Apleca, verb Sinonime:
a (se) pleca, a (se) îndoi, a încovoia, a (se) înclina, a (se) curba, a plia; (figurat) a (se) umili, a (se) supune, a deveni subordonat, a se ploconi, a fi obedient.
Aplecăciune, substantiv (învechit)
Sinonime:
aplecare, aplicație, aptitudine, atracție, chemare, dar, har, înclinare, înclinație, înzestrare, plecăciune, pornire, predilecție, predispoziție, preferință, talent, tendință, vocație.
Aplecare, substantiv feminin Sinonime:
înclinare, plecare, încovoiere, îndoire, curbare, flexiune; (figurat) predispoziție, înclinaţie, aplicare, aptitudine, tragere (pentru ceva).
Aplecat, adjectiv
Sinonime:
curbat, înclinat, încovoiat, îndoit, lăsat, plecat, (regional) polignit; povârnit, (regional) şoldit, şoldiu, (Banat) şovâi; adus. Aplecat, substantiv
Sinonime:
(medicină) indigestie, (popular la plural) plecate, (regional) îndesoare, (Moldova, Bucovina, Transilvania şi Banat) ciumurluială.
Adus (adusă), adjectiv Sinonime:
aplecat, încovoiat, cocoșat.
Aplicare, substantiv feminin
Sinonime:
aplicat, fixare, folosire, întrebuințare, potrivire, punere în practică, realizare concretă, utilizare; (figurat) aplecare, aplicație, aptitudine, deprindere, înclinare, predispoziţie, talent.
Culca, verb
Sinonime:
a se trânti, (învechit) a se tinde, a (se) aşeza, a (se) aşterne, a (se) întinde, a (se) lungi, a (se) pune, a doborî, a tăvăli, (popular) a pologi, a apleca, a apune, a asfinţi, a coborî, a dispărea, a pieri, a pleca.
Ghebos (gheboasă), adjectiv
Sinonime:
adus de spate, aplecat, cifos, cocoșat, gârbov, gârbovit, gheboșat, încovoiat, îndoit, (Transilvania) pupoș, (variantă) ghibos.
Gheboşa, verb reflexiv Sinonime:
a se cocoşa, a se gârbovi; a se încovoia, a se apleca.
Hai, interjecție Sinonime:
haide. Hâi, verb
Sinonime:
a (se) apleca, a (se) dărăpăna, a (se) dărâma, a deveni strâmb, a (se) înclina, a (se) lăsa, a (se) nărui, a (se) pleca, a (se) povârni, a (se) prăbuşi, a (se) prăvăli, a (se) risipi, a (se) strâmba, a (se) surpa.
Înclinare, substantiv feminin Sinonime:
aplecare, încovoiere, îndoire; înclinaţie, atracţie; talent, aplicaţie, predispoziţie.
Înclinaţie, substantiv feminin Sinonime:
tendinţă, aplecare, predispoziţie, vocaţie, atracţie, înclinare.
Îndoi, verb Sinonime:
a curba, a încovoia; a apleca, a înclina, a se gârbovi; a dubla, a înmulţi, a spori; a ezita, a şovăi, a sta în cumpănă, a nu crede.
Lăsa, verb Sinonime:
a părăsi, a abandona, a ceda, a renunţa, a lepăda; a învoi, a îngădui, a permite, a admite, a accepta; a produce, a întipări, a provoca; a se apleca, a se îndoi, a se denivela.
Oblic (oblică), adjectiv Sinonime:
înclinat, pieziş; aplecat; (despre ochi) codat.
Pieziş (piezișă), adjectiv Sinonime:
oblic, strâmb, curmeziş, aplecat, înclinat; abrupt, prăpăstios, accidentat, râpos; pieptiş; (figurat) suspicios, bănuitor, lăturalnic, duşmănos.
Pleca, verb Sinonime:
a porni, a se duce, a merge, a se deplasa, a se urni, a se îndepărta, a o lua din loc, a se retrage; a renunţa, a părăsi, a abandona, a o şterge; (reflexiv) a se înclina, a se îndoi, a se încovoia, a se apleca; a se coborî; a se închina, a saluta; (figurat) a ceda, a se supune.
Plecat (plecată), adjectiv Sinonime:
aplecat, înclinat, îndoit, încovoiat; (figurat) supus, ascultător, umil, smerit, respectuos, obedient.
Povârni, verb Sinonime:
a se înclina, a se apleca, a se îndoi.
Povârnit (povârnită), adjectiv Sinonime:
înclinat, în pantă, abrupt, aplecat.
Predilecţie, substantiv feminin Sinonime:
preferinţă, alegere, aplecare, ataşament, plăcere.
Predispoziţie, substantiv feminin Sinonime:
înclinare, aplecare, predispunere, aptitudine; receptivitate, sensibilitate, înţelegere.
Predispus (predispusă), adjectiv Sinonime:
înclinat, aplecat, sensibil la (ceva); dotat, înnăscut.
Prosternare, substantiv feminin Sinonime:
supunere, înclinare, închinăciune, plecăciune, aplecare; ploconire; venerare, divinizare, slăvire.
Simpatie, substantiv feminin
Sinonime:
afabilitate, afecţiune, afinitate, amabilitate, amiciție, apropiere, ataşament, atașare, atracţie, atragere, camaraderie, colegialitate, cordialitate, devotament, dragoste, empatie, fraternitate, frăție, predilecție, predispoziție, predispunere, preferință, prietenie, tovărășie, (figurat) aplecare, (figurat) căldură, (figurat) înclinare, (figurat) înclinație, (figurat) slăbiciune, (învechit și figurat) plecare, (învechit) frățietate, (popular) prieteșug.
Slăbiciune, substantiv feminin Sinonime:
sfârşeală, epuizare, vlăguială; defect, scădere, lipsă, carenţă, viciu, deficienţă; afecţiune, înclinaţie, pornire, aplecare.
Strâmb (strâmbă), adjectiv Sinonime:
diform, diformat, schimonosit, încovoiat, îndoit; gârbovit, adus de spate; întortocheat, sucit, răsucit, curbat; aplecat, înclinat, deviat; (figurat) nedrept, necinstit, incorect.
Alăpta, verb
Sinonime:
(învechit şi regional) a apleca, (prin Transilvania) a băia.
Ciumurlui, verb
Sinonime:
a-și strica stomacul, a i se apleca, a-i fi greață (de ceva); a fi secat (de muncă sau efort), a slăbi, a se anemia.
Ciumurluială, substantiv
Sinonime:
aplecat, indigestie.
Culcare, substantiv
Sinonime:
culcat, întindere, lungire, trântire, odihnă, doborâre, tăvălire, aplecare.
Culcat, adjectiv
Sinonime:
întins, lungit, tolănit, trântit, (regional) răbunit, (Moldova) tologit, răsturnat, doborât, tăvălit, (popular) pologit. Culcat, substantiv
Sinonime:
culcare, aplecare.
Curbare, substantiv
Sinonime:
încovoiere, îndoire, aplecare, flexiune.
Curbat, adjectiv
Sinonime:
încovoiat, îndoit, răsucit, strâmb, arcuit, parabolic; aplecat, adus; coroiat.
Clisis, substantiv (învechit)
Sinonime:
aplecare, dispoziție, înclinare, îndemn.
Tragere, substantiv
Sinonime:
aplecare, aplicaţie, aptitudine, aruncare, atracţie, chemare, dar, descălţare, descărcare, dezbrăcare, extragere, fricţionare, har, înclinare, înclinaţie, încuiere, întindere, înzestrare, masare, pornire, predilecţie, predispoziţie, preferinţă, publicare, scoatere, smulgere, suflare, sunare, talent, trasare, trefilare, vocaţie.
Hâit, adjectiv
Sinonime:
aplecat, dărăpănat, dărâmat, înclinat, lăsat, năruit, plecat, povârnit, prăbuşit, prăvălit, risipit, strâmb, surpat, (variantă) hăit.
Pronație, substantiv
Sinonime:
(medicină) poziție aplecată.
Închinăciune, substantiv
Sinonime:
adorare, adorație, aplecare, capitulare, compliment, consacrare, cult, devotament, închinare, mătanie, ofrandă, plecăciune, ploconeală, reverenţă, rugă, rugăciune, salut, subjugare, supunere, temenea, toast, (familiar, rar) selamlâc, (învechit și regional) ocinaș, (învechit) molitvă, (învechit) plecare, (învechit) rugare, (învechit) rugăminte, (regional) plocon, (turcism învechit) talâm.
Polignit, adjectiv
Sinonime:
aplecat, curbat, înclinat, încovoiat, îndoit, lăsat, plecat.
Poligni, verb
Sinonime:
a abate, a apleca, a arunca, a atârna, a azvârli, a cădea, a coborî, a culca, a curba, a da jos, a dărâma, a doborî, a face să cadă, a înclina, a încovoia, a îndoi, a întinde, a lăsa, a lungi, a pleca, a prăbuși, a prăvăli, a răsturna, a trânti.
Încovoiere, substantiv
Sinonime:
aplecare, arcuire, curbare, flexiune, încovrigare, îndoire, (învechit și regional) încujbare.
Prăvălat, adjectiv
Sinonime:
abrupt, aplecat, drept, înclinat, oblic, perpendicular, pieptiș, pieziș, plecat, povârnit, prăpăstios, priporos, râpos, vertical.
Prăvălatic, adjectiv
Sinonime:
(popular) abrupt, accidentat, aplecat, drept, înclinat, oblic, perpendicular, pieptiș, pieziș, plecat, povârnit, prăpăstios, priporos, râpos, vertical.
Teşos, adjectiv
Sinonime:
aplecat, înclinat, oblic, pieziș, plecat, povârnit.
Învoalbe, verb
Sinonime:
(învechit) a căsca, a crește, a găti firele pentru năvădit, a holba, a i se apleca, a încărna, a înfășura, a învăli, a o face val, a se deforma, a se dezvolta, a se înspița, a se întoarce roată, a se învârteji, a se învârti (pe loc), a se învolbura, a se opri repede, a suci caierul, a-i veni să râgâie, a-i veni să verse.
Îndesoare, substantiv
Sinonime:
(regional) aplecat, constipație, diaree, helioză, indigestie, insolație.
Ciuflica, verb
Sinonime:
(regional) a azvârli, a se apleca, a se băga cu capul în apă, a se lăsa pe vine.
Înzestrare, substantiv
Sinonime:
aplecare, aplicație, aptitudine, atracție, capacitate, chemare, dar, dotare, dotație, echipare, har, înclinare, înclinație, pornire, predilecție, predispoziție, preferință, prevedere, propensiune, talent, utilare, vocație, (popular) tragere; (învechit) aplecăciune, plecare.
Prăvitură, substantiv
Sinonime:
(învechit) aplecare, înclinare; oglindire, reflectare.
Povedi, verb (învechit și popular)
Sinonime:
a (se) apleca, a (se) coborî, a (se) culca, a (se) curba, a (se) înclina, a (se) încovoia, a (se) îndoi, a (se) lăsa, a (se) pleca, a atârna, a cădea, a năpădi, a podidi, a umple.
Încujba, verb (învechit și regional)
Sinonime:
a arcui, a căpăta formă de cujbă, a curba, a încovoia, a îndoi, (figurat) a apleca.
Îndoit, adjectiv
Sinonime:
adus, amestecat, aplecat, curbat, diluat, dublat, dublu, greu, împăturit, încovoiat, încovrigat, înmulțit, întors, mărit, plin de îndoială, răsucit, revolut, rotilat, sporit, strâmb, strâmbat, subțiat, suflecat, (învechit) îndoielnic, (popular) cârn, (variantă) îndoiat.
Îndoire, substantiv
Sinonime:
aplecare, curbare, dublare, flexiune, împăturire, încovoiere, încovrigare, mlădiere, strâmbare, suflecare, (învechit) îndoială.