Menu
dictoo - dictionar de sinonime

Rătăci
Rătăci, verb
Sinonime: a se pierde, a se răzleţi, a pierde drumul; a-şi pierde mintea, a înnebuni, a deveni nebun; a se împrăştia, a se risipi, a se răspândi; a hoinări, a colinda, a pribegi, a vagabonda, a umbla în neştire, a umbla brambura.  
Rătăcire (rătăciri)
Rătăcire (rătăciri), substantiv feminin
Sinonime: (figurat) greșeală, eroare; nebunie, demență.  
Rătăcit (rătăcită)
Rătăcit (rătăcită), adjectiv
Sinonime: pierdut, dezorientat; (figurat) absent, întunecat, tulburat.  
Rătăcitor (rătăcitoare)
Rătăcitor (rătăcitoare), adjectiv
Sinonime: pribeag, hoinar, vagabond.  

Aberaţie (aberaţii)
Aberaţie (aberaţii), substantiv feminin
Sinonime: eroare, rătăcire, absurditate, elucubrație, anomalie, anormalitate, demență, dereglare, nebunie, idioțenie, iluzie, non-sens, sofism, stupiditate; abatere, depărtare, deturnare, deviere; îndepărtare de adevăr; (aberație cromatică) cromatism; (aberație vizuală) astigmatism.  
Beat (beată)
Beat (beată), adjectiv
Sinonime: băut, ameţit, cherchelit, pilit, afumat; (figurat) transportat, copleşit, tulburat, rătăcit, emoţionat, impresionat.  
Eres
Eres, substantiv neutru
Sinonime: prejudecată, superstiţie, absurditate, eroare, greşeală, erezie, păcat, rătăcire, (rar) necredinţă, (învechit) minciună; abatere, culpabilitate, culpă, vină, vinovăţie.  
Erezie
Erezie, substantiv feminin
Sinonime: apostasie, deviație, deviaționism, eres, eroare, greşeală, heterodoxie, messalinism, rătăcire, sacrilegiu, schismă, viziune greșită, (învechit) minciună, (rar) necredinţă.  
Greşeală
Greşeală, substantiv feminin
Sinonime: abatere, cusur, defect, deficienţă, eroare, gafă, hibă, imperfecţiune, incorectitudine, inexactitate, insuficienţă, lacună, lipsă, meteahnă, neajuns, păcat, rătăcire, scădere, scrânteală, slăbiciune, viciu, vină, vinovăţie.  
Greşi
Greşi, verb
Sinonime: a cădea în păcat, a comite o greșeală, a comite un păcat, a confunda, a da greş, a executa ceva greșit, a face cuiva un rău, a face o faptă rea, a face rău, a greși, a încurca, a lua un lucru drept altul, a nu nimeri ținta, a păcătui, a rătăci, a se abate de la regulile de conduită, a se face vinovat, a se înşela, a vătăma.  
Hoinar (hoinară)
Hoinar (hoinară), adjectiv
Sinonime: vagabond, haimana, derbedeu, pierde-vară, gură-cască, târâie-brâu, plimbăreţ, fără căpătâi, rătăcitor, pribeag, drumeț.  
Hoinări
Hoinări, verb
Sinonime: a vagabonda, a bate drumurile, a rătăci, a pribegi, a umbla gură-cască, a număra pietrele, a umbla brambura, a umbla haihui, a umbla teleleu-tănase, a umbla de frunza frăsânelui, a merge aiurea, a umbla huciu-marginea, a umbla de frunza lelii.  
Întunecat (întunecată)
Întunecat (întunecată), adjectiv
Sinonime: cenușiu, confuz, difuz, echivoc, fără chef, fără lumină, haotic, imprecis, indefinit, indispus, încâlcit, închis, încruntat, încurcat, întristat, întunecos, mâhnit, mohorât, neclar, nedefinit, nedeslușit, neînțeles, nelămurit, neprecis, obscur, orb, pământiu, posomorât, rătăcit, sumbru, sur, tenebros, trist, tulburat, tulbure, vag, (popular) suriu, (regional) pământit, (regional) pământos.  
Nebunie
Nebunie, substantiv feminin
Sinonime: aberaţie, abjecţie, absurditate, alienare, alienaţie, boală mintală, boroboaţă, căpială, demenţă, fărădelege, imprudenţă, infamie, josnicie, mârşăvie, mişelie, năzbâtie, năzdrăvănie, neastâmpăr, nechibzuinţă, nelegiuire, nemernicie, nesăbuinţă, nesocotinţă, netrebnicie, poznă, prostie, sminteală, smintire, ticăloşie, ţicneală, uşurinţă, zăluzie, zărgheală, zărghenie, zburdălnicie, (figurat) rătăcire, (învechit şi regional) smintă, (Moldova) zăluzeală, (popular) nebuneală, (prin Bucovina) sălteală, (Transilvania, Maramureș şi Banat) bolânzie; (locuţiune) (la nebunie) foarte mult, enorm.  
Orbecăi
Orbecăi, verb
Sinonime: a dibui, a bâjbâi, a rătăci.  
Orbire
Orbire, substantiv feminin
Sinonime: cecitate; (figurat) rătăcire, inconştienţă, nebunie.  
Păcat
Păcat, substantiv neutru
Sinonime: vinovăţie, vină; rătăcire, abatere, greşeală; defect, cusur, meteahnă, viciu, slăbiciune, lipsă, scădere, imperfecţiune, neajuns.  
Peregrina
Peregrina, verb
Sinonime: a cutreiera, a colinda, a rătăci, a călători, a hoinări, a umbla.  
Pierde
Pierde, verb
Sinonime: a dispărea, a pieri, a se face nevăzut; (reflexiv) a leşina, a agoniza, a se sfârşi, a muri; a se rătăci, a se răzleţi; (figurat) a se zăpăci, a se emoţiona, a se intimida, a se încurca, a se speria.  
Pierdut (pierdută)
Pierdut (pierdută), adjectiv
Sinonime: irosit, rătăcit, risipit; estompat, stins, palid, şters; (figurat) disperat, deznădăjduit, descurajat, demoralizat; nevalorificat, consumat, împrăştiat, nefolosit.  
Pribeag (pribeagă)
Pribeag (pribeagă), adjectiv
Sinonime: rătăcitor, hoinar, vagabond; refugiat, fugar, exilat, emigrant; singur, izolat, răzleţ.  
Pribegi
Pribegi, verb
Sinonime: a rătăci, a hoinări, a băjeni, a vagabonda.  
Pribegie
Pribegie, substantiv feminin
Sinonime: rătăcire, vagabondare, hoinăreală; exil, înstrăinare, emigraţie.  
Răzleţ (răzleață)
Răzleţ (răzleață), adjectiv
Sinonime: izolat, rătăcit, însingurat, înstrăinat, îndepărtat, pribeag.  
Răzleţi
Răzleţi, verb
Sinonime: a se împrăştia, a se risipi, a se răspândi, a se rătăci, a se răzni, a se răsfira, a se dispersa, a se difuza.  
Umbla
Umbla, verb
Sinonime: a merge, a se mişca, a se deplasa, a străbate, a trece, a cutreiera, a hoinări, a colinda, a circula, a se plimba, a fi în mişcare; a frecventa; a se ţine după cineva, a urma pe cineva; a pribegi, a rătăci, a vagabonda.  
Vagabond (vagabondă)
Vagabond (vagabondă), adjectiv
Sinonime: hoinar, rătăcitor, nestabil, nestatornic, inconstant; haimana, derbedeu, fără căpătâi, pierde-vară.  
Zăhăi
Zăhăi, verb (regional)
Sinonime: a supăra, a sâcâi, a necăji, a stingheri; a încurca, a amesteca, a împrăştia, a rătăci, a risipi.  
Rătăceală (rătăceli)
Rătăceală (rătăceli), substantiv feminin
Sinonime: eroare, rătăcire.  
Delir
Delir, substantiv
Sinonime: alienare, aiurare, aiureală, amețeală, delirare, (învechit şi regional) bâiguială, bâiguire, confuzie, frenezie, rătăcire, nebunie, halucinație, inspirație, psihoză; (la figurat) agitație, entuziasm, exaltare, excitare, febră, pasiune, transă.  
Divagant
Divagant, adjectiv
Sinonime: rătăcitor, instabil; (figurat) demențial, derezonabil.  
Flana
Flana, verb
Sinonime: a colinda, a cutreiera, a hoinări, a peregrina, a rătăci, a umbla, a vagabonda.  
Hăimăni
Hăimăni, verb
Sinonime: a fi haimana, a hoinări, a rătăci, a umbla haimana, a umbla mult și fără rost, a vagabonda.  
Săblăznire
Săblăznire, substantiv (învechit)
Sinonime: rătăcire, pribegire.  
Vagabonda
Vagabonda, verb
Sinonime: a colinda, a cutreiera, a hoinări, a horhăi, a peregrina, a pribegi, a rătăci, a trăi ca un vagabond, a umbla, (livresc) a flana, (prin Moldova) a bădădăi.  
Lăinici
Lăinici, verb
Sinonime: a (se) alinta, a (se) cocoli, a (se) obrăznici, a (se) răsfăţa, a (se) răzgâia; a fi lainic, a hoinări, a rătăci, a umbla fără rost, a vagabonda.  
Eratic
Eratic, adjectiv
Sinonime: ambulant, ambulatoriu, care nu este fix, intermitent, neregulat, rătăcitor.  
Neexact
Neexact, adjectiv
Sinonime: anacronic, aproximativ, eronat, fals, greșit, imprecis, impropriu, inautentic, incorect, inexact, neadevărat, neautentic, nefondat, neîntemeiat, nepunctual, (învechit; figurat) rătăcit.  
Întunecare
Întunecare, substantiv
Sinonime: beznă, eclipsă, încruntare, obscurare, rătăcire, tulburare, (cinema) fondu.  
Nemernici
Nemernici, verb (învechit)
Sinonime: a aduce într-o stare jalnică, a hoinări, a pribegi, a rătăci (fără rost), a se stabili în altă țară, a umbla pribeag, a vagabonda.  
Buiguire
Buiguire, substantiv (regional)
Sinonime: bâiguire, brodelnicitură, buiguit, buiguitură, buimăcire, buiuguire, extaz, îngăimeală, rătăcire, vedenie, vorbire fără înțeles, vorbire fără rost, zăpăcire.  
Neîntemeiat
Neîntemeiat, adjectiv
Sinonime: eronat, fals, fără temei, greșit, iluzoriu, inautentic, inexact, inventat, înșelător, mincinos, născocit, neadevărat, neautentic, neexact, nefondat, nereal, neserios, netemeinic, plăsmuit, pueril, scornit, (învechit) mințit, (învechit) răsuflat, (învechit) spuriu, (învechit, figurat) rătăcit, (popular, figurat) strâmb, (rar) părelnic.  
Stranic
Stranic, adjectiv și substantiv (învechit)
Sinonime: hoinar, pelerin, pribeag, rătăcitor, străin, vagabond, venetic.

Stranic, substantiv (învechit)
Sinonime: oaspete, (învechit) oaspe.  
Budușluitură
Budușluitură, substantiv (regional)
Sinonime: exil, pribegie, rătăcire.  
Nefundat
Nefundat, adjectiv
Sinonime: eronat, fals, greșit, inexact, neexact, neîntemeiat, (învechit și figurat) rătăcit, (variantă) nefondat.  
Nefondat
Nefondat, adjectiv
Sinonime: eronat, fals, greșit, inexact, neexact, neîntemeiat, (învechit și figurat) rătăcit, (variantă) nefundat.  
Website, versiune 2011: https://sin0nime.com/dexx/
Website, versiune pentru PC: http://sin0nime.com/pc/



Copyright © din 2011 Dictoo.eu | Toate drepturile rezervate
Folosirea acestui site implică acceptul d-voastră pentru utilizarea
cookie-urilor furnizate de terțe părți (AdSense, Statcounter, Facebook, etc).
Despre cookie