Contrițiune, substantiv
Sinonime:
căință, compuncțiune, pocăință.
Penitență, substantiv feminin
Sinonime:
biciuire, canon, căință, condamnare, contrițiune, flagelare, flagelație, mea culpa, mustrare, osândă, părere de rău, pedeapsă, pocăință, pocăire, regret, remușcare, umilință, (grecism învechit) epitimie, (învechit și regional) pocaianie, (învechit) penitenție, (învechit) penitință, (învechit) podvig, (învechit) puniție, (învechit) punițiune.
Compuncțiune, substantiv
Sinonime:
contrițiune, gravitate afectată, pocăință, remușcare, umilință.
Repantir, substantiv (învechit)
Sinonime:
căință, compuncțiune, contrițiune, mea culpa, mustrare, părere de rău, penitență, pocăință, regret, remușcare; (pictură) corectare, corecție, corijare, îndreptare, rectificare, retuș; bucle, cosițe; (variantă) repentir.
Pocăință, substantiv
Sinonime:
căință, compuncțiune, contrițiune, dezlegare, iertare, mustrare, părere de rău, penitență, pocăială, pocăire, regret, remușcare, umilință, (franțuzism învechit) repentir, (învechit și figurat) înturnare, (învechit și figurat) înturnat, (învechit) înfrângere, (învechit) pocaianie, (învechit) pocanie, (învechit) smerenie, (învechit) zdrobire, (învechit) zdrobitură.
