Minte, substantiv feminin
Sinonime: amintire, capacitate intelectuală, carte, chibzuială, chibzuinţă, chibzuire, cultură, cumințenie, cuminție, cumpăt, cumpătare, cunoștințe, deșteptăciune, discernământ, fantezie, gând, gândire, imaginaţie, instrucție, intelect, inteligenţă, iscusinţă, isteţime, închipuire, înţelepciune, judecată, măsură, memorie, moderație, perspicacitate, ponderație, pregătire, pricepere, raționament, raţiune, spirit, studii, tact, temperanță, (Banat, Transilvania și Oltenia) pamet, (familiar) doxă, (familiar) schepsis, (figurat) cap, (figurat) creier, (figurat) cumpăneală, (figurat) cumpănire, (figurat) gânditor, (învechit și regional) sfat, (învechit) intenție, (învechit) înțelegere, (învechit) învățătură, (învechit) mente, (învechit) parabolă, (învechit) rezon, (învechit) sămăluire, (învechit) socoată, (învechit) socoteală, (învechit) socotință, (învechit) tocmeală, (livresc) continență, (popular și familiar) glagore, (popular) duh, (popular) scumpătate, (rar) cunoștință.  Mintenaş, adverb
Sinonime: (regional) curând, devreme, fuga, grabnic, imediat, iute, în grabă, îndată, neîntârziat, numaidecât, rapid, repede, (regional) minten.  Minteni, adverb
Sinonime: (regional) curând, devreme, fuga, grabnic, imediat, iute, îndată, minten, mintenaș, neîntârziat, numaidecât, rapid, repede.  Minteuţă, substantiv
Sinonime: (regional) anteriu, mintie; (botanică) scânteioară, scânteiuță.  

---

Cap, substantiv neutru
Sinonime: ţeastă, craniu, căpăţână, (jargon) dovleac, glavă, tărtăcuţă, doxă, cutiuţă; căpătâi; (figurat) individ, ins, persoană, om; (figurat) minte, gândire, judecată, cugetare, cuget, raţionament, memorie; căpetenie, conducător, comandant, bulibaşă, şef, ştab, boss, patron, bonz; punct final, limită, extremitate, terminaţie, sfârşit, capăt, margine; început, frunte.  Combina, verb
Sinonime: a amesteca, a aranja, a asambla, a asocia, a asorta, a calcula, a chibzui, a comasa, a dispune, a fuziona, a îmbina, a împreuna, a îngrămădi, a lega, a organiza, a plămădi, a plănui, a plăsmui, a potrivi, a prepara, a pune la cale, a pune la un loc, a reprezenta în minte, a reuni, a uni într-o anumită ordine, a urzi.  Creier, substantiv masculin
Sinonime: encefal, cerebel; (figurat) minte, inteligenţă, judecată, deşteptăciune, intelect, inteligenţă, judecată, minte, pricepere, raţiune, spirit.  Cuget, substantiv neutru
Sinonime: conştiinţă, minte, intelect, gând, gândire, imaginaţie, fantezie.  Curând, adverb
Sinonime: îndată, numaidecât, peste puţin timp, degrabă, repede, devreme, fuga, grabnic, imediat, iute, neîntârziat, rapid, (rar) tudila, momentan, (învechit şi regional) nepristan, numai, (regional) mintenaş, minteni, (învechit) peşin, techer-mecher.  Duh, substantiv neutru
Sinonime: arătare, strigoi, stafie, fantomă; apucătură, calcul, comportament, comportare, conduită, deprindere, deşteptăciune, duhoare, gând, idee, infecţie, intelect, inteligenţă, intenţie, împuţiciune, judecată, (la plural) maniere, miasmă, minte, (la plural) moravuri, (la plural) năravuri, (la plural) obiceiuri, plan, pricepere, proiect, purtare, putoare, raţiune, răsuflare, respiraţie, socoteală, spirit, haz, suflare, înţelepciune; (învechit) caracter, fire, natură, temperament.  Gămălie, substantiv feminin
Sinonime: măciulie, (regional) căciulie; cocoloș, bulgăre, bulb; (argou) cap, minte, dovleac.  Gând, substantiv neutru
Sinonime: calcul, chibzuinţă, concepţie, cuget, cugetare, dorinţă, fantezie, idee, intenţie, închipuire, îndemn, îndrumare, învăţătură, judecată, meditare, minte, plac, plan, povaţă, povăţuire, reflecţie, sfat, socoteală, vis, voie, voinţă, vorbă.  Gândi, verb
Sinonime: a avea în intenție, a bănui, a chibzui, a concepe, a considera, a crede, a cugeta, a cumpăni, a dori, a drămui, a fi cu gândul, a fi cuprins de îngrijorare, a găsi de cuviință, a intenţiona, a inventa, a judeca, a lua în considerare, a medita, a păsa, a proiecta în gând, a raţiona, a reflecta, a se îngriji, a se îngrijora, a socoti, a spera, a voi, a-i păsa de, a-i trece prin minte, a-și aplica reflecția, a-și da seama, (figurat) a cântări, (învechit şi regional) a sămălui.  Gândire, substantiv feminin
Sinonime: chibzuire, conştiinţă, cuget, cugetare, gând, judecată, minte, spirit, suflet, ştiinţă, (grecism învechit) sinidisis, (învechit) cunoştinţă, (livresc) for interior.  Glagore, substantiv feminin (regional)
Sinonime: capacitate intelectuală, deşteptăciune, inteligență, iscusinţă, istețime, înţelepciune, judecată, minte, pricepere, raţiune; (variante) glagole, glagorie.  Imbecil (imbecilă), adjectiv
Sinonime: neghiob, prost, cretin, tâmpit, nerod, netot, slab de minte.  Inconştient (inconștientă), adjectiv
Sinonime: fără minte, absurd, nesocotit, iresponsabil.  Inocula, verb
Sinonime: a imuniza, a injecta, a introduce (în organism), a vaccina; a băga în cap, a sădi în minte, a transmite.  Inteligent (inteligentă), adjectiv
Sinonime: deştept, ger, pătrunzător, cu multă minte.  Inteligenţă, substantiv feminin
Sinonime: deşteptăciune, minte, pricepere, isteţime, raţiune, judecată.  Înapoiat (înapoiată), adjectiv
Sinonime: rămas în urmă, primitiv, necivilizat, neevoluat; redus, neînzestrat, incapabil, slab de minte.  Judecată, substantiv feminin
Sinonime: minte, raționament, raţiune, socoteală, rezon, gândire; proces, judeţ.  Lucid (lucidă), adjectiv
Sinonime: limpede, cu mintea clară, raţional, cu multă judecată, perspicace, pătrunzător.  Memora, verb
Sinonime: a memoriza, a ţine minte, a reţine.  Raţiune, substantiv feminin
Sinonime: minte, gândire, judecată, inteligenţă; temei, motiv, cauză, justificare, îndreptăţire, rezon.  Rătăci, verb
Sinonime: a se pierde, a se răzleţi, a pierde drumul; a-şi pierde mintea, a înnebuni, a deveni nebun; a se împrăştia, a se risipi, a se răspândi; a hoinări, a colinda, a pribegi, a vagabonda, a umbla în neştire, a umbla brambura.  Reţine, verb
Sinonime: a ţine pe loc, a opri, a împiedica; a nu da înapoi, a nu restitui, a păstra, a popri; a ţine minte, a nu uita; a se înfrâna, a se stăpâni, a se abţine.  Schepsis, substantiv neutru (familiar)
Sinonime: acuitate, agerime, analiză, calcul, chibzuială, chibzuință, chibzuire, clarviziune, cugetare, cumințenie, cumpăt, cumpătare, gândire, investigare, înțelepciune, judecată, măsură, meditare, meditație, minte, moderație, noimă, pătrundere, perspicacitate, pricepere, rațiune, reflectare, reflecție, reflexie, semnificație, sens, socoteală, socotință, subtilitate, tact.  Scruta, verb
Sinonime: a analiza, a cerceta atent, a contempla, a examina, a explora, a inspecta, a iscodi, a observa, a pătrunde (cu mintea), a privi, a scormoni, a sfredeli, a sonda, a străpunge.  Socotinţă, substantiv feminin (învechit)
Sinonime: opinie, părere, idee, gând; consideraţie, stimă, preţuire; chibzuială, cumpăt, măsură; minte, rațiune; hotărâre, voinţă, decizie.  Spirit, substantiv neutru
Sinonime: minte, raţiune, intelect, judecată, cugetare, reflexie; inteligenţă, deşteptăciune, pătrundere, isteţime, imaginaţie, fantezie; glumă, anecdotă, ironie; duh, vedenie, arătare, stafie, nălucă, strigoi.  Suflet, substantiv neutru
Sinonime: conştiinţă, minte, caracter, simţire; omenie, bunătate; curaj, îndrăzneală; viaţă, suflu, inimă; persoană, om, ins, locuitor; suflare, respiraţie.  Şti, verb
Sinonime: a cunoaşte, a afla, a auzi; a fi învăţat, a avea cunoştinţă; a ţine minte, a-şi aminti; a-şi da seama, a înţelege, a pricepe, a prevedea, a bănui, a se orienta.  Ţicni, verb
Sinonime: a se sminti, a se zăpăci, a înnebuni, a-şi pierde mintea, a se ţăcăni, a se prosti.  Căput, substantiv
Sinonime: laibăr, mintean, surtuc.  Chibzuială, substantiv
Sinonime: chibzuinţă, chibzuire, cuminţenie, cumpăt, cumpătare, înţelepciune, judecată, judiciozitate, măsură, minte, moderaţie, raţiune, socoteală, socotinţă, tact, (livresc) continenţă, (rar) cuminţie, ponderaţie, temperanţă, (popular) scumpătate, (învechit şi regional) sfat, (învechit) sămăluire, socoată, tocmeală, schepsis, (figurat) cumpăneală, cumpănire.  Continenţă, substantiv
Sinonime: abstinenţă, chibzuială, chibzuinţă, chibzuire, cuminţenie, cumpăt, cumpătare, înfrânare, înţelepciune, judecată, măsură, minte, moderaţie, raţiune, reţinere, socoteală, socotinţă, tact.  Cuminţie, substantiv
Sinonime: ascultare, chibzuială, chibzuinţă, chibzuire, cuminţenie, cumpăt, cumpătare, docilitate, înţelepciune, judecată, măsură, minte, moderaţie, raţiune, socoteală, socotinţă, supunere, tact.  Cumpăneală, substantiv
Sinonime: echilibru, echilibrare; chibzuială, chibzuinţă, chibzuire, cuminţenie, cumpăt, cumpătare, înţelepciune, judecată, măsură, minte, moderaţie, raţiune, socoteală, socotinţă, tact.  Cumpănire, substantiv
Sinonime: echilibru, echilibrare; chibzuială, chibzuinţă, chibzuire, cuminţenie, cumpăt, cumpătare, deliberare, gândire, înţelepciune, judecare, judecată, măsură, minte, moderaţie, raţiune, socoteală, socotinţă, tact.  Cunoştinţă, substantiv
Sinonime: pregătire, (la plural) învăţătură, (la plural) elemente, ştire; relaţie, (familiar) pilă; conştiinţă, cuget, gândire, judecată, minte, raţiune, recunoştinţă, spirit, suflet.  Doxă, substantiv
Sinonime: deşteptăciune, intelect, inteligenţă, judecată, minte, pricepere, prudență, raţiune, spirit.  Drege, verb
Sinonime: a cârpi, a repara, a aranja, a aşeza, a călăuzi, a clasa, a clasifica, a conduce, a contraface, a depana, a dichisi, a dirija, a dispune, a distribui, a falsifica, a fortifica, a ghida, a grupa, a împărţi, a îndruma, a înfiripa, a însănătoşi, a întări, a întocmi, a înzdrăveni, a lecui, a ordona, a organiza, a orândui, a potrivi, a povăţui, a pune, a reconforta, a reface, a repartiza, a restabili, a ridica, a rândui, a sfătui, a sistematiza, a spilcui, a tămădui, a ticlui, a tonifica, a vindeca, a (se) întrema, a (se) îndrepta, a pune ceva la cale, a plănui; a (se) farda, a (se) sulimeni, a ferchezui, a găti, a împodobi, a machia, a vopsi; a repune în funcțiune, a tocmi, a modifica în bine, a corecta, a corija, a învăța minte; a pune la punct; a turna în pahare, a umple paharele.  Mator, adjectiv (regional)
Sinonime: bătrân, copt la minte, chibzuit, serios.  Orbit, adjectiv
Sinonime: lipsit de vedere, cu vederea slăbită; (la figurat) cu mintea întunecată, fără discernământ, scos din minți, înnebunit, zăpăcit; fermecat, fascinat, uluit.  Reaminti, verb
Sinonime: a evoca, a rechema în minte, a(-şi) aminti din nou, a(-şi) reîmprospăta, a(-şi) rememora, (învechit) a poftori.  Sămăluire, substantiv
Sinonime: calcul, calculare, chibzuială, chibzuinţă, chibzuire, cuminţenie, cumpăt, cumpătare, înţelepciune, judecată, măsură, minte, moderaţie, raţiune, sămăluială, socoteală, socotinţă, socotire, socotit, tact.  Scumpătate, substantiv
Sinonime: atenție, avariție, calicenie, calicie, chibzuială, chibzuință, chibzuire, cumințenie, cumpăt, cumpătare, exactitate, exactitudine, grijă, înțelepciune, judecată, lipsă, măsură, meticulozitate, migală, migăleală, minte, minuțiozitate, mizerie, moderație, nevoie, precizie, rațiune, rigoare, rigurozitate, sărăcie, scrupulozitate, scumpete, socoteală, socotință, tact, zgârcenie.  Pamet, substantiv
Sinonime: (învechit) deșteptăciune, intelect, inteligență, judecată, minte, pricepere, rațiune, spirit, (variantă) pamăt.  Rezona, verb
Sinonime: a cântări cu mintea, a chibzui, a cugeta, a cumpăni, a gândi, a judeca, a medita, a raţiona, a reflecta; a face ecou, a se afla în rezonanță, a vibra.  Ponderaţie, substantiv
Sinonime: calm, chibzuială, chibzuință, chibzuire, circumspecție, cumințenie, cumpăt, cumpătare, doză, echilibru, înțelepciune, judecată, măsură, minte, moderație, rațiune, reținere, sobrietate, socoteală, socotință, tact.  Mintie, substantiv
Sinonime: (regional) anteriu, manta, mantie, reverendă, sutană, (variantă) minteie.  Beoțian, adjectiv
Sinonime: greoi la minte, ignorant, prost, stupid.  Iscusi, verb (învechit)
Sinonime: a ajunge să stăpânească o disciplină, a căpăta experiență, a cerceta, a deveni isteț, a deveni mai fin, a deveni șiret, a educa, a face pe deșteptul, a instrui, a ispiti, a învăța pe cineva, a mina, a pune la încercare, a se deschide la minte, a se deștepta, a se face vestit, a se forma, a se instrui, a se perfecționa, a se rafina, a-l deștepta, a-și ascuți mintea.