrebuințare, utilizare, uzaj; (informatică) logicial, program; (variantă) aplicațiune.
Astru, substantiv masculin Sinonime:
stea, planetă, corp ceresc; asteroid, cometă, meteor.
Ax, substantiv
Sinonime:
(tehnică) fus, osie; (anatomie) (ax cerebrospinal) sistem nervos central.
Bucate, substantiv feminin plural (popular)
Sinonime:
alimente, bucăcioare, hrană, mâncăruri; cereale, grâne, recoltă, rod, produs.
Calici, verb Sinonime:
a deveni calic; a sărăci, a da faliment, a se ruina, (învechit) a mofluzi; (reflexiv) a se zgârci, a se scumpi; (regional) a ologi, a schilăvi; (învechit) a cerşi, a cere.
Căciuleală, substantiv feminin Sinonime:
ploconire, plecăciune, linguşire; milogire, insistenţă, cerere, cerşit.
Căuta, verb Sinonime:
a umbla după ceva, a cerceta, a scotoci, a cotrobăi, a se interesa (de ceva), a urmări; (reflexiv) a avea trecere, a avea preţ, a avea valoare, a se cere; a purta de grijă, a se îngriji, a se ocupa, a se interesa; a băga de seamă, a observa; a-şi da silinţa, a se strădui, a încerca; a se uita, a privi, a urmări cu ochii.
Celest (celestă), adjectiv Sinonime:
ceresc, divin; (figurat) pur, cast, angelic, minunat, fermecător, încântător.
Cer, substantiv neutru Sinonime:
boltă cerească, firmament; rai, providenţă, divinitate, putere divină.
Cerinţă, substantiv feminin Sinonime:
cerere; exigenţă, pretenţie; nevoie, trebuinţă, necesitate.
Cerşi, verb Sinonime:
a solicita, a cere de pomană, a cere de milă, a cerşetori; (figurat) a se înjosi, a se umili, a se milogi.
Chestiona, verb Sinonime:
a întreba, a cere lămuriri, a cere răspuns, a pune întrebări, a interoga.
Comanda, verb
Sinonime:
a da ordin, a da dispoziţii, a ordona, a porunci, a dispune, a cere, a impune; (tehnică) a controla, a regla; a gestiona, a conduce; a decreta, a dicta, a obliga; a necesita, a vrea. Comandă, substantiv feminin
Sinonime:
dispoziţie, poruncă, ordin; solicitare, cerere; conducere; consumație; (tehnică) element de meniu, levier, manetă, reglaj, telecomandă, volan. Comânda, verb
Sinonime:
a pomeni; a jertfi, a sacrifica.
Consulta, verb
Sinonime:
a cere sfat, a întreba, a chestiona; a cerceta, a căuta, a parcurge, a citi; a examina, a vedea, a se sfătui, (rar) a se consfătui, (învechit şi popular) a se chibzui, (Moldova) a se cislui, (învechit, în Transilvania) a se divăni.
Corp, substantiv neutru
Sinonime:
anatomie, cadavru, carne, conţinut, cuprins, element, lucru, materie, mort, obiect, organism, persoană, substanţă chimică, substanţă, suflet, trunchi, trup; asociație, colectivitate, comunitate, fraternitate, corporatie, grup; (corp compus) combinaţie; (corp simplu) element; (corp vitros) umoare vitroasă; (corp ceresc) astru; corpus; (expresie) (corp la corp) față în față, pieptiș, deschis, în luptă dreaptă, (prin extensie) înverșunat, aprig; (corp de balet) companie de dans.
Cosmic (cosmică), adjectiv
Sinonime:
astral, ceresc, interplanetar, universal, sideral, spaţial.
Creier, substantiv masculin
Sinonime:
encefal, cerebel; (figurat) minte, inteligenţă, judecată, deşteptăciune, intelect, inteligenţă, judecată, minte, pricepere, raţiune, spirit.
Crug, substantiv neutru Sinonime:
orbita unei planete; ciclu solar, ciclu lunar; bolta cerească.
Cumsecade, adjectiv
Sinonime:
binecrescut, blajin, blând, bun, calm, cinstit, corect, corespunzător, cu purtări bune, cuviincios, de bună credinţă, de ispravă, de treabă, educat, îngăduitor, înțelegător, loial, omenos, onest, pașnic, politicos, potrivit, prietenos, tolerant, (învechit) omenit. Cumsecade, adverb
Sinonime:
bine, convenabil, cum se cere, cum se cuvine, la locul lui, omenește, perfect, strașnic, (învechit și regional) tare.
Divin (divină), adjectiv
Sinonime:
admirabil, bisericesc, ceresc, demiurgic, dumnezeiesc, încântător, minunat, preaînalt, providențial, religios, sfânt, splendid, superb, (livresc) celest, (popular) sânt, (rar) div, (rar) îndumnezeit, (rar) zeiesc.
Doleanţă, substantiv feminin Sinonime:
plângere, reclamație, jalbă, rugăminte, cerere.
Dori, verb
Sinonime:
a râvni, a năzui, a jindui, a tinde; a aspira, a ahtia, a pofti, a voi, a vrea, (învechit) a deşidera, a iubi, a jelui, a poftisi, a cere; a ura.
Eticheta, verb
Sinonime:
a califica, a cota, a aprecia, a clasifica, a face, a numi. Etichetă, substantiv
Sinonime:
ceremonial, protocol, decorum, regulament; afiș, marcă, timbru, vinietă, vignetă.
Firmament, substantiv neutru
Sinonime:
bolta cerului, boltă cerească, boltă, boltire, cer, înaltul cerului, (figurat) tărie, (învechit) crângul cerului, (învechit) crug, (învechit) preatărie, (învechit) vârtutea cerului, (poetic) empireu, (rar) arc.
Formal (formală), adjectiv
Sinonime:
aparent, categoric, ceremonios, de formă, de ochii lumii, expres, făcut de formă, formulat precis, pătruns de formalism, (familiar) platonic, solemn, superficial.
Freca, verb
Sinonime:
a atinge, a bate, a lovi; a făcălui, a roade, a râcâi; a fricţiona, a masa, a face masaj; (figurat) a examina sever, a pretinde, a cere mult.
Grâne, substantiv feminin la plural Sinonime:
holde, lanuri; cereale.
Implica, verb
Sinonime:
a amesteca, a antrena, a atrage după sine, a cere, a comporta, a cuprinde, a include, a necesita, a presupune, a reclama, (învechit) a conține.
Implora, verb Sinonime:
a ruga, a insista, a cere, a solicita.
Impune, verb Sinonime:
a obliga, a sili, a constrânge; a reclama, a pretinde, a cere; a impresiona, a mişca.
Invita, verb Sinonime:
a chema, a convoca; a îmbia, a pofti; a soma, a pretinde, a cere.
Îngeresc (îngerească), adjectiv
Sinonime:
angelic, ceresc, mănăstiresc, minunat, monahal, monahicesc, pur, serafic, splendid, sublim, superb, (figurat) excepțional, (figurat) neprihănit, (rar) călugăresc, (rar) serafimic, (variantă) ingeresc.
Întreba, verb Sinonime:
a pune întrebări, a interoga, a chestiona, a consulta, a cere sfat; a se interesa, a se informa, a cerceta.
Jalbă, substantiv feminin Sinonime:
petiţie, cerere, solicitare, plângere, reclamaţie, rugă, rugare, rugăminte, rugăciune, jalobă, (învechit) suplică.
Maestru, substantiv masculin
Sinonime:
artist, as, expert, înțelept, învățat, maistru, meşter, savant, (livresc) magistru; cartea mare; (locuţiune) (maestru de ceremonii) (familiar) gazdă; (locuţiune) (concert-maestru) maestru de concert, prim-violonist într-o orchestră.
Milogi, verb Sinonime:
a se ruga, a cere, a solicita; a cerşi.
Necesita, verb Sinonime:
a cere, a reclama, a pretinde, a face necesar, a impune.
Paradă, substantiv feminin Sinonime:
festivitate, ceremonie, demonstraţie, manifestaţie; defilare, cortegiu, convoi, alai; (figurat) ostentaţie, fală, exhibare. Parada, verb
Sinonime:
a defila, a evolua, a manevra, a părădui, a se afișa, a se arăta (în mod ostentativ), a se etala, a se expune, a se pune în evidență.
Pătrar, substantiv neutru
Sinonime:
pătrime, sfert, (cantitate de cereale) pătrare, (carte de joc) popă.
Petiţie, substantiv feminin Sinonime:
cerere, jalbă, rugăminte, plângere, reclamaţie.
Peţi, verb Sinonime:
a cere mâna, a propune o căsătorie.
Plânge, verb Sinonime:
a se jeli, a se văita, a se tângui, a se lamenta; a compătimi; a reclama, a cere, a implora.
Plângere, substantiv feminin Sinonime:
reclamaţie, cerere, jalbă; (învechit) suplică, plânsoare.
Pofti, verb Sinonime:
a dori, a voi, a cere, a aspira; a invita, a chema; (reflexiv) a îmbia, a îndemna; a binevoi, a catadicsi.
Pompos (pompoasă), adjectiv Sinonime:
fastuos, luxos, extravagant; solemn, ceremonios; înflorit, încurcat, pretenţios, bombastic, retoric.
Porunci, verb Sinonime:
a ordona, a comanda, a dicta, a dispune, a obliga, a impune, a cere, a pretinde; (regional) a comunica, a transmite, a trimite vorbă.
Pretenţie, substantiv feminin
Sinonime:
ambiție, cerere, cerinţă, deziderat, doleanță, dorință, exigenţă, fatuitate, gloriolă, ifos, imodestie, imperativ, infatuare, înfumurare, îngâmfare, moft, naz, necesitate, nevoie, obligație, orgoliu, reclamare, revendicare, revendicație, rigurozitate, sclifoseală, severitate, suficiență, trebuință, vanitate, vanterie, veleitate, (figurat) comandament, (figurat; la plural) fumuri, (grecism învechit) pretenderimă, (învechit și regional) niștotă, (învechit) nevoință, (învechit) nevoire, (învechit) pretendă, (învechit) pretenderisire, (învechit) recerință, (la plural) ifose, (regional) inaghie, (turcism învechit) teclif, (variantă) pretențiune.
