Menu
dictoo - dictionar de sinonime

Umil (umilă)
Umil (umilă), adjectiv
Sinonime: smerit, supus, modest, obsecvios; simplu, neînsemnat, lipsit de importanţă; fără fast, sărac, sărăcăcios.  
Umili
Umili, verb
Sinonime: a jigni, a înjosi, a pune în inferioritate, a batjocori, a ruşina, a lua în râs, a lua în derâdere, a face de râs, a face de ruşine, a face de ocară, a ofensa; a se smeri, a se pleca.  
Umiliant
Umiliant, adjectiv
Sinonime: degradant, dezonorant, injurios, mortifiant, ofensant, ultragios, umilitor, vexant, vulnerant.  
Umiliaţiune
Umiliaţiune, substantiv
Sinonime: plecare, smerenie, supunere, umilinţă.  
Umilinţă
Umilinţă, substantiv feminin
Sinonime: supunere, smerenie, plecăciune; (figurat) sărăcie, mizerie; înjosire, ofensă, jignire, ruşine, ocară, batjocură, necinste, dezonoare.  
Umilitor (umilitoare)
Umilitor (umilitoare), adjectiv
Sinonime: înjositor, jignitor, ofensator, degradant.  

Apleca
Apleca, verb
Sinonime: a (se) pleca, a (se) îndoi, a încovoia, a (se) înclina, a (se) curba, a plia; (figurat) a (se) umili, a (se) supune, a deveni subordonat, a se ploconi, a fi obedient.  
Batjocori
Batjocori, verb
Sinonime: a ruşina, a înjosi, a insulta, a ocărî, a apostrofa, a beşteli, a umili; a-şi bate joc, a lua în râs, a lua în derâdere, a face de râs, a face de ruşine, a face de ocară; a necinsti, a viola, a dezonora.  
Batjocoritor (batjocoritoare)
Batjocoritor (batjocoritoare), adjectiv
Sinonime: insultător, de ocară, înjositor, dezonorant, umilitor; înţepător, usturător, tăios, caustic, zeflemitor, ironic, sarcastic, satiric, incisiv.  
Batjocură
Batjocură, substantiv feminin
Sinonime: înjosire, insultă, injurie, ponegrire, defăimare, (regional) bălăcărie, ocară, umilire; bătaie de joc, batjocorire, băşcălie, luare în derâdere; înţepătură, ironie, zeflemea, sarcasm; necinstire, violare, dezonoare.  
Beșteleală
Beșteleală, substantiv feminin (familiar)
Sinonime: mustruială, mustrare, ocară, critică, bobârnace, observaţie, înjosire, umilire.  
Beșteli
Beșteli, verb (familiar)
Sinonime: a admonesta, a certa, a dojeni, a mustra, a ocărî, a critica, a face observaţie, a ruşina, a înjosi, a umili.  
Brutaliza
Brutaliza, verb
Sinonime: a maltrata, a molesta, a vătăma, a lovi, a bate, a brusca; a insulta, a umili, a ofensa, a supăra, a şicana.  
Cerşi
Cerşi, verb
Sinonime: a solicita, a cere de pomană, a cere de milă, a cerşetori; (figurat) a se înjosi, a se umili, a se milogi.  
Coborî
Coborî, verb
Sinonime: a (se) da jos, a descinde; a (se) lăsa jos; a reduce, a scădea, a micşora; (reflexiv) a proveni, a avea originea; (figurat, reflexiv) a se înjosi, a se umili.  
Înapoiere
Înapoiere, substantiv feminin
Sinonime: arierație, rambursare, rămânere în urmă, redare, restituire, restituție, revenire, venire, (figurat) decadență, (figurat) declin, (figurat) disprețuire, (figurat) regres, (figurat) retrogradare, (figurat) umilire, (învechit) prostietate, (învechit) ramburs, (învechit) reînturnare, (popular) întoarcere, (popular) înturnare, (popular) înturnat.  
Îngenunchea
Îngenunchea, verb
Sinonime: (figurat) a supune, a aservi, a umili, a domina.  
Înjosi
Înjosi, verb
Sinonime: a degrada, a umili, a dezonora, a perverti, a strica.  
Înjosit (înjosită)
Înjosit (înjosită), adjectiv
Sinonime: umilit, degradat, dezonorat, ordinar, trivial, decăzut, depravat.  
Necinste
Necinste, substantiv feminin
Sinonime: afront, batjocură, bătaie de joc, defăimare, dezonoare, incorectitudine, injurie, insultă, înjosire, jignire, malonestitate, necorectitudine, ocară, ofensă, perfidie, profanare, rea-credinţă, rea-intenţie, ruşine, umilinţă, (învechit) incorecţiune.  
Neînsemnat (neînsemnată)
Neînsemnat (neînsemnată), adjectiv
Sinonime: banal, biet, colateral, comun, de rând, derizoriu, fără importanţă, fără însemnătate, lăturalnic, marginal, mărunt, meschin, mic, minor, modest, neglijabil, neimportant, oarecare, obișnuit, obscur, sărac, secundar, simplu, umil, ușor, (figurat) periferic, (figurat) prizărit, (livresc) anodin, (livresc) insignifiant, (rar) lateral.  
Netrebnicie
Netrebnicie, substantiv feminin (învechit)
Sinonime: abjecție, fărădelege, ignominie, incapacitate, ineficacitate, ineficiență, infamie, inutilitate, josnicie, mârșăvie, mişelie, nelegiuire, neputință, răutate, slăbiciune, smerenie, ticăloşie, turpitudine, umilință, zădărnicie, (astăzi rar) scelerație, (figurat) murdărie, (învechit) bazaconie, (învechit) blestemăciune, (învechit) nebunie, (învechit) necurat, (învechit) necurăție, (învechit) necurățire, (învechit) păgânătate, (învechit) păgânie, (învechit) verigășie, (popular și familiar) parșivenie, (popular) becisnicie, (popular) blestemăție, (popular) nemernicie, (popular) scârnăvie, (popular) spurcăciune, (popular) ticăloșenie, (regional) cusur, (regional) mârșăvenie, (regional) viciu.  
Obidă
Obidă, substantiv feminin
Sinonime: afront, amărăciune, apăsare, asuprire, chin, ciudă, durere (sufletească), exploatare, furie, gelozie, inechitate, injurie, insultă, invidie, împilare, întristare, înverșunare, jale, jignire, mâhnire, mânie, năpăstuire, necaz, nedreptate, ocară, ofensă, opresiune, oprimare, persecutare, persecuție, pică, pizmă, pornire, prigoană, prigonire, ranchiună, rușine, supărare, tristețe, umilință, umilire, urgisire, zbucium.  
Penitenţă
Penitenţă, substantiv feminin
Sinonime: pedeapsă, canon, osândă; pocăinţă, căinţă, umilinţă.  
Plecat (plecată)
Plecat (plecată), adjectiv
Sinonime: aplecat, înclinat, îndoit, încovoiat; (figurat) supus, ascultător, umil, smerit, respectuos, obedient.  
Ploconi
Ploconi, verb
Sinonime: (reflexiv) a se linguşi; a se umili.  
Ruşine
Ruşine, substantiv feminin
Sinonime: jenă, sfială, rezervă, sfiiciune, reţinere, timiditate, modestie; ocară, batjocură, umilinţă, ofensă, necinste, dezonoare.  
Slugarnic (slugarnică)
Slugarnic (slugarnică), adjectiv
Sinonime: umil, servil, conformist, linguşitor, obsecvios; (învechit) devotat, supus, ascultător.  
Smerenie
Smerenie, substantiv feminin
Sinonime: umilinţă, pioșenie, evlavie, cucernicie.  
Smeri
Smeri, verb
Sinonime: a se umili, a se supune, a se pleca; (învechit) a umili.  
Spăsenie
Spăsenie, substantiv feminin (învechit)
Sinonime: căință, eliberare, iertare, ispăşire, izbăvire, mântuire, salvare, smerenie, umilință.  
Sudalmă
Sudalmă, substantiv feminin (popular)
Sinonime: afront, injurie, insultă, înjurătură, jignire, ocară, ofensă, rușine, suduială, umilință.  
Supune
Supune, verb
Sinonime: a accepta, a amaneta, a asculta, a ascunde, a aservi, a bate, a birui, a ceda, a constrânge, a controla, a copleși, a covârși, a cuceri, a cuprinde, a destina, a disciplina, a domestici, a domina, a dosi, a expune, a forța, a hărăzi, a impune, a ipoteca, a îmblânzi, a împovăra, a îndoi, a înfrânge, a înrobi, a întrece, a învinge, a meni, a mistui, a năpădi, a obliga, a ocupa, a predispune, a prostitua, a răsfrânge, a răzbi, a ridica, a robi, a se conforma, a se închina, a se pleca, a se preda, a se smeri, a se umili, a sili, a subjuga, a subordona, a sufleca, a sumete, a suporta, a trage, a urma, (figurat) a înfeuda, (figurat) a îngenunchea, (învechit) a pobedi, (învechit) a prididi, (învechit) a reduce, (învechit) a se cuceri, (învechit) a se paradosi, (învechit) a se supleca, (popular) a pleca.  
Supus (supusă)
Supus (supusă), adjectiv
Sinonime: ascultător, plecat, smerit; umil, servil.  
Atingere
Atingere, substantiv
Sinonime: afront, agresare sexuală, asemănare, atacare, atins, contact, injurie, insultă, jignire, lovire, ocară, ofensă, rușine, umilință, (învechit) atingătură, (învechit) atinsătură, (învechit) atinsură.  
Calicos
Calicos, adjectiv
Sinonime: sărăcăcios, umil.  
Căciulire
Căciulire, substantiv
Sinonime: înjosire, ploconeală, ploconire, umilire.  
Defăimare
Defăimare, substantiv
Sinonime: bârfire, ponegrire, calomniere, desconsiderare, umilire, batjocură, desconsideraţie, dispreț.  
Degradant
Degradant, adjectiv
Sinonime: compromiţător, înjositor, rușinos, dezonorant, devalorizant, umilitor, incalificabil, murdar, respingător, scandalos, turpid.  
Degradaţie
Degradaţie, substantiv
Sinonime: alterație, corupere, decadență, decădere, declin, degradare, depravare, deteriorare, eroziune, înjosire, învechire, modificare, ofilire, pervertire, prejudiciu, ravagiu, stricare, tocire, reducere, umilire, uzare, viciere.  
Dosadă
Dosadă, substantiv
Sinonime: necaz, supărare, durere, afront, injurie, insultă, întristare, jignire, mâhnire, ocară, ofensă, ruşine, umilinţă.  
Obsechios
Obsechios, adjectiv
Sinonime: excesiv de politicos, umil, plecat, servil.  
Ecrasa
Ecrasa, verb
Sinonime: a copleși, a distruge, a împovăra, a nimici, a strivi, a umili, a zdrobi.  
Ugilit
Ugilit, adjectiv
Sinonime: fără chef, galben, îngălbenit, ofilit, pălit, plângăreț, slăbit, suferind, supus, tânguitor, trecut, trist, umilit, uscat, veşted, veştejit.  
Vexatoriu
Vexatoriu, adjectiv
Sinonime: injurios, insultător, jignitor, mortifiant, ofensator, umilitor, vexant.  
Mortifiant
Mortifiant, adjectiv (franțuzism)
Sinonime: chinuitor; (figurat) umilitor, jignitor.  
Avanie
Avanie, substantiv
Sinonime: afront public, asuprire, exploatare, împilare, năpăstuire, opresiune, oprimare, persecutare, persecuție, prigoană, prigonire, tratament umilitor, urgisire.  
Vexaţiune
Vexaţiune, substantiv
Sinonime: afront, avanie, injurie, insultă, jignire, mortificație, ocară, ofensă, opresiune, persecuție, ruşine, umilinţă, vexație.  
Compuncțiune
Compuncțiune, substantiv
Sinonime: gravitate afectată, pocăință, remușcare, umilință.  
Suplicație
Suplicație, substantiv
Sinonime: implorare fierbinte, rugăminte umilă, suplică.  
Gubav
Gubav, adjectiv
Sinonime: bolnăvicios, bubos, debil, delicat, firav, fragil, gălbejit, gingaş, lepros, lipsit de putere, pirpiriu, plăpând, plin de bube, prizărit, sfrijit, slab, slăbănog, slăbuţ, smerit, şubred, umil.  
Suduitură
Suduitură, substantiv
Sinonime: afront, injurie, insultă, înjurătură, jignire, ocară, ofensă, ruşine, sudalmă, umilinţă.  
Obsecvios
Obsecvios, adjectiv
Sinonime: foarte politicos, foarte respectuos, plecat, preaplecat, servil, slugarnic, smerit, supus, umil, umilit.  
Obsecviozitate
Obsecviozitate, substantiv
Sinonime: plecare, politețe excesivă, servilism, slugărnicie, smerenie, supunere, umilinţă.  
Milcui
Milcui, verb
Sinonime: a îndura, a milostivi, a smeri, a umili.  
Zgulit
Zgulit, adjectiv
Sinonime: (regional) chircit, contractat, ghemuit, închircit, stârcit, strâns, zgârcit; (regional) sărac, trist, umilit.  
Website, versiune pentru PC: http://sin0nime.com/pc/
Dicţionarul limbii române în format electronic: https://dicti0nar.ro/

Reduceri online!





Copyright © din 2011 Dictoo.eu | Toate drepturile rezervate
Folosirea acestui site implică acceptul d-voastră pentru utilizarea
cookie-urilor furnizate de terțe părți (AdSense, Statcounter, Facebook, etc).
Despre cookie

Reduceri online!
...