Practic (practică), adjectiv
Sinonime:
abil, aplicat, bun, capabil, comod, competent, destoinic, deștept, dibaci, dotat, economicos, eficace, ergonomic, experimentat, folositor, funcțional, ingenios, iscusit, isteț, încercat, îndemânatic, înzestrat, lesnicios, maniabil, materialist, meșter, pozitiv, practician, pragmatic, pregătit, priceput, realist, util, utilitar, utilitarist, valoros, versat, vrednic.
Practica, verb
Sinonime:
a exercita, a profesa, a se ocupa (cu ceva). Practică, substantiv feminin
Sinonime:
abilitate, aplicare, capacitate, competență, datină, deprindere, destoinicie, dexteritate, dibăcie, exercitare, exercițiu, experiență, ingeniozitate, iscusință, isteție, istețime, îndemânare, obicei, practicare, pregătire, pricepere, procedură, profesare, repetare, seriozitate, știintă, talent, ușurință, valoare, vrednicie.
Practicabil (practicabilă), adjectiv Sinonime:
util, folositor, aplicabil; accesibil, bun.
Practicabilitate, substantiv
Sinonime:
accesibilitate, viabilitate.
Practicare, substantiv
Sinonime:
aplicare, cultivare, exercitare, folosire, întrebuințare, practică, profesare, utilizare.
Abjura, verb Sinonime:
a nega, a tăgădui, a se lepăda, a renega, a renunța public la religia sa, a renunța la o opinie, a abandona o practică.
Accesibil (accesibilă), adjectiv
Sinonime:
abordabil, practicabil, convenabil, elementar, simplu, ușor, inteligibil, la îndemână.
Aplica, verb Sinonime:
a pune, a aşeza, a fixa, a potrivi, a prinde, a lipi; a folosi, a întrebuinţa, a administra, a pune in practică (ceva). Aplică, substantiv
Sinonime:
aplicație, candelabru, lampă, luminar, plafonieră.
Aplicare, substantiv feminin
Sinonime:
aplicat, fixare, folosire, întrebuințare, potrivire, punere în practică, realizare concretă, utilizare; (figurat) aplecare, aplicație, aptitudine, deprindere, înclinare, predispoziţie, talent.
Aplicaţie, substantiv feminin
Sinonime:
aplicare, aptitudine, efort, execuție, funcție, înclinație, însușire, pasiune, predispoziție, punere în practică, râvnă, sârguinţă, silinţă, talent, vocație; cerere-tip, formular; întrebuințare, utilizare, uzaj; (informatică) logicial, program; (variantă) aplicațiune.
Carosabil (carosabilă), adjectiv
Sinonime:
rutier, accesibil, practicabil.
Cultiva, verb
Sinonime:
a (se) instrui, a citi, a crește, a deveni cult, a educa, a îngriji și a recolta, a întreține, a învăța, a lucra (pământul), a planta, a practica (pamfletul), a se civiliza, a se rafina, a se stila, a semăna, a-(și) îmbogăți spiritul, a-și îmbogăți cunoștințele, (figurat) a dezvolta, (figurat) a face să crească, (figurat) a face să se dezvolte, (figurat) a se ciopli, (figurat) a se cizela, (figurat) a se ocupa cu râvnă de ceva, (figurat) a se ocupa sârguitor, (figurat) a se subția, (figurat) a se șlefui, (învechit și figurat) a se roade, (învechit) a se politici, (variantă) a cultivi.
Destoinicie, substantiv feminin
Sinonime:
abilitate, aptitudine, capacitate, competență, cunoaștere temeinică, demnitate, dexteritate, dibăcie, diligență, eminență, ingeniozitate, iscusință, isteție, istețime, îndemânare, înțelegere, moștenire, pătrundere, pregătire, pricepere, sârguință, seriozitate, știință, talent, ușurință, valoare, vrednicie, (învechit și popular) hărnicie, (învechit și regional) meșterie, (învechit) iscusire, (învechit) marafet, (învechit) merit, (învechit) nimereală, (învechit) nimerire, (învechit) perilipsis, (învechit) piotimie, (învechit) practică, (învechit) precepătură, (învechit) pricepătură, (învechit) priceput, (învechit) vârtoșie, (învechit) vârtute, (învechit) volnicie, (popular) meșteșug, (popular) meșteșugire, (regional) apucătură, (regional) pamet, (regional) pricepuție, (variantă) (învechit) dostoinicie.
Exercita, verb Sinonime:
a practica, a îndeplini, a profesa.
Exerciţiu, substantiv neutru
Sinonime:
deprindere, temă, practică, exercitare, îndeplinire, acțiune, activitate, instrucție, mișcare, antrenament, manevră, compoziție.
Exersa, verb
Sinonime:
a studia, a practica, (regional) a slomni, a cânta, a face exerciții.
Experienţă, substantiv feminin
Sinonime:
experiment, experimentare, verificare, constatare, cercetare, probă, încercare, practică, rutină, (învechit) ispită, ispitire.
Face, verb
Sinonime:
a (se) produce, a lucra, a alcătui, a realiza, a construi, a zidi, a ridica, a genera, a procrea, a stabili, a institui, a întocmi, a elabora, a îndeplini, a efectua, a înfăptui, a crea, a izvorî, a da formă, a dura, a edifica, a plăsmui, a imagina, a scrie, a picta, a naște, a da viață, a aduce pe lume, a rodi, a da roade, a provoca, a transforma, a (se) preface, a deveni, a însuma, a valora, a petrece, a parcurge un interval de timp, a săvârși, a făptui, a comite, a executa, a practica, a exercita, a se ocupa cu ceva, a se afla, a se găsi, a pregăti, a aranja, a curăța, a aprinde, a găti, a împărți cărțile de joc, a proceda, a se comporta, a se descurca, a introduce, a ține, a organiza, a vorbi, a rosti, a vrăji, a fermeca, a pricinui, a cauza, a se îndrepta, a o lua spre, a ajunge, a se preschimba, a se ivi, a crește, a se forma, a se arăta, a părea, a da impresia, a se abate, a se îndepărta, a dobândi, a căpăta, a-și căuta, a i-o plăti cuiva, a se răzbuna.
Fidel (fidelă), adjectiv
Sinonime:
adept, adorator, creștin, statornic, devotat, credincios, discipol, fervent, practicant, prozelit; constant, corect, onest, cinstit, just, loial, sincer; literal, exact, precis, sigur, neîndoielnic, veritabil; nestrămutat, (livresc) leal, (regional) slugarnic, (învechit) smerit.
Folosi, verb
Sinonime:
a (se) întrebuinţa, a (se) servi, a (se) sluji, a (se) utiliza, a ajuta, a aplica, a avea folos, a beneficia, a câştiga, a circula, a consuma, a face uz, a fi de folos, a fi util, a pierde, a practica, a prii, a profita, a recurge, a trage folos, a uza, (învechit și popular) a prinde, (regional) a vestegălui.
Istețime, substantiv feminin
Sinonime:
abilitate, agerime, destoinicie, deșteptăciune, dexteritate, dibăcie, duh, ingeniozitate, inteligență, iscusință, isteție, îndemânare, minte, perspicacitate, pricepere, spirit, știință, talent, ușurință, viclenie, vicleșug, (figurat) ascuțime, (figurat) ascuțire, (învechit și popular) glagore, (învechit și regional) meșterie, (învechit) iscusire, (învechit) isteciune, (învechit) istețeală, (învechit) ișchiuzarlâc, (învechit) îndrăzneală, (învechit) marafet, (învechit) politichie, (învechit) practică, (învechit) viclenire, (învechit) viclenit, (învechit) vicleșugire, (învechit) vioiciune, (popular) hâtrie, (popular) meșteșug, (popular) meșteșugire, (regional) apucătură, (regional) pricepuție, (regional) schităcie.
Îndeletnici, verb Sinonime:
a se ocupa, a practica, a face o meserie.
Obişnui, verb
Sinonime:
a (se) aclimatiza, a (se) acomoda, a (se) adapta, a (se) deda, a (se) deprinde, a (se) familiariza, a (se) folosi des, a (se) învăţa, a practica, a se împăca, (învechit) a (se) obicinui, (învechit) a (se) obiciui, (învechit) a metahirisi, (învechit) a se politici, (popular) a se îndătina, (regional) a (se) hârsi, (Transilvania) a sucui.
Posibil (posibilă), adjectiv
Sinonime:
acceptabil, admisibil, autorizat, convenabil, cu putinţă, eventual, fezabil, imaginabil, licit, permis, potențial, practicabil, probabil, realizabil, virtual, (învechit și regional) putincios.
Praxis, substantiv neutru (învechit) Sinonime:
experienţă, rutină, practică.
Profesa, verb Sinonime:
a practica, a exercita, a îndeplini; a lucra; a declara, a susţine, a afirma.
Teoretic (teoretică), adjectiv
Sinonime:
abstract, conceptual, conjectural, gândit numai, ipotetic, în principiu, în vorbe, noțional, rupt de practică, speculativ, utopic, (învechit) hipotetic, (învechit) teoreticesc, (învechit) teoric, (învechit) teoricesc, (învechit) teorie.
Ușor (ușoară), adjectiv Sinonime:
iute, sprinten, vioi; suplu, gingaş, fin; mic, slab, redus; (figurat) liniştit, plăcut, odihnitor; comod, superficial, frivol, neserios; bun, practicabil; neîncărcat, neîmpovărat.
Utiliza, verb
Sinonime:
a aplica, a circula, a (se) consuma, a dispune de, a face uz de, a (se) folosi, a întrebuinţa, a mania, a practica, a pune în practică, a recurge la, a (se) servi, a (se) sluji, a umbla, a uza.
Uzanţă, substantiv feminin
Sinonime:
convenienţă, convenție, cutumă, datină, normă, obicei, practică uzuală, rânduială, regulă, tipic, uz, (învechit) şart.
Viabil (viabilă), adjectiv
Sinonime:
durabil, rezistent, trainic, (învechit) vital; (despre șosele) carosabil, practicabil.
Ludic (ludică), adjectiv
Sinonime:
divertizant, glumeț, recreativ, sprințar, (învechit) divertisant; (prin extensie) fără finalitate practică, gratuit.
Rezident, substantiv masculin
Sinonime:
locuitor, locatar, ocupant; (medic rezident) absolvent medicinist care îşi perfecţionează practica în spital.
Abilita, verb
Sinonime:
a conferi dreptul de a practica o anumită profesiune; a autoriza, a delega, a împuternici, a învesti.
Creştin, substantiv
Sinonime:
catolic, chip, copt, credincios, faţă, figură, greco-catolic, individ, ins, melchit, om, ortodox, paleocreștin, persoană, practicant, protestant.
Cultivare, substantiv
Sinonime:
cultură, lucrare, lucrat, practicare, instruire, educare, stilare.
Efectuare, substantiv
Sinonime:
creare, desfăşurare, efectuire, executare, execuție, facere, împlinire, (aducere la) îndeplinire, înfăptuire, practicare, pregătire, prestare, prestație, punere în aplicare, realizare, săvârșire, (învechit) săvârșit.
Execuție, substantiv
Sinonime:
acomplisement, amorsare, aplicare, aplicat, demarare, efectuare, executare, facere, făurire, implementare, inițializare, interpretare, intonare, împlinire, îndeplinire, înfăptuire, lansare, lucrătură, pedeapsă corporală, punere în practică, realizare, săvârșire, ucidere, (învechit) săvârșit.
Exercitare, substantiv
Sinonime:
efectuare, practicare, profesare, realizare, (învechit) exersare, (rar) exercițiu.
Folosire, substantiv
Sinonime:
aplicare, consumare, folosinţă, întrebuințare, purtare, practicare, utilizare.
Sadomasochist, substantiv
Sinonime:
practicant de sadomasochism.
Empirism, substantiv
Sinonime:
asociaționism, evoluționism, genetism, neopozitivism, practică, pragmatism, rutină, senzualism.
Realizabil, adjectiv
Sinonime:
executabil, fezabil, posibil, practicabil.
Masturba, verb
Sinonime:
a practica masturbația, a practica onanismul, (argou) a face laba.
Pezevenclâc, substantiv
Sinonime:
codoşie, codoşlâc, escrocherie, hoţie, impostură, înşelăciune, înșelătorie, proxenetism, pungăşeală, pungășie, șarlatanie, șmecherie, (articulat) practicarea prostituției; (variante) pezevenglâc, pezeventlâc.
Utilizabil, adjectiv
Sinonime:
carosabil, folosibil, întrebuinţabil, practicabil, util.
Utilizare, substantiv
Sinonime:
aplicare, consumare, folosinţă, folosire, întrebuințare, practicare, uzaj.
Procatori, verb
Sinonime:
(învechit și regional) a exercita funcția de avocat, a practica avocatura.
Obicină, substantiv (învechit)
Sinonime:
deprindere, lege, obicei, obișnuință, practică religioasă, ritual, tabiet, (învechit) impozit, (variantă) obâcină.
Plugări, verb
Sinonime:
(regional) a fi plugar, a lucra pământul cu plugul, a păuri, a plugui, a practica ocupația de plugar, a umbla cu plugușorul.
Maistori, verb
Sinonime:
(regional) a practica o meserie.
Jucabil, adjectiv
Sinonime:
executabil, interpretabil, permis, practicabil, realizabil, reprezentabil, ușor de jucat.
Lucrabilitate, substantiv
Sinonime:
ductilitate, maleabilitate, practicabilitate.
Implementa, verb
Sinonime:
a aplica, a duce la bun sfârșit, a implanta, a instala, a integra, a introduce, a îndeplini, a pune în funcțiune, a pune în operă, a pune în practică, a realiza.
Acupunctor, substantiv
Sinonime:
acupuncturist, medic (care practică acupunctura), presopunctor.
Observanță, substantiv
Sinonime:
acceptație, normă (religioasă), obediență, observare, observație, practică, reglement, regulament, regulă, rit, statut, sumisiune.
Accesibilitate, substantiv
Sinonime:
abordabilitate, comprehensibilitate, facilitate, inteligibilitate, lizibilitate, practicabilitate.
Rezonabilitate, substantiv
Sinonime:
bun simț, practicabilitate, raționalitate.
Stagiu, substantiv
Sinonime:
armată, noviciat, perioadă de pregătire, practică, situație tranzitorie, stagiatură.
Genetism, substantiv
Sinonime:
empirism, practică.
Profesui, verb (învechit)
Sinonime:
a exercita, a face, a practica, a profesa.
Intuba, verb
Sinonime:
(medicină) a practica o intubație.
Superstiţie, substantiv
Sinonime:
credulitate, eres, fetișism, naivitate, practică superstițioasă.
Sodomiza, verb
Sinonime:
a practica sodomia.
Metahirisire, substantiv (învechit)
Sinonime:
administrare, deprindere, dorință, practicare, utilizare.
Pregătire (pregătiri), substantiv
Sinonime:
aranjare, capacitate, carte, competență, creare, cultură, cunoștință, destoinicie, facere, făcut, formare, formație, gătire, gătit, instrucție, instruire, îndrumare, însușire de cunoștințe, învățătură, meditare, meditație, pregătit, preparare, preparat, pricepere, punere la punct, seriozitate, valoare, vrednicie, (învechit și popular) hărnicie, (învechit și popular) slovă, (învechit și regional) cărturărie, (învechit) minte, (învechit) practică, (învechit) pricopseală, (învechit) pricopsire, (învechit) știință, (învechit) volnicie, (la plural) preparative, (plural) cunoștințe, (plural) studii, (rar) preparație, (regional) scrisoare.
Păuri, verb (regional)
Sinonime:
a lucra pământul, a practica agricultura, (popular) a plugări.
Obişnuire, substantiv
Sinonime:
aclimatizare, acomodare, adaptare, dedare, deprindere, familiarizare, practicare, utilizare (frecventă), (învechit) obicinuire, (învechit) obiciuire.
Întrebuinţare, substantiv
Sinonime:
aplicare, aplicație, atribuție, consum, consumare, consumație, folosință, folosire, menire, practicare, purtare, purtat, servire, utilizare, uz, uzură, (învechit) abuz, (învechit) apucătură, (învechit) întrebuințire, (învechit) obicei, (învechit) obligativitate, (învechit) trebuință, (învechit) uzaj.
Ispitire, substantiv
Sinonime:
ademenire, analiză, cercetare, demers, examinare, experiență, gustare, intervenție, ispitit, ispititură, încercare, observare, observație, practică, rutină, scrutare, seducere, sforțare, studiere, studiu, tentație, urmărire pe furiș.
Profesare, substantiv
Sinonime:
exercitare, practicare, (învechit) exersare.
Obicinui, verb (învechit)
Sinonime:
a avea obiceiul, a practica, a se deprinde, a se familiariza, a se obișnui.
Iatrologie, substantiv
Sinonime:
medicină, practică medicală, știința medicală.
