Umili, verb
Sinonime: a jigni, a înjosi, a pune în inferioritate, a batjocori, a ruşina, a lua în râs, a lua în derâdere, a face de râs, a face de ruşine, a face de ocară, a ofensa; a se smeri, a se pleca.  Umiliant, adjectiv
Sinonime: degradant, dezonorant, injurios, mortifiant, ofensant, ultragios, umilitor, vexant, vulnerant.  Umiliaţiune, substantiv
Sinonime: plecare, smerenie, supunere, umilinţă.  Umilinţă, substantiv feminin
Sinonime: supunere, smerenie, plecăciune; (figurat) sărăcie, mizerie; înjosire, ofensă, jignire, ruşine, ocară, batjocură, necinste, dezonoare.  Umilitor (umilitoare), adjectiv
Sinonime: înjositor, jignitor, ofensator, degradant.  

---

Apleca, verb
Sinonime: a (se) pleca, a (se) îndoi, a încovoia, a (se) înclina, a (se) curba, a plia; (figurat) a (se) umili, a (se) supune, a deveni subordonat, a se ploconi, a fi obedient.  Batjocori, verb
Sinonime: a ruşina, a înjosi, a insulta, a ocărî, a apostrofa, a beşteli, a umili; a-şi bate joc, a lua în râs, a lua în derâdere, a face de râs, a face de ruşine, a face de ocară; a necinsti, a viola, a dezonora.  Batjocoritor (batjocoritoare), adjectiv
Sinonime: insultător, de ocară, înjositor, dezonorant, umilitor; înţepător, usturător, tăios, caustic, zeflemitor, ironic, sarcastic, satiric, incisiv.  Batjocură, substantiv feminin
Sinonime: înjosire, insultă, injurie, ponegrire, defăimare, (regional) bălăcărie, ocară, umilire; bătaie de joc, batjocorire, băşcălie, luare în derâdere; înţepătură, ironie, zeflemea, sarcasm; necinstire, violare, dezonoare.  Beșteleală, substantiv feminin (familiar)
Sinonime: mustruială, mustrare, ocară, critică, bobârnace, observaţie, înjosire, umilire.  Beșteli, verb (familiar)
Sinonime: a admonesta, a certa, a dojeni, a mustra, a ocărî, a critica, a face observaţie, a ruşina, a înjosi, a umili.  Brutaliza, verb
Sinonime: a maltrata, a molesta, a vătăma, a lovi, a bate, a brusca; a insulta, a umili, a ofensa, a supăra, a şicana.  Cerşi, verb
Sinonime: a solicita, a cere de pomană, a cere de milă, a cerşetori; (figurat) a se înjosi, a se umili, a se milogi.  Coborî, verb
Sinonime: a (se) da jos, a descinde; a (se) lăsa jos; a reduce, a scădea, a micşora; (reflexiv) a proveni, a avea originea; (figurat, reflexiv) a se înjosi, a se umili.  Îngenunchea, verb
Sinonime: (figurat) a supune, a aservi, a umili, a domina.  Înjosi, verb
Sinonime: a degrada, a umili, a dezonora, a perverti, a strica.  Înjosit (înjosită), adjectiv
Sinonime: umilit, degradat, dezonorat, ordinar, trivial, decăzut, depravat.  Necinste, substantiv feminin
Sinonime: afront, batjocură, bătaie de joc, defăimare, dezonoare, incorectitudine, injurie, insultă, înjosire, jignire, malonestitate, necorectitudine, ocară, ofensă, perfidie, profanare, rea-credinţă, rea-intenţie, ruşine, umilinţă, (învechit) incorecţiune.  Netrebnicie, substantiv feminin (învechit)
Sinonime: abjecție, fărădelege, ignominie, incapacitate, ineficacitate, ineficiență, infamie, inutilitate, josnicie, mârșăvie, mişelie, nelegiuire, neputință, răutate, slăbiciune, smerenie, ticăloşie, turpitudine, umilință, zădărnicie, (astăzi rar) scelerație, (figurat) murdărie, (învechit) bazaconie, (învechit) blestemăciune, (învechit) nebunie, (învechit) necurat, (învechit) necurăție, (învechit) necurățire, (învechit) păgânătate, (învechit) păgânie, (învechit) verigășie, (popular și familiar) parșivenie, (popular) becisnicie, (popular) blestemăție, (popular) nemernicie, (popular) scârnăvie, (popular) spurcăciune, (popular) ticăloșenie, (regional) cusur, (regional) mârșăvenie, (regional) viciu.  Obidă, substantiv feminin
Sinonime: afront, amărăciune, apăsare, asuprire, chin, ciudă, durere (sufletească), exploatare, furie, gelozie, inechitate, injurie, insultă, invidie, împilare, întristare, înverșunare, jale, jignire, mâhnire, mânie, năpăstuire, necaz, nedreptate, ocară, ofensă, opresiune, oprimare, persecutare, persecuție, pică, pizmă, pornire, prigoană, prigonire, ranchiună, rușine, supărare, tristețe, umilință, umilire, urgisire, zbucium.  Penitenţă, substantiv feminin
Sinonime: pedeapsă, canon, osândă; pocăinţă, căinţă, umilinţă.  Ploconi, verb
Sinonime: (reflexiv) a se linguşi; a se umili.  Ruşine, substantiv feminin
Sinonime: jenă, sfială, rezervă, sfiiciune, reţinere, timiditate, modestie; ocară, batjocură, umilinţă, ofensă, necinste, dezonoare.  Smerenie, substantiv feminin
Sinonime: umilinţă, pioșenie, evlavie, cucernicie.  Smeri, verb
Sinonime: a se umili, a se supune, a se pleca; (învechit) a umili.  Spăsenie, substantiv feminin (învechit)
Sinonime: căință, eliberare, iertare, ispăşire, izbăvire, mântuire, salvare, smerenie, umilință.  Sudalmă, substantiv feminin (popular)
Sinonime: afront, injurie, insultă, înjurătură, jignire, ocară, ofensă, rușine, suduială, umilință.  Supune, verb
Sinonime: a accepta, a amaneta, a asculta, a ascunde, a aservi, a bate, a birui, a ceda, a constrânge, a controla, a copleși, a covârși, a cuceri, a cuprinde, a destina, a disciplina, a domestici, a domina, a dosi, a expune, a forța, a hărăzi, a impune, a ipoteca, a îmblânzi, a împovăra, a îndoi, a înfrânge, a înrobi, a întrece, a învinge, a meni, a mistui, a năpădi, a obliga, a ocupa, a predispune, a prostitua, a răsfrânge, a răzbi, a ridica, a robi, a se conforma, a se închina, a se pleca, a se preda, a se smeri, a se umili, a sili, a subjuga, a subordona, a sufleca, a sumete, a suporta, a trage, a urma, (figurat) a înfeuda, (figurat) a îngenunchea, (învechit) a pobedi, (învechit) a prididi, (învechit) a reduce, (învechit) a se cuceri, (învechit) a se paradosi, (învechit) a se supleca, (popular) a pleca.  Atingere, substantiv
Sinonime: afront, agresare sexuală, asemănare, atacare, atins, contact, injurie, insultă, jignire, lovire, ocară, ofensă, rușine, umilință, (învechit) atingătură, (învechit) atinsătură, (învechit) atinsură.  Căciulire, substantiv
Sinonime: înjosire, ploconeală, ploconire, umilire.  Defăimare, substantiv
Sinonime: bârfire, ponegrire, calomniere, desconsiderare, umilire, batjocură, desconsideraţie, dispreț.  Degradant, adjectiv
Sinonime: compromiţător, înjositor, rușinos, dezonorant, devalorizant, umilitor, incalificabil, murdar, respingător, scandalos, turpid.  Degradaţie, substantiv
Sinonime: alterație, corupere, decadență, decădere, declin, degradare, depravare, deteriorare, eroziune, înjosire, învechire, modificare, ofilire, pervertire, prejudiciu, ravagiu, stricare, tocire, reducere, umilire, uzare, viciere.  Dosadă, substantiv
Sinonime: necaz, supărare, durere, afront, injurie, insultă, întristare, jignire, mâhnire, ocară, ofensă, ruşine, umilinţă.  Ecrasa, verb
Sinonime: a copleși, a distruge, a împovăra, a nimici, a strivi, a umili, a zdrobi.  Ugilit, adjectiv
Sinonime: fără chef, galben, îngălbenit, ofilit, pălit, plângăreț, slăbit, suferind, supus, tânguitor, trecut, trist, umilit, uscat, veşted, veştejit.  Vexatoriu, adjectiv
Sinonime: injurios, insultător, jignitor, mortifiant, ofensator, umilitor, vexant.  Mortifiant, adjectiv (franțuzism)
Sinonime: chinuitor; (figurat) umilitor, jignitor.  Avanie, substantiv
Sinonime: afront public, asuprire, exploatare, împilare, năpăstuire, opresiune, oprimare, persecutare, persecuție, prigoană, prigonire, tratament umilitor, urgisire.  Vexaţiune, substantiv
Sinonime: afront, avanie, injurie, insultă, jignire, mortificație, ocară, ofensă, opresiune, persecuție, ruşine, umilinţă, vexație.  Compuncțiune, substantiv
Sinonime: gravitate afectată, pocăință, remușcare, umilință.  Suduitură, substantiv
Sinonime: afront, injurie, insultă, înjurătură, jignire, ocară, ofensă, ruşine, sudalmă, umilinţă.  Obsecvios, adjectiv
Sinonime: foarte politicos, foarte respectuos, plecat, preaplecat, servil, slugarnic, smerit, supus, umil, umilit.  Obsecviozitate, substantiv
Sinonime: plecare, politețe excesivă, servilism, slugărnicie, smerenie, supunere, umilinţă.  Milcui, verb
Sinonime: a îndura, a milostivi, a smeri, a umili.  Zgulit, adjectiv
Sinonime: (regional) chircit, contractat, ghemuit, închircit, stârcit, strâns, zgârcit; (regional) sărac, trist, umilit.  Smericiune, substantiv
Sinonime: (învechit) smerenie, umilinţă.  Smerire, substantiv
Sinonime: (învechit) credință, cucernicie, cuvioșenie, cuvioșie, evlavie, pietate, pioșenie, piozitate, religiozitate, smerenie, supușenie, umilință, umilire.  Spăsire, substantiv
Sinonime: (învechit) ispășire, izbăvire, mântuire, salvare, (figurat) umilință.  Spăseală, substantiv
Sinonime: (învechit) izbăvire, mântuire, salvare, smerenie, umilință.  Ultragios, adjectiv
Sinonime: dezonorant, injurios, insultant, ofensant, umiliant, vexant.  Ofensat, adjectiv
Sinonime: insultat, jignit, ofuscat, supărat, ultragiat, umilit, (figurat) atins, (figurat) rănit, (livresc și figurat) lezat, (livresc) vexat.  Jignire, substantiv
Sinonime: afront, injurie, insultare, insultă, ocară, ofensare, ofensă, rușine, ultragiere, umilință, (figurat) atingere, (figurat) rănire, (învechit) băsău, (învechit) dosadă, (învechit) înfruntare, (învechit) necinste, (învechit) obidă, (livresc și figurat) lezare, (livresc) ultraj, (livresc) vexare, (livresc) vexațiune, (popular) hulă, (popular) sudalmă, (popular) suduitură.  Lezare, substantiv
Sinonime: afront, daună, injurie, insultare, insultă, jignire, ocară, ofensare, ofensă, prejudiciu, rănire, rușine, ultragiere, umilință, vătămare.  Mortifica, verb
Sinonime: a batjocori, a chinui trupul, a înjosi, a putrezi, a schingiui, a se automortifica, a se cangrena, a se necroza, a supune la chinuri groaznice, a tortura, a umili.