Umili, verb Sinonime:
a jigni, a înjosi, a pune în inferioritate, a batjocori, a ruşina, a lua în râs, a lua în derâdere, a face de râs, a face de ruşine, a face de ocară, a ofensa; a se smeri, a se pleca.
Umiliant, adjectiv
Sinonime:
degradant, dezonorant, injurios, mortifiant, ofensant, ultragios, umilitor, vexant, vulnerant.
Umiliaţiune, substantiv
Sinonime:
plecare, smerenie, supunere, umilinţă.
Umilincios, adjectiv (învechit)
Sinonime:
plin de umilință, smerit, supus.
Umilinţă, substantiv feminin Sinonime:
supunere, smerenie, plecăciune; (figurat) sărăcie, mizerie; înjosire, ofensă, jignire, ruşine, ocară, batjocură, necinste, dezonoare.
Umilitate, substantiv
Sinonime:
deferență, degradare, modestie, obsecviozitate, plecare, sărăcie, simplitate, smerenie, supunere, umilință, (învechit) umilenie.
Umilitor (umilitoare), adjectiv Sinonime:
înjositor, jignitor, ofensator, degradant.
Apleca, verb Sinonime:
a (se) pleca, a (se) îndoi, a încovoia, a (se) înclina, a (se) curba, a plia; (figurat) a (se) umili, a (se) supune, a deveni subordonat, a se ploconi, a fi obedient.
Batjocori, verb Sinonime:
a ruşina, a înjosi, a insulta, a ocărî, a apostrofa, a beşteli, a umili; a-şi bate joc, a lua în râs, a lua în derâdere, a face de râs, a face de ruşine, a face de ocară; a necinsti, a viola, a dezonora.
Batjocoritor (batjocoritoare), adjectiv Sinonime:
insultător, de ocară, înjositor, dezonorant, umilitor; înţepător, usturător, tăios, caustic, zeflemitor, ironic, sarcastic, satiric, incisiv.
Batjocură, substantiv feminin Sinonime:
înjosire, insultă, injurie, ponegrire, defăimare, (regional) bălăcărie, ocară, umilire; bătaie de joc, batjocorire, băşcălie, luare în derâdere; înţepătură, ironie, zeflemea, sarcasm; necinstire, violare, dezonoare.
Beșteleală, substantiv feminin (familiar) Sinonime:
mustruială, mustrare, ocară, critică, bobârnace, observaţie, înjosire, umilire.
Beșteli, verb (familiar) Sinonime:
a admonesta, a certa, a dojeni, a mustra, a ocărî, a critica, a face observaţie, a ruşina, a înjosi, a umili.
Brutaliza, verb Sinonime:
a maltrata, a molesta, a vătăma, a lovi, a bate, a brusca; a insulta, a umili, a ofensa, a supăra, a şicana.
Cerşi, verb Sinonime:
a solicita, a cere de pomană, a cere de milă, a cerşetori; (figurat) a se înjosi, a se umili, a se milogi.
Coborî, verb Sinonime:
a (se) da jos, a descinde; a (se) lăsa jos; a reduce, a scădea, a micşora; (reflexiv) a proveni, a avea originea; (figurat, reflexiv) a se înjosi, a se umili.
Înapoiere, substantiv feminin
Sinonime:
arierație, rambursare, rămânere în urmă, redare, restituire, restituție, revenire, venire, (figurat) decadență, (figurat) declin, (figurat) disprețuire, (figurat) regres, (figurat) retrogradare, (figurat) umilire, (învechit) prostietate, (învechit) ramburs, (învechit) reînturnare, (popular) întoarcere, (popular) înturnare, (popular) înturnat.
Îngenunchea, verb Sinonime:
(figurat) a supune, a aservi, a umili, a domina.
Înjosi, verb Sinonime:
a degrada, a umili, a dezonora, a perverti, a strica.
Înjosit (înjosită), adjectiv Sinonime:
umilit, degradat, dezonorat, ordinar, trivial, decăzut, depravat.
Necinste, substantiv feminin
Sinonime:
afront, batjocură, bătaie de joc, defăimare, dezonoare, incorectitudine, injurie, insultă, înjosire, jignire, malonestitate, necorectitudine, ocară, ofensă, perfidie, profanare, rea-credinţă, rea-intenţie, ruşine, umilinţă, (învechit) incorecţiune.
Netrebnicie, substantiv feminin (învechit)
Sinonime:
abjecție, fărădelege, ignominie, incapacitate, ineficacitate, ineficiență, infamie, inutilitate, josnicie, mârșăvie, mişelie, nelegiuire, neputință, răutate, slăbiciune, smerenie, ticăloşie, turpitudine, umilință, zădărnicie, (astăzi rar) scelerație, (figurat) murdărie, (învechit) bazaconie, (învechit) blestemăciune, (învechit) nebunie, (învechit) necurat, (învechit) necurăție, (învechit) necurățire, (învechit) păgânătate, (învechit) păgânie, (învechit) verigășie, (popular și familiar) parșivenie, (popular) becisnicie, (popular) blestemăție, (popular) nemernicie, (popular) scârnăvie, (popular) spurcăciune, (popular) ticăloșenie, (regional) cusur, (regional) mârșăvenie, (regional) viciu.
Obidă, substantiv feminin
Sinonime:
afront, amărăciune, apăsare, asuprire, chin, ciudă, durere (sufletească), exploatare, furie, gelozie, inechitate, injurie, insultă, invidie, împilare, întristare, înverșunare, jale, jignire, mâhnire, mânie, năpăstuire, necaz, nedreptate, ocară, ofensă, opresiune, oprimare, persecutare, persecuție, pică, pizmă, pornire, prigoană, prigonire, ranchiună, rușine, supărare, tristețe, umilință, umilire, urgisire, zbucium.
Penitenţă, substantiv feminin Sinonime:
pedeapsă, canon, osândă; pocăinţă, căinţă, umilinţă.
Ploconi, verb
Sinonime:
a face temenele, a se închina, a se înjosi, (familiar) a se căciuli, (figurat) a se coborî, (figurat) a se linguși, (figurat) a se prosterna, (figurat) a se umili, (învechit) a se micșora, (învechit) a se smeri, (rar) a se temeni, (variantă) (învechit și regional) a (se) pocloni.
Ruşine, substantiv feminin Sinonime:
jenă, sfială, rezervă, sfiiciune, reţinere, timiditate, modestie; ocară, batjocură, umilinţă, ofensă, necinste, dezonoare.
Smerenie, substantiv feminin
Sinonime:
candoare, castitate, credință, cucernicie, cuvioșenie, cuvioșie, devoțiune, evlavie, feciorie, inocență, micșorare, modestie, neprihănire, nevinovăție, obsecviozitate, pietate, pioșenie, piozitate, pocăință, pudicitate, pudoare, religiozitate, sfială, smereală, umilință, virginitate, (familiar) spăseală, (familiar) spăsenie, (învechit și regional) milă, (învechit) blagocestie, (învechit) blagocestivie, (învechit) blagocestvie, (învechit) hristoitie, (învechit) minuniciune, (învechit) molcomire, (învechit) oviliciune, (învechit) plecare, (învechit) plecat, (învechit) râvnă, (învechit) râvnire, (învechit) smericiune, (învechit) smerință, (învechit) smerire, (învechit) smeritură, (învechit) smernicie, (învechit) supunere, (învechit) umiliațiune, (învechit) umilitate, (învechit) zmerenie.
Smeri, verb Sinonime:
a se umili, a se supune, a se pleca; (învechit) a umili.
Spăsenie, substantiv feminin (învechit)
Sinonime:
căință, eliberare, iertare, ispăşire, izbăvire, mântuire, salvare, smerenie, umilință.
Sudalmă, substantiv feminin (popular)
Sinonime:
afront, injurie, insultă, înjurătură, jignire, ocară, ofensă, rușine, suduială, umilință.
Supune, verb
Sinonime:
a accepta, a amaneta, a asculta, a ascunde, a aservi, a bate, a birui, a ceda, a constrânge, a controla, a copleși, a covârși, a cuceri, a cuprinde, a destina, a disciplina, a domestici, a domina, a dosi, a expune, a forța, a hărăzi, a impune, a ipoteca, a îmblânzi, a împovăra, a îndoi, a înfrânge, a înrobi, a întrece, a învinge, a meni, a mistui, a năpădi, a obliga, a ocupa, a predispune, a prostitua, a răsfrânge, a răzbi, a ridica, a robi, a se conforma, a se închina, a se pleca, a se preda, a se smeri, a se umili, a sili, a subjuga, a subordona, a sufleca, a sumete, a suporta, a trage, a urma, (figurat) a înfeuda, (figurat) a îngenunchea, (învechit) a pobedi, (învechit) a prididi, (învechit) a reduce, (învechit) a se cuceri, (învechit) a se paradosi, (învechit) a se supleca, (popular) a pleca.
Atingere, substantiv
Sinonime:
afront, agresare sexuală, asemănare, atacare, atins, contact, injurie, insultă, jignire, lovire, ocară, ofensă, rușine, umilință, (învechit) atingătură, (învechit) atinsătură, (învechit) atinsură.
Căciulire, substantiv
Sinonime:
înjosire, ploconeală, ploconire, umilire.
Defăimare, substantiv
Sinonime:
bârfire, ponegrire, calomniere, desconsiderare, umilire, batjocură, desconsideraţie, dispreț.
Degradant, adjectiv
Sinonime:
compromiţător, înjositor, rușinos, dezonorant, devalorizant, umilitor, incalificabil, murdar, respingător, scandalos, turpid.
Degradaţie, substantiv
Sinonime:
alterație, corupere, decadență, decădere, declin, degradare, depravare, deteriorare, eroziune, înjosire, învechire, modificare, ofilire, pervertire, prejudiciu, ravagiu, stricare, tocire, reducere, umilire, uzare, viciere.
Dosadă, substantiv
Sinonime:
necaz, supărare, durere, afront, injurie, insultă, întristare, jignire, mâhnire, ocară, ofensă, ruşine, umilinţă.
Ecrasa, verb
Sinonime:
a copleși, a distruge, a împovăra, a nimici, a strivi, a umili, a zdrobi.
Ugilit, adjectiv
Sinonime:
fără chef, galben, îngălbenit, ofilit, pălit, plângăreț, slăbit, suferind, supus, tânguitor, trecut, trist, umilit, uscat, veşted, veştejit.
Vexatoriu, adjectiv
Sinonime:
injurios, insultător, jignitor, mortifiant, ofensator, umilitor, vexant.
Mortifiant, adjectiv (franțuzism)
Sinonime:
chinuitor, mortificant; (figurat) umilitor, jignitor.
Avanie, substantiv
Sinonime:
afront public, asuprire, exploatare, împilare, năpăstuire, opresiune, oprimare, persecutare, persecuție, prigoană, prigonire, tratament umilitor, urgisire.
Vexaţiune, substantiv
Sinonime:
afront, avanie, injurie, insultă, jignire, mortificație, ocară, ofensă, opresiune, persecuție, ruşine, umilinţă, vexație. Vexățiune, substantiv (învechit)
Sinonime:
vexațiune.
Compuncțiune, substantiv
Sinonime:
contrițiune, gravitate afectată, pocăință, remușcare, umilință.
Suduitură, substantiv
Sinonime:
afront, injurie, insultă, înjurătură, jignire, ocară, ofensă, ruşine, sudalmă, umilinţă.
Obsecvios, adjectiv
Sinonime:
foarte politicos, foarte respectuos, plecat, preaplecat, servil, slugarnic, smerit, supus, umil, umilit.
Obsecviozitate, substantiv
Sinonime:
plecare, politețe excesivă, servilism, slugărnicie, smerenie, supunere, umilinţă.
Milcui, verb
Sinonime:
a îndura, a milostivi, a smeri, a umili.
Zgulit, adjectiv
Sinonime:
(regional) chircit, contractat, ghemuit, închircit, stârcit, strâns, zgârcit; (regional) sărac, trist, umilit.
Smericiune, substantiv
Sinonime:
(învechit) smerenie, umilinţă.
Smerire, substantiv
Sinonime:
(învechit) credință, cucernicie, cuvioșenie, cuvioșie, evlavie, pietate, pioșenie, piozitate, religiozitate, smerenie, supușenie, umilință, umilire.
Spăsire, substantiv
Sinonime:
(învechit) ispășire, izbăvire, mântuire, salvare, (figurat) umilință.
Spăseală, substantiv
Sinonime:
(învechit) izbăvire, mântuire, salvare, smerenie, umilință.
Ultragios, adjectiv
Sinonime:
dezonorant, injurios, insultant, ofensant, umiliant, vexant.
Ofensat, adjectiv
Sinonime:
insultat, jignit, ofuscat, supărat, ultragiat, umilit, (figurat) atins, (figurat) rănit, (livresc și figurat) lezat, (livresc) vexat.
Jignire, substantiv
Sinonime:
afront, injurie, insultare, insultă, ocară, ofensare, ofensă, rușine, ultragiere, umilință, (figurat) atingere, (figurat) rănire, (învechit) băsău, (învechit) dosadă, (învechit) înfruntare, (învechit) necinste, (învechit) obidă, (livresc și figurat) lezare, (livresc) ultraj, (livresc) vexare, (livresc) vexațiune, (popular) hulă, (popular) sudalmă, (popular) suduitură.
Lezare, substantiv
Sinonime:
afront, daună, injurie, insultare, insultă, jignire, ocară, ofensare, ofensă, prejudiciu, rănire, rușine, ultragiere, umilință, vătămare.
Mortifica, verb
Sinonime:
a batjocori, a chinui trupul, a înjosi, a putrezi, a schingiui, a se automortifica, a se cangrena, a se necroza, a supune la chinuri groaznice, a tortura, a umili.
Mortificat, adjectiv
Sinonime:
automortificat, cangrenat, chinuit, distrus, mort, necrozat, putred, putrezit, torturat, (figurat) batjocorit, (figurat) umilit.
Încovoietor, adjectiv
Sinonime:
arcuitor, îndoitor, (figurat) asupritor, (figurat) umilitor.
Băsău, substantiv (regional)
Sinonime:
afront, batjocură, ciudă, cusur, dar, defect, dorință de răzbunare, gelozie, injurie, insultă, invidie, jignire, meteahnă, nărav, necaz, nedreptate, ocară, ofensă, patimă, pică, pizmă, pornire, ranchiună, răzbunare, rușine, umilință, ură, viciu.
Ploconire, substantiv
Sinonime:
admirație exagerată, închinăciune, înjosire, lingușire, plecăciune, ploconeală, servilism, supunere, umilire, (familiar) căciuleală, (familiar) căciulire.
Ploconeală, substantiv
Sinonime:
aplecare, compliment, închinăciune, înjosire, lingușire, mătanie, plecăciune, ploconire, reverență, supunere oarbă, temenea, umilire, (familiar și rar) selamlâc, (familiar) căciulire, (învechit) plecare, (regional) plocon, (turcism învechit) talâm.
Dejosire, substantiv (învechit)
Sinonime:
degradare, dezonoare, înjosire, umilire.
Dejosi, verb (învechit)
Sinonime:
a (se) degrada, a (se) dezonora, a (se) înjosi, a (se) umili, (variantă) a (se) dejoși.
Dejosit, substantiv (învechit)
Sinonime:
degradare, dezonoare, înjosire, umilire. Dejosit, adjectiv (învechit)
Sinonime:
degradat, dezonorat, umilit.
Dejositor, adjectiv (regional)
Sinonime:
degradant, dezonorant, înjositor, umilitor, (învechit) jositor.
Ruşinare, substantiv
Sinonime:
desfrâu, dezmăț, jenă, orgie, rușine, sfială, sfiiciune, stânjeneală, stânjenire, stinghereală, (învechit) goliciune, (învechit) rușinăciune, (învechit) umilire.
Încovoia, verb
Sinonime:
a (se) apleca, a (se) arcui, a (se) cambra, a (se) cocoșa, a (se) culca, a (se) curba, a (se) deforma, a (se) încârliga, a (se) înclina, a (se) încolăci, a (se) încovriga, a (se) îndoi, a (se) lăsa, a (se) pleca, a (se) strâmba, a atârna, a cădea, a coborî, a se cocârja, a se coroia, a se gârbovi, a se gheboșa, (figurat) a se umili, (învechit și regional) a (se) încujba, (învechit și regional) a (se) povedi, (învechit și regional) a (se) scovârda, (învechit) a (se) închina, (învechit) a (se) încovăi, (învechit) a (se) încovăia, (învechit) a (se) încoveia, (învechit) a (se) încovia, (rar) a (se) recurba, (regional) a (se) încârjoia, (regional) a (se) poligni.
Smeritură, substantiv (învechit)
Sinonime:
smerenie, umilință, (învechit) smerire, (învechit) spăsenie.
Dârzuit, substantiv (regional)
Sinonime:
dârzuire, umilire. Dârzuit, adjectiv (regional)
Sinonime:
(figurat) umilit.
Dârzuire, substantiv (regional)
Sinonime:
dârzuit, (figurat) umilire.
Dârzui, verb (regional)
Sinonime:
(figurat) a umili.
Nimicuici, verb (învechit)
Sinonime:
a (se) desconsidera, a (se) înjosi, a (se) umili, a invalida, a nimici, a spulbera.
Molcomire, substantiv (învechit)
Sinonime:
acalmie, calm, încetinire, lingușire, liniște, liniștire, mângâiere, nemișcare, pace, smerenie, supunere, tăcere, umilință, (învechit) mălcomie, (popular) îmbunare, (variantă) mâlcomire, (variantă) mulcomire.
Defăimăciune, substantiv (învechit)
Sinonime:
blamare, calomniere, condamnare, critică vehementă, decădere, defăimare, defăimat, desconsiderare, detestare, hulire, înjosire, profanare, subapreciere, umilire, vorbire de rău, (învechit) defăimătură, (învechit) stigmatizare.
Defăimătură, substantiv (învechit)
Sinonime:
blamare, calomniere, condamnare, critică vehementă, decădere, defăimare, defăimat, desconsiderare, detestare, hulire, înjosire, profanare, subapreciere, umilire, vorbire de rău, (învechit) defăimăciune, (învechit) stigmatizare.
Umilenie, substantiv (învechit)
Sinonime:
blândețe, căință, durere sufletească, înduioșare, milă, mustrare de cuget, umilință, (variantă) omilenie, (variantă) umelenie.
Micșorare, substantiv
Sinonime:
atenuare, calmare, compresiune, comprimare, contracție, descreștere, devalorizare, diminuare, domolire, ieftinire, împuținare, încetinire, potolire, prescurtare, reducere, restrângere, scădere, scăzământ, scurtare, slăbire, smerenie, temperare, ușurare, (învechit) înjosire, (învechit) puținare, (învechit) știrbire, (rar) micire, (rar) umilință; (micșorare sufletească) deprimare.
Înjosire, substantiv
Sinonime:
degradare, dezonorare, ploconeală, ploconire, rușine, umilință, umilire, (familiar) căciulire, (figurat) prostituție, (învechit) abjecțiune, (învechit) coborâre, (învechit) degradație, (învechit) înjosorire, (regional) pleftureală, (variantă) înjosare.
Batjocurire, substantiv
Sinonime:
batere de joc, batjocorire, batjocorit, batjocurare, batjocurat, facere de râs, luare în râs, necinstire, umilire.
Pioșenie, substantiv
Sinonime:
credință, cucernicie, cuvioșenie, cuvioșie, devoțiune, evlavie, pietate, piozitate, religiozitate, simplitate, smerenie, umilință, (învechit) blagocestie, (învechit) blagocestivie, (învechit) cucerie, (învechit) hristoitie, (învechit) râvnă, (învechit) râvnire, (învechit) smerință, (învechit) smerire.
Smerință, substantiv (învechit)
Sinonime:
cucernicie, evlavie, pioșenie, smerenie, supușenie, umilință, (învechit și popular) spăsenie, (învechit) minuniciune, (învechit) smerire.
Piozitate, substantiv
Sinonime:
credință, cucernicie, cuvioșenie, cuvioșie, devoțiune, evlavie, pietate, pioșenie, religiozitate, smerenie, supunere, umilitate, (învechit) blagocestie, (învechit) blagocestivie, (învechit) hristoitie, (învechit) râvnă, (învechit) râvnire, (învechit) smerire, (învechit) umiliațiune.
Suplecat, adjectiv (învechit)
Sinonime:
plecat, smerit, supus, umil, umilit, (învechit) smernic.
Umileciune, substantiv (învechit)
Sinonime:
umilire.
Umila, verb (învechit)
Sinonime:
a umili.
