Căsătorie, substantiv feminin
Sinonime:
bigamie, casă, căsătorie, căsnicie, coabitare, conviețuire, cununie, însurat, însurătoare, mariaj, măritat, măritiș, menaj, mezalianță, monogamie, nuntă, partidă, poliandrie, poligamie, protogamie, recăsătorire, trigamie, unire, uniune, viaţă conjugală, (grecism învechit) sinichesion, (învechit) însurăciune, (învechit) maritagiu, (livresc) matrimoniu, (poetic) himeneu, (popular) căpătuială, (popular) căpătuire, (popular) însoțire, (popular) luare, (popular) mărit, (popular) nuntire, (popular) nuntit, (rar) confareație, (rar) gospodărie, (rar) însurare, (rar) măritare.
Căpătuială, substantiv feminin Sinonime:
(depreciativ) îmbogăţire, parvenire; rost, situaţie, stare, avere; (familiar) căsătorie, partidă.
Căsnicie, substantiv feminin Sinonime:
căsătorie, viaţă conjugală, mariaj.
Cere, verb Sinonime:
a solicita, a ruga, a petiţiona, a face o petiţie; a pretinde, a revendica; a peţi, a cere în căsătorie; a dori, a pofti, a voi, a vrea; (reflexiv) a se impune, a obliga.
Gospodărie, substantiv feminin
Sinonime:
avere, casă, cămin, căsătorie, căsnicie, menaj, (învechit şi regional) namestie, (plural) acareturi.
Mariaj, substantiv neutru
Sinonime:
căsătorie, căsnicie, conjugalitate, (figurat) unire.
Mărita, verb Sinonime:
a se căsători (despre femeie), a da în căsătorie (despre femeie); (familiar) a vinde, a se debarasa, a se descotorosi, a se degaja.
Nuntă, substantiv feminin Sinonime:
căsătorie, cununie; (figurat) alai, cortegiu, suită. Nunta, verb (regional)
Sinonime:
a (se) căsători, a face nuntă, a petrece (la nuntă), (popular) a nunti.
Partidă, substantiv feminin
Sinonime:
căsătorie, cont, contrapartidă, evidenţă, grup, grupare, joc, meci.
Peţi, verb Sinonime:
a cere mâna, a propune o căsătorie.
Alianţă, substantiv
Sinonime:
antantă, asociație, coaliţie, înțelegere, ligă, pact, uniune (prin căsătorie), (ieşit din uz) legământ, (învechit) alianție, (învechit) armistițiu, (popular) cuscrire, (popular) încuscrire, (regional) inel de logodnă.
Căpătuire, substantiv
Sinonime:
îmbogăţire; căsătorie.
Cununie, substantiv
Sinonime:
căsătorie, (popular) nuntire, nuntit, cunună, (regional) pirostrie.
Himen, substantiv
Sinonime:
(anatomie) membrană, himeniu; (figurat) căsătorie, uniune.
Sinichesion, substantiv
Sinonime:
casă, căsătorie, căsnicie, menaj.
Matrimoniu, substantiv
Sinonime:
casă, căsătorie, căsnicie, mariaj, menaj, uniune.
Însurăciune, substantiv (învechit)
Sinonime:
căsătorie, însurat, însurătoare, nuntă.
Însurătoare, substantiv
Sinonime:
căsătorie, căsnicie, însurat, însurare, mariaj, (învechit) însurăciune.
Maritagiu, substantiv (învechit)
Sinonime:
casă, căsătorie, căsnicie, menaj.
Monogamie, substantiv
Sinonime:
căsătorie, mariaj.
Nuntire, substantiv (popular)
Sinonime:
căsătorie, cununie, nuntă, nuntit.
Mezalianță, substantiv
Sinonime:
(în societatea aristocrată și burgheză) alianță prin căsătorie.
Gamologie, substantiv
Sinonime:
tratat despre căsătorie.
Însoțire, substantiv
Sinonime:
acompaniere, casă, căsătorie, căsnicie, conducere, cununie, împerechere, împreunare, însoțit, întovărășire, menaj, nuntă, petrecere, unire.
Himeneu, substantiv
Sinonime:
alianță, căsătorie, imn de nuntă, mariagiu, mariaj, uniune conjugală; (biologie) himen, himeniu.
Măritare, substantiv
Sinonime:
căsătorie, măritat, măritiș.
Mergere, substantiv
Sinonime:
continuare, continuitate, curgere, deplasare, ducere, intrare în vigoare, însoțire, mers, mișcare, plecare, pornire, (învechit) căsătorie, (învechit) succesiune, (rar) vizită.
Măritiş, substantiv
Sinonime:
căsătorie, măritat, (popular) mărit, (rar) măritare.
Matrimonial, adjectiv
Sinonime:
casnic, conjugal, de căsătorie, (învechit) căsătoresc, (învechit) căsnicesc, (învechit) soțiesc, (livresc) marital.
Împreunare, substantiv
Sinonime:
adunare la un loc, asamblare, căsătorie, combinare, combinație, fixare, goană, gonire, îmbinare, împerechere, îngemănare, întâlnire, joncțiune, montaj, montă, reunire, unire, (biologie) bătaie, (învechit) contact sexual, (învechit) împreunăciune, (învechit) împreunătură, (învechit) întâmpinare, (învechit) întrunire, (popular) însoțire, (regional) montare, (regional) sărit.
Luare, substantiv
Sinonime:
achiziționare, adoptare, apucare, căsătorie, confiscare, cucerire, cumpărare, cumpărat, dobândire, îmbolnăvire, încasare, înhățare, înlăturare, înșfăcare, luat, obținere, ocupare, ocupație, preluare, primire, prindere, prins, procurare, sechestrare, târguire, unire, (familiar și figurat) umflare, (franțuzism învechit) conchetă, (învechit și popular) distracție, (învechit și popular) poftă, (învechit și popular) voioșie, (învechit) loare, (învechit) luătură, (învechit) luoare, (învechit) luore, (învechit) scumpărătoare, (Transilvania; învechit) excepție; (luare-aminte) atenție, băgare de seamă, curiozitate, grijă, interes, observare, privire, prudență, (învechit) perierghie.
Obrăci, verb (învechit)
Sinonime:
a evita, a promite căsătorie, a se făgădui soț (sau soție), a se feri, a se lega să postească, a se logodi, (învechit și regional) a obrici, (învechit) a obroci, (regional) a oblici.
Însurare, substantiv (învechit)
Sinonime:
căsătorie, însurat, însurătoare, (figurat) unire, (învechit) însurăciune; descotorosire, omorâre.
Însurat, substantiv
Sinonime:
căsătorie, însurare, însurătoare, omorâre, (figurat) unire, (învechit) însurăciune. Însurat, adjectiv
Sinonime:
căsătorit, omorât, (despre încălțăminte) pingelit, (figurat) unit.
Coniugiu, substantiv (latinism)
Sinonime:
căsătorie, mariaj, matrimoniu, unire, uniune, (variantă) conjugiu.
Împreunătură, substantiv (învechit)
Sinonime:
căsătorie, contact sexual, îmbinare, împreunare, întâlnire, unire, (învechit) împreunăciune, (învechit) întâmpinare, (învechit) întrunire.
Gamomanie, substantiv
Sinonime:
(medicină) mania căsătoriei.
Însoțitură, substantiv (învechit)
Sinonime:
căsătorie, însoțire, însoțit, (popular) împerechere, (Transilvania) companie.
Conubiu, substantiv
Sinonime:
căsătorie, mariaj; (botanică) altoire.
Antenupțial, adjectiv
Sinonime:
(anterior căsătoriei) prenupțial.
