Ocară, substantiv feminin
Sinonime: defăimare, jignire, ofensă, insultă, înjosire; dojană, ceartă, mustrare.  Ocărâre, substantiv
Sinonime: defăimare, desconsiderare, dojană, insultă, mustrare, ocară, (regional) ocărire.  Ocărât, adjectiv
Sinonime: înjurat, ponegrit; (învechit) rușinos.  Ocărâtor, adjectiv (învechit)
Sinonime: blamabil, condamnabil, criticabil, neîngăduit, neonorabil, nepermis, regretabil, reprobabil, rușinos, urât, vinovat.  

---

Batjocori, verb
Sinonime: a ruşina, a înjosi, a insulta, a ocărî, a apostrofa, a beşteli, a umili; a-şi bate joc, a lua în râs, a lua în derâdere, a face de râs, a face de ruşine, a face de ocară; a necinsti, a viola, a dezonora.  Batjocoritor (batjocoritoare), adjectiv
Sinonime: insultător, de ocară, înjositor, dezonorant, umilitor; înţepător, usturător, tăios, caustic, zeflemitor, ironic, sarcastic, satiric, incisiv.  Batjocură, substantiv feminin
Sinonime: înjosire, insultă, injurie, ponegrire, defăimare, (regional) bălăcărie, ocară, umilire; bătaie de joc, batjocorire, băşcălie, luare în derâdere; înţepătură, ironie, zeflemea, sarcasm; necinstire, violare, dezonoare.  Bălăcărie, substantiv feminin
Sinonime: (regional) insultă, injurie, jignire, batjocură, ponegrire, înjosire, defăimare, ocară; vorbă urâtă (murdară).  Beșteleală, substantiv feminin (familiar)
Sinonime: mustruială, mustrare, ocară, critică, bobârnace, observaţie, înjosire, umilire.  Bârfeală, substantiv feminin
Sinonime: flecăreală, pălăvrăgeală, sporovăială, trăncăneală, calomnie, cleveteală, defăimare, blasfemie, bârfă, hulă, ocară, denigrare, ponegrire, mahalagism.  Blasfemie, substantiv feminin
Sinonime: afront, defăimare, hulă, ocară, impietate, injurie, calomnie, bârfă, ofensă, ponegrire, profanare, bârfeală, cleveteală, sacrilegiu.  Bruftuială, substantiv feminin (regional)
Sinonime: bătaie, ceartă, ocară, bruscheţe, bruscare, (familiar) mizerie, asprime, impoliteţe, mojicie, bădărănie, grosolănie, mitocănie.  Calomnie, substantiv feminin
Sinonime: bârfă, bârfeală, defăimare, vorbire de rău, cleveteală, hulă, ocară, ponegrire, denigrare, blasfemie; acuzație, minciună, afirmaţie mincinoasă.  Ceartă, substantiv feminin
Sinonime: altercaţie, neînţelegere, confruntare, conflict, discuţie, vorbă, zarvă, (popular) gâlceavă, sfadă; admonestare, admonestaţie, certare, dojană, dojenire, imputare, morală, mustrare, observaţie, reproş, (popular) beşteleală, muştruluială, ocară, (învechit şi regional) înfruntare, probozeală, (regional) probază, probozenie, (prin Moldova) bănat, (Moldova) şmotru, (învechit) dăscălie, împutăciune, învăţătură, preobrăzitură, probozire, răpşte, remonstrare, zabrac, (figurat) săpuneală, scuturătură; animozitate, discordie, duşmănie, învrăjbire, ostilitate, pedeapsă, pornire, sancţiune, ură, vrajbă, vrăjmăşie, zâzanie.  Chelfăneală, substantiv feminin (familiar)
Sinonime: bătaie, corecţie, frecuş, păruială, mustrare aspră, ceartă, ocară.  Cleveteală, substantiv feminin
Sinonime: clevetire, bârfeală, denigrare, defăimare, ponegrire, bârfă, hulă, ocară, mahalagism.  Critica, verb
Sinonime: a satiriza, a biciui, a înfiera, a analiza, a discuta, a examina, a argumenta, a epiloga, a blama, a cenzura, a contrazice, a dezaproba, a detracta, a (se) plânge, a (se) dojeni, a (se) mustra, (popular) a cârti, (figurat) a scutura.

Critică, substantiv feminin
Sinonime: observaţie, mustrare, beşteleală, (la plural) bobârnace, ocară; satirizare, biciuire, înfierare, vestejire.  Descânta, verb
Sinonime: a face farmece, a fermeca, a fi descântător, a înșira formule magice, a vrăji; a ademeni, a bate la cap, a batjocori, a certa, a deranja cu discursuri, a mustra, a ocărî, a plictisi, a seduce cu vorbe, a trata cu vorbe de ocară.  Hulă, substantiv feminin (popular)
Sinonime: afront, batjocură, bârfă, bârfeală, bârfire, bârfit, blasfemie, calomnie, calomniere, cleveteală, clevetire, clevetit, defăimare, denigrare, discreditare, injurie, insultă, jignire, ocară, ofensă, ponegreală, ponegrire, ruşine, sacrilegiu; (Muntenia, Transilvania) surpare, desprindere; balansare, oscilare, tangaj, (prin extindere) furtună pe mare.  Huli, verb (popular)
Sinonime: a batjocori, a bârfi, a blama, a blasfemia, a calomnia, a cleveti, a da-n tărbacă, a defăima, a denigra, a discredita, a face de ocară, a insulta, a înnegri, a ocărî, a pângări, a ponegri, a profana, a supune unui sacrilegiu, a trata cu hule, a vorbi de rău.  Injurie, substantiv feminin
Sinonime: jignire, insultă, ocară, hulă, batjocură, defăimare, ponegrire.  Insulta, verb
Sinonime: a ofensa, a ocărî, a jigni, a ultragia.

Insultă, substantiv feminin
Sinonime: ocară, jignire, injurie, ofensă, ultragiu.  Invectivă, substantiv feminin
Sinonime: apostrofă, injurie, insultă, înjurătură, jignire, ocară, ofensă.

Invectiva, verb
Sinonime: a apostrofa, a fulmina, a insulta, a înjura, a jigni, a ocărî, a ofensa, a ultragia, a vitupera.  Măscară, substantiv feminin (popular)
Sinonime: imoralitate, impudoare, indecență, necuviință, nerușinare, obscenitate, ocară, pornografie, scabrozitate, trivialitate, vulgaritate.  Necinste, substantiv feminin
Sinonime: afront, batjocură, bătaie de joc, defăimare, dezonoare, incorectitudine, injurie, insultă, înjosire, jignire, malonestitate, necorectitudine, ocară, ofensă, perfidie, profanare, rea-credinţă, rea-intenţie, ruşine, umilinţă, (învechit) incorecţiune.  Obidă, substantiv feminin
Sinonime: afront, amărăciune, apăsare, asuprire, chin, ciudă, durere (sufletească), exploatare, furie, gelozie, inechitate, injurie, insultă, invidie, împilare, întristare, înverșunare, jale, jignire, mâhnire, mânie, năpăstuire, necaz, nedreptate, ocară, ofensă, opresiune, oprimare, persecutare, persecuție, pică, pizmă, pornire, prigoană, prigonire, ranchiună, rușine, supărare, tristețe, umilință, umilire, urgisire, zbucium.  Ofensa, verb
Sinonime: a insulta, a jigni, a ocărî; a (se) supăra, a (se) mânia, a (se) simţi jignit.

Ofensă, substantiv feminin
Sinonime: insultă, jignire, injurie, ocară, defăimare.  Ruşine, substantiv feminin
Sinonime: jenă, sfială, rezervă, sfiiciune, reţinere, timiditate, modestie; ocară, batjocură, umilinţă, ofensă, necinste, dezonoare.  Sudalmă, substantiv feminin (popular)
Sinonime: afront, injurie, insultă, înjurătură, jignire, ocară, ofensă, rușine, suduială, umilință.  Şugubină, substantiv feminin (învechit)
Sinonime: păcat, nelegiuire, crimă, ocară, infamie.  Umili, verb
Sinonime: a jigni, a înjosi, a pune în inferioritate, a batjocori, a ruşina, a lua în râs, a lua în derâdere, a face de râs, a face de ruşine, a face de ocară, a ofensa; a se smeri, a se pleca.  Umilinţă, substantiv feminin
Sinonime: supunere, smerenie, plecăciune; (figurat) sărăcie, mizerie; înjosire, ofensă, jignire, ruşine, ocară, batjocură, necinste, dezonoare.  Zgaibă, substantiv feminin
Sinonime: bubiţă, bubuliţă, coajă, crustă, pojghiţă, zgancă; (la plural) (zgaibe dulci) impetigo, (la plural) bube dulci; (cuvânt de ocară) drac.  Atingere, substantiv
Sinonime: afront, agresare sexuală, asemănare, atacare, atins, contact, injurie, insultă, jignire, lovire, ocară, ofensă, rușine, umilință, (învechit) atingătură, (învechit) atinsătură, (învechit) atinsură.  Dezonoare, substantiv
Sinonime: necinste, ruşine, (popular) ocară, (învechit şi regional) ponos, ponoslu.  Dojenire, substantiv
Sinonime: admonestare, ceartă, certare, dojană, dojenit, imputare, morală, mustrare, observație, prevenire, reproș, (familiar; figurat) săpuneală, (familiar; figurat) scuturătură, (învechit și regional) înfruntare, (învechit și regional) probozeală, (învechit) dăscălie, (învechit) dojănire, (învechit) doșenire, (învechit) împutăciune, (învechit) învățătură, (învechit) preobrăzitură, (învechit) probozire, (învechit) răpște, (învechit) remonstrare, (învechit) sfătuire, (învechit) zabrac, (Moldova) șmotru, (popular și familiar) beșteleală, (popular și familiar) muștruluială, (popular și familiar) ocară, (popular) sfădire, (prin Moldova) bănat, (regional) probază, (regional) probozenie.  Dosadă, substantiv
Sinonime: necaz, supărare, durere, afront, injurie, insultă, întristare, jignire, mâhnire, ocară, ofensă, ruşine, umilinţă.  Vexaţiune, substantiv
Sinonime: afront, avanie, injurie, insultă, jignire, mortificație, ocară, ofensă, opresiune, persecuție, ruşine, umilinţă, vexație.  Maledicţie, substantiv
Sinonime: anatemă, blestem, damnație, fatalitate, imprecație, nenorocire, ocară, (variantă) maledicțiune.  Suduitură, substantiv
Sinonime: afront, injurie, insultă, înjurătură, jignire, ocară, ofensă, ruşine, sudalmă, umilinţă.  Nepermis, adjectiv
Sinonime: blamabil, boicotat, cenzurat, clandestin, condamnabil, criticabil, delictuos, extralegal, fraudulos, ilegal, ilicit, interzis, neacceptat, neautorizat, neiertat, neîngăduit, neonorabil, oprit, prohibit, proscris, regretabil, reprehensibil, reprobabil, rușinos, urât, vinovat, (învechit) necăzut, (învechit) ocarnic, (învechit) ocărâtor, (învechit) rușinător.  Îmbălătură, substantiv
Sinonime: pată, urmă (de salivă); (figurat) înjurătură, ocară, vulgaritate.  Săpuneală, substantiv
Sinonime: admonestare, ceartă, certare, clăbuc, dojană, dojenire, frecuș, imputare, morală, mustrare, observație, ocară, perdaf, reproș, săpunire, săpunit, spumă, (Moldova și Transilvania) soponeală.  Jignire, substantiv
Sinonime: afront, injurie, insultare, insultă, ocară, ofensare, ofensă, rușine, ultragiere, umilință, (figurat) atingere, (figurat) rănire, (învechit) băsău, (învechit) dosadă, (învechit) înfruntare, (învechit) necinste, (învechit) obidă, (livresc și figurat) lezare, (livresc) ultraj, (livresc) vexare, (livresc) vexațiune, (popular) hulă, (popular) sudalmă, (popular) suduitură.  Neonorabil, adjectiv
Sinonime: blamabil, condamnabil, criticabil, neîngăduit, nepermis, regretabil, reprobabil, rușinos, urât, vinovat, (învechit) ocarnic, (învechit) ocărâtor, (învechit) rușinător, (livresc) reprehensibil.  Lezare, substantiv
Sinonime: afront, daună, injurie, insultare, insultă, jignire, ocară, ofensare, ofensă, prejudiciu, rănire, rușine, ultragiere, umilință, vătămare.  Moșcoală, substantiv (regional)
Sinonime: ocară, rușine.  Băsău, substantiv (regional)
Sinonime: afront, batjocură, ciudă, cusur, dar, defect, dorință de răzbunare, gelozie, injurie, insultă, invidie, jignire, meteahnă, nărav, necaz, nedreptate, ocară, ofensă, patimă, pică, pizmă, pornire, ranchiună, răzbunare, rușine, umilință, ură, viciu.  Moşcoleală, substantiv (regional)
Sinonime: jeg, murdărie, necurățenie, (figurat) ocară, (figurat) rușine.  Bălăcăreală, substantiv (familiar)
Sinonime: admonestare, ceartă, ocară, ocărâre, scandal.  Înjurare, substantiv
Sinonime: înjurat, înjurătură, ocărâre, (învechit) suduire, (rar) ofensă verbală.  Obrăzi, verb (învechit)
Sinonime: a certa, a obrăza, a ocărî, a se face de ocară, a se face de râs, a se supăra, (învechit) a obrăzui.  Mercurială, substantiv (învechit)
Sinonime: (botanică) brei, buruiană cânească, buruiană-câinească, slăbănog, trepădătoare; (învechit) mustrare, ocară, remonstrare.  Condemnabil, adjectiv (învechit)
Sinonime: blamabil, condamnabil, criticabil, neîngăduit, neonorabil, nepermis, regretabil, reprobabil, rușinos, urât, vinovat, (învechit) ocarnic, (învechit) ocărâtor, (învechit) rușinător, (livresc) reprehensibil.