Încuviinţa, verb
Sinonime: a aproba, a consimţi, a fi de acord, a îngădui, a permite.  Încuviinţare, substantiv
Sinonime: acceptare, acord, admitere, aprobare, asentiment, aviz, consimțământ, consimțire, îngăduință, învoială, învoire, permisiune, voie, voință, vrere, (învechit și regional) poslușanie, (învechit și regional) slobozenie, (învechit) concurs, (învechit) pozvol, (învechit) sfat, (învechit) volnicie, (Moldova și Bucovina) pozvolenie.  

---

Accepta, verb
Sinonime: a primi, a admite, a aproba, a fi de acord, a încuviinţa, a consimţi, a tolera, a suporta.  Admite, verb
Sinonime: a accepta, a consimţi, a fi de acord, a încuviinţa, a aproba, a îngădui, a permite, a agrea, a suporta, a tolera.  Aproba, verb
Sinonime: a încuviinţa, a consimţi, a fi de acord, a-şi da consimţământul, a accepta, a admite; a achiesa; a autoriza, a confirma, a semna, a subscrie.  Asentiment, substantiv neutru
Sinonime: consimţământ, acord, aprobare, încuviinţare, acceptație (faptul de a accepta), autorizare, permisiune, sufragiu.  Concede, verb
Sinonime: a accepta, a admite, a aproba, a concesiona, a consimţi, a îndupleca, a îngădui, a învoi, a da voie, a încuviinţa, a lăsa, a permite, a primi.  Consimţământ, substantiv neutru
Sinonime: încuviințare, acord, aviz, aprobare, adeziune, părere favorabilă.  Consimţi, verb
Sinonime: a fi de acord, a-și da consimțământul, a aproba, a încuviinţa, a fi de părere, a accepta, a admite.  Dezlegare, substantiv feminin
Sinonime: rezolvare, soluţie, lămurire; voie, permisiune, îngăduire, încuviinţare, aprobare, acord.  Interzice, verb
Sinonime: a opri, a nu încuviinţa, a prohibi.  Intrare, substantiv feminin
Sinonime: abord, acces, aderare, admisiune, alee, angajare, antreu, băgare, exordiu, fundătură, gură, hol, intrat, introducere, încăpere (de trecere), încuviințare, pas, pasaj, pătrundere, permisiune, poartă, preambul, prolog, stradă mică, trecătoare, trecere, ușă, uvertură, venire, vestibul, (contabilitate) încasare, (informatică) input, (intrarea în biserică) (popular) vovedenie, (variantă) (popular) întrare.  Îngădui, verb
Sinonime: a permite, a admite, a tolera, a fi de acord, a lăsa să, a da voie, a încuviinţa, a consimţi.  Îngăduinţă, substantiv feminin
Sinonime: amânare, aprobare, asentiment, autorizație, bunăvoinţă, clemenţă, generozitate, iertare, indulgenţă, încuviinţare, îngăduire, înţelegere, mărinimie, milă, păsuială, păsuire, permisiune, răgaz, toleranţă, voie, (învechit și popular) milostenie, (învechit) priință, (învechit) răbdare, (popular) îngăduială, (rar) tolerantism, (turcism învechit) musaadea.  Învoi, verb
Sinonime: a (se) angaja, a (se) tocmi, a (se) uni, a accepta, a adera la, a admite, a aproba, a concilia, a consimţi, a conveni, a face pe voie, a fi în concordanță, a încuviința, a îngădui, a lăsa, a pactiza, a permite, a primi, a se împăca, a se îndupleca, a se înțelege, a se potrivi, a se reconcilia, a se vorbi, a trăi în bună înțelegere, a voi, a vrea, (Banat) a se toldui, (grecism învechit) a se simfonisi, (învechit și popular) a se prinde, (învechit și regional) a se grăi, (învechit și regional) a se pleca, (învechit) a aprobălui, (învechit) a favoriza, (învechit) a fi de acord, (învechit) a mulțumi, (învechit) a ogodi, (învechit) a pristăni, (învechit) a se lovi, (învechit) a se târgui, (învechit) a veni, (livresc) a concede, (Moldova și Bucovina) a pozvoli, (popular) a se ajunge, (popular) a se pogodi, (prin Muntenia) a se îndogăți.  Învoială, substantiv feminin
Sinonime: acord, angajament, angajare, aprobare, aranjament, asentiment, aviz, combinație, condiție, consimţământ, consimțire, contract, convenţie, împăcare, încuviințare, îngăduință, îngăduire, înţelegere, învoire, legământ, pact, permisie, permisiune, tranzacție, voie, voință, vorbă, vrere, (argou) șustă, (învechit și popular) legătură, (învechit și regional) poslușanie, (învechit și regional) slobozenie, (învechit) așezământ, (învechit) concesie, (învechit) concurs, (învechit) cuvânt, (învechit) pozvol, (învechit) sfat, (învechit) simfonie, (învechit) sulf, (învechit) șart, (învechit) volnicie, (Moldova și Bucovina) pozvolenie, (popular) târg, (popular) tocmeală, (popular) tocmire, (prin Banat) pogoadă, (prin Muntenia) prinsoare, (prin Oltenia și Banat) pogodeală, (regional) tocmă.  Mulţumi, verb
Sinonime: a accepta, a admite, a aproba, a avea de ajuns, a bucura, a compensa, a consimți, a despăgubi, a exprima gratitudine, a fi recunoscător, a gratifica, a încuviința, a îndupleca, a îngădui, a învoi, a lăsa, a nu pretinde mai mult, a permite, a primi, a răsplăti, a răspunde la o urare, a răspunde la un salut, a recompensa, a satisface, a se limita, a se socoti satisfăcut, a spune mulțumesc, (Banat, Transilvania și Moldova) a joi, (învechit) a blagodari, (popular) a îndestula, (variantă) a mulțămi.  Permisiune, substantiv feminin
Sinonime: învoire, încuviinţare, îngăduire, autorizaţie, voie; aprobare.  Permite, verb
Sinonime: a încuviinţa, a aproba, a autoriza, a admite; (reflexiv) a îndrăzni, a cuteza, a (-şi) îngădui; a tolera, a accepta, a suporta, a răbda.  Reproba, verb
Sinonime: a blama, a condamna, a considera condamnabil, a critica, a dezaproba, a nu încuviința, a respinge.  Sancţiona, verb
Sinonime: a aproba, a confirma, a încuviinţa, a statornici, a consfinţi; a condamna, a pedepsi, a osândi.  Voie, substantiv feminin
Sinonime: voinţă, vrere, intenţie, dorinţă; poftă, chef, plăcere, gust, opţiune; permisiune, încuviinţare, învoire, aprobare, acord.  Volnicie, substantiv feminin (învechit)
Sinonime: acord, aprobare, asentiment, autonomie, autoritate, autorizaţie, aviz, calitate, capacitate, cădere, competenţă, consimţământ, consimţire, destoinicie, drept, independenţă, încuviinţare, îndreptăţire, îngăduinţă, învoială, învoire, libertate, neatârnare, permisiune, pregătire, pricepere, seriozitate, suveranitate, valoare, voie, voință, vrednicie, vrere.  Aprobare, substantiv
Sinonime: acceptare, admitere, consimţire, încuviinţare; (figurat) lumină verde, undă verde; încuviinţare, agrement.  Aviz, substantiv
Sinonime: comunicare; indicaţie, (la plural) instrucţiuni, prescripţie, recomandare, recomandaţie; apreciere; încuviinţare.  Consimţire, substantiv
Sinonime: consimțământ, aprobare, încuviințare, acceptare; acord.  Pozvol, substantiv
Sinonime: acord, aprobare, asentiment, aviz, consimțământ, consimțire, încuviințare, îngăduință, învoială, învoire, permisiune, voie, voință, vrere.  Pozvolenie, substantiv
Sinonime: acord, aprobare, asentiment, aviz, consimțământ, consimțire, încuviințare, îngăduință, învoială, învoire, permisiune, voie, voință, vrere.  Învoire, substantiv
Sinonime: încuviinţare, înţelegere, permisie.  Posluşanie, substantiv
Sinonime: (învechit) acord, aprobare, ascultare, asentiment, aviz, consimțământ, consimțire, dezlegare, dispoziție, funcție, încuviințare, îngăduință, învoială, învoire, muncă, permisiune, post, serviciu, slujbă, supunere, voie, voință, vrere; (variante) posloșanie, poslujenie, poslușenie, puslușanie.  Ogodi, verb
Sinonime: (învechit) a accepta, a admite, a agodi, a aproba, a aștepta, a consimți, a fi plăcut, a încuviința, a îndupleca, a îngădui, a îngriji, a învoi, a lăsa, a permite, a plăcea, a primi, a respecta, a se târgui, a se tocmi, a trăi după plac, a trăi liber, a vedea de.  Pozvoli, verb
Sinonime: (regional) a accepta, a admite, a aproba, a autoriza, a consimți, a încuviința, a îndupleca, a îngădui, a învoi, a lăsa, a permite, a primi.  Pozvolire, substantiv
Sinonime: (învechit) autorizație, încuviințare, îngăduință, permisiune.  Permitere, substantiv
Sinonime: acceptare, aprobare, autorizare, încuviințare, îngăduire, învoire, tolerare.  Învoința, verb (învechit)
Sinonime: a acorda, a da voie, a încuviința, a îngădui, a permite.

Învoință, substantiv (învechit)
Sinonime: acord, concordanță, consimțământ, învoire.  Învoințare, substantiv (învechit)
Sinonime: încuviințare, îngăduință, permisiune.