Combina, verb
Sinonime: a amesteca, a aranja, a asambla, a asocia, a asorta, a calcula, a chibzui, a comasa, a dispune, a fuziona, a îmbina, a împreuna, a îngrămădi, a lega, a organiza, a plămădi, a plănui, a plăsmui, a potrivi, a prepara, a pune la cale, a pune la un loc, a reprezenta în minte, a reuni, a uni într-o anumită ordine, a urzi.  Combinabil, adjectiv
Sinonime: absorbabil, aranjabil, miscibil.  Combinagiu, substantiv
Sinonime: (argou) crai, muieratic.  Combinare, substantiv
Sinonime: îmbinare, asortare, amestecare.  Combinat, adjectiv
Sinonime: compus, îmbinat, împreunat.

Combinat, substantiv
Sinonime: complex, concentrare.  Combinaţie, substantiv feminin
Sinonime: acord, amalgam, amestec, aranjament, asociere, calcul, combinare, compus, contract, convenție, corp compus, gând, idee, intenție, îmbinare, împreunare, îngemănare, întâlnire de dragoste, înțelegere, învoială, învoire, legământ, manevră, melanj, mixtură, pact, plan, proiect, reunire, sinteză, socoteală, tranzacție, unire, (argou) șustă, (învechit și popular) legătură, (învechit) așezământ, (învechit) cuvânt, (învechit) simfonie, (învechit) sulf, (învechit) șart, (popular) târg, (popular) tocmeală, (popular) tocmire, (prin Muntenia) prinsoare, (variantă) combinațiune.  Combinațiune, substantiv
Sinonime: alianță, amalgam, amestec, aranjament, artificiu, asociație, calcul, combinare, combinație, gând, idee, intenție, îmbinare, înțelegere, manevră, mașinație, melanj, plan, proiect, reunire, sistem, socoteală, stratagemă, tactică; (chimie) compus, corp compus.  

---

Adapta, verb
Sinonime: a (se) acomoda; a (se) potrivi, a (se) deprinde, a (se) armoniza, a (se) ajusta, a (se) aclimatiza, a se familiariza, a transpune, a asambla, a combina, a se conforma.  Afacere, substantiv feminin
Sinonime: treabă, problemă, combinaţie, aranjament.  Ajusta, verb
Sinonime: a adapta, a potrivi, a acomoda, a aranja, a acorda, a alinia, a combina, a regla, a egaliza.  Amestec, substantiv neutru
Sinonime: imixtiune, ingerinţă, intervenţie, participare; combinare, împreunare, asociere, unire; conglomerat, melanj, metisaj.  Amesteca, verb
Sinonime: a combina, a împreuna, a îmbina, a asocia; a interveni, a (se) băga, a participa la (ceva), a se aglutina.  Asorta, verb
Sinonime: a potrivi, a armoniza, a aranja, a asocia, a combina.  Calcul, substantiv neutru
Sinonime: socoteală, socoată, măsurare, operație (matematică); apreciere; plan, combinaţie, proiect, aranjament, schemă; piatră (la rinichi), concreţiune pietroasă.  Calcula, verb
Sinonime: a socoti, a măsura, a număra; a plănui, a aranja, a combina; a aprecia; a determina, a fixa, a stabili.  Caleidescop, substantiv neutru (figurat)
Sinonime: amalgam, amestec, combinaţie.  Comasa, verb
Sinonime: a combina, a amesteca, a împreuna, a pune la un loc, a reuni, a îngrămădi, a concentra.  Conglomerat, substantiv neutru
Sinonime: amestec, combinare; (figurat) confuzie.  Corp, substantiv neutru
Sinonime: anatomie, cadavru, carne, conţinut, cuprins, element, lucru, materie, mort, obiect, organism, persoană, substanţă chimică, substanţă, suflet, trunchi, trup; asociație, colectivitate, comunitate, fraternitate, corporatie, grup; (corp compus) combinaţie; (corp simplu) element; (corp vitros) umoare vitroasă; (corp ceresc) astru; corpus; (expresie) (corp la corp) față în față, pieptiș, deschis, în luptă dreaptă, (prin extensie) înverșunat, aprig; (corp de balet) companie de dans.  Cuvânt, substantiv neutru
Sinonime: vorbă, zicere, spusă, trigramă; cuvântare, discurs, conferinţă; promisiune, făgăduială; punct de vedere, opinie, părere; (figurat) motiv, raţiune, cauză; veste, informaţie, zvon, termen, (livresc) verb, vocabulă, (regional) boace, grai, limbă, parolă, vorbire, voroavă; (cuvânt imitativ) onomatopee; (la plural) text; cazanie, intervenţie; (cuvânt introductiv) introducere; (cuvânt înainte) prefaţă; afirmaţie, angajament, glas, pretext; acord, aranjament, combinaţie, considerent, contract, convenţie, înţelegere, învoială, învoire, legământ, mobil, pact, pricină, prilej, ştire, temei, tranzacţie.  Formula, verb
Sinonime: a alcătui, a alega, a articula, a compune, a comunica, a conversa, a da formă, a declara, a elabora, a emite, a enunţa, a exprima, a expune, a întocmi, a obiecta, a prezenta, a profera, a pronunţa, a redacta, a relata, a rosti, a spune, a zice.

Formulă, substantiv feminin
Sinonime: afirmație, aforism, apoftegmă, clișeu, combinație, enunţ, expresie, frază, metodă, mijloc, mod, parolă, precept, procedeu, proverb, racursi, regulă, rețetă, sentință, slogan, soluţie, şablon, tipar, turnură.  Imagina, verb
Sinonime: a închipui, a inventa, a scorni, a plănui, a născoci, a gândi, a combina.  Împerechea, verb
Sinonime: a uni, a asocia, a împreuna, a combina.  Îngemăna, verb
Sinonime: a aduna la un loc, a amesteca, a asocia, a combina, a ingemena, a îmbina, a împreuna, a reuni, a uni strâns, (învechit; despre rumegătoare) a avea copita spintecată în două, (variantă) a îngemâna.  Întreprindere, substantiv feminin
Sinonime: fabrică; uzină, combinat.  Învârteală, substantiv feminin
Sinonime: învârtire, întoarcere, răsucire; manevră, aranjament, combinaţie.  Legătură, substantiv feminin
Sinonime: acord, angajament, aranjament, armură, bandaj, basma, boccea, coardă, combinație, comunicație, contact, contract, convenție, cravată, descântec, farmec, faşă, frânghie, funie, împreunare, îndatorire, înlănțuire, înţelegere, învoială, învoire, lanţ, legământ, legătoare, magie, mănunchi, nex, obligație, pact, pansament, raport, referință, relaţie, sarcină, sfoară, testemel, tifon, tranzacție, unire, unitate, vrajă, vrăjitorie, (grecism învechit) schesis, (livresc) contingență, (rar) snop, (rar) suită, (regional) smoc, (filozofie) (legătură universală) interdependență, (fizică) (legătură conductivă) legătură galvanică; (chimie) (legătură covalentă) covalență, (legătură de hidrogen) punte de hidrogen, (legătură electrovalentă) electrovalență, (legătură heteropolară) electrovalență, (legătură homeopolară) covalență, (legătură ionică) electrovalență.  Mașinație, substantiv feminin
Sinonime: cabală, combinație, complot, conjurație, conjurațiune, conspirație, intrigă, manej, manevră, uneltire, urzire; (variante) machinațiune, (învechit) machinație, mahinație, mașinațiune.  Mişmaş, substantiv neutru
Sinonime: afacere, amestecătură, ascunziş, bălmăjeală, combinație, harababură, încâlceală, încâlcire, încâlcitură, încurcătură, învârteală, matrapazlâc, şmecherie, talmeș-balmeș, tertip; vin amestecat cu sifon, (familiar) șpriț.  Mixtură, substantiv feminin
Sinonime: amalgam, amestec, amestecătură, brasaj, cocktail, combinație, încâlceală, încâlcire, încâlcitură, încurcătură, melanj, mixtiune.