Comporta, verb
Sinonime: a se purta, a acţiona, a se manifesta; a necesita.  Comportament, substantiv neutru
Sinonime: apucătură, comportare, conduită, deprindere, (plural) maniere, (plural) moravuri, (plural) năravuri, (plural) obiceiuri, purtare, (popular) modă, (Transilvania) pont, (învechit) duh, (turcism învechit) talâm.  Comportamentism, substantiv
Sinonime: (psihologie) behaviorism.  Comportamentist, adjectiv
Sinonime: (psihologie) behaviorist.  Comportare, substantiv feminin
Sinonime: comportament, conduită, purtare, (rar) purtat, (popular) port, purtătură, (prin Oltenia) săbaş, (Oltenia) umblet, (învechit) petrecere, politie; apucătură, deprindere, (plural) maniere, (plural) moravuri, (plural) năravuri, (plural) obiceiuri, (popular) modă, (Transilvania) pont, (învechit) duh, (turcism învechit) talâm; atitudine, fel de a fi, ţinută, (învechit) tarz.  

---

Afectare, substantiv feminin
Sinonime: aer, aparență, artificialitate, bombasticism, căutare, comportare nenaturală, emfază, exagerare, fandoseală, grandilocvență, impresionare, întristare, manieră, manierism, patos, prejudiciere, prețiozitate, retorism, sclifoseală, (popular și familiar) izmeneală, (popular și familiar) scălâmbăială; destinare, ipotecare; afectație.  Amabilitate, substantiv feminin
Sinonime: afabilitate, amenitate, atenție, atitudine amabilă, bunătate, bunăvoință, cavalerism, civilitate, complezență, compliment, comportare amabilă, comunicativitate, condescendență, culanță, curtoazie, galanterie, gentilețe, grațiozitate, îndatorare, manieră, mansuetudine, măgulire, obliganță, politețe, prevenire, prietenie, serviabilitate, sociabilitate, solicitudine, (figurat) căldură, (învechit) complăcere, (învechit) complezanță, (învechit) filotimie, (învechit) gentileță, (învechit) libov, (învechit) politeță, (învechit) priință, (învechit) tropos, (rar) curtenie.  Atitudine, substantiv feminin
Sinonime: comportare, manifestare, comportament, manieră, conduită, ținută, postură, expresie.  Caracter, substantiv neutru
Sinonime: fire, natură, fel de a fi, comportare, comportament, eu; semn grafic.  Conduită, substantiv feminin
Sinonime: purtare, comportare, comportament, manieră, atitudine, fel de a fi.  Deprindere, substantiv feminin
Sinonime: obişnuinţă, obicei, învăţ, familiarizare; destoinicie, pricepere, experimentare, dexteritate; aclimatizare, însuşire, comportare, tabiet, fire.  Duh, substantiv neutru
Sinonime: arătare, strigoi, stafie, fantomă; apucătură, calcul, comportament, comportare, conduită, deprindere, deşteptăciune, duhoare, gând, idee, infecţie, intelect, inteligenţă, intenţie, împuţiciune, judecată, (la plural) maniere, miasmă, minte, (la plural) moravuri, (la plural) năravuri, (la plural) obiceiuri, plan, pricepere, proiect, purtare, putoare, raţiune, răsuflare, respiraţie, socoteală, spirit, haz, suflare, înţelepciune; (învechit) caracter, fire, natură, temperament.  Face, verb
Sinonime: a (se) produce, a lucra, a alcătui, a realiza, a construi, a zidi, a ridica, a genera, a procrea, a stabili, a institui, a întocmi, a elabora, a îndeplini, a efectua, a înfăptui, a crea, a izvorî, a da formă, a dura, a edifica, a plăsmui, a imagina, a scrie, a picta, a naște, a da viață, a aduce pe lume, a rodi, a da roade, a provoca, a transforma, a (se) preface, a deveni, a însuma, a valora, a petrece, a parcurge un interval de timp, a săvârși, a făptui, a comite, a executa, a practica, a exercita, a se ocupa cu ceva, a se afla, a se găsi, a pregăti, a aranja, a curăța, a aprinde, a găti, a împărți cărțile de joc, a proceda, a se comporta, a se descurca, a introduce, a ține, a organiza, a vorbi, a rosti, a vrăji, a fermeca, a pricinui, a cauza, a se îndrepta, a o lua spre, a ajunge, a se preschimba, a se ivi, a crește, a se forma, a se arăta, a părea, a da impresia, a se abate, a se îndepărta, a dobândi, a căpăta, a-și căuta, a i-o plăti cuiva, a se răzbuna.  Gest, substantiv neutru
Sinonime: atitudine, faptă, purtare, comportare.  Implica, verb
Sinonime: a amesteca, a antrena, a atrage după sine, a cere, a comporta, a cuprinde, a include, a necesita, a presupune, a reclama, (învechit) a conține.  Incorectitudine, substantiv feminin
Sinonime: comportament incorect, corupţie, greşeală, incorecțiune, înșelătorie, lipsă de corectitudine, necinste, necorectitudine, neonestitate, neregulă, rea credinţă, șarlatanie.  Mişcare, substantiv feminin
Sinonime: deplasare, mutare, schimbare, balansare, oscilație, evoluție, progresie, traiectorie; gest, agitaţie, animație, frământare, circulație; vioiciune, dinamism; comportament, gesticulație, reflex, ritm, tempo; (învechit) moviment.  Moravuri, substantiv neutru la plural
Sinonime: comportare, moralitate; (la plural) obiceiuri, năravuri.  Necredinţă, substantiv feminin
Sinonime: adulter, ateism, comportare necinstită, credință greșită, dubiu, eres, erezie, incertitudine, infidelitate, îndoială, înșelăciune, lipsă de fidelitate, lipsă de încredere, neîncredere, nesiguranță, perfidie, preacurvie, preacurvire, preaiubire, rezervă, scepticism, șovăială, șovăire, viclenie, (figurat) trădare, (învechit) necredență, (învechit) nicredință, (învechit) nicridință.  Petrecere, substantiv feminin
Sinonime: amuzament, bairam, (familiar) beută, chiolhan, banchet, chef, chermeză, comportament, comportare, conduită, decedare, deces, desfătare, destindere, dispariţie, distracţie, existenţă, îngropare, îngropat, înhumare, înmormântare, însoţire, moarte, ospăţ, paranghelie, party, petrecanie, pieire, prăpădire, purtare, răposare, reuniune, sfârşit, stingere, sucombare, trai, trăire, veselie, viaţă, viețuire, (învechit) desfătăciune, (învechit) sărbătorie, (rar) desfăt, (rar) sărbătoare.  Purta, verb
Sinonime: a duce, a transporta, a căra; a se comporta, a se manifesta, a se arăta.  Purtare, substantiv feminin
Sinonime: conduită, comportament, atitudine.  Trata, verb
Sinonime: a se purta, a se comporta; a ospăta, a primi bine; a discuta, a analiza; a expune, a dezvolta; a îngriji, a doctorici, a căuta.

Trată, substantiv
Sinonime: cambie, poliță, (germanism învechit) vecsel, (învechit) obligă, (învechit) sinet.  Tratament, substantiv neutru
Sinonime: atitudine, manieră, comportament; îngrijire, medicaţie, panacee, remediu, terapie, terapeutică; evoluţie fonetică, schimbare, modificare, mutaţie, prefacere, transformare.  Ţinută, substantiv feminin
Sinonime: atitudine, poziţie, fel de a fi, manieră, comportare; îmbrăcăminte, costum, uniformă.  Umblet, substantiv neutru
Sinonime: alergătură, călătorie, călcătură, colindare, comportament, comportare, conduită, cutreierare, deplasare, drum, intrigă, maşinaţie, mers, (învechit şi popular) mersură, (rar) mersătură, mişcare, pas, păşit, purtare, umblătură, uneltire, voiaj.  Uz, substantiv neutru
Sinonime: circulaţie, comportare, cutumă, datină, folosinţă, folosire, întrebuinţare, manieră, obicei, uzanţă.  Ludism, substantiv neutru
Sinonime: comportament de joc.  Behaviorism, substantiv
Sinonime: (psihologie) comportamentism.  Behaviorist, adjectiv
Sinonime: (psihologie) comportamentist.  Fanfaronadă, substantiv
Sinonime: lăudăroşenie, gasconadă, comportament de fanfaron, rodomontadă.  Teribilism, substantiv
Sinonime: manifestare bizară, comportare neobișnuită; extravaganță, excentricitate; țicneală.  Rigorism, substantiv
Sinonime: ascetism, austeritate, comportare foarte cumpătată, conformism, moderație, morală severă, puritanism, rigiditate, rigoare, ritualism, sobrietate, stoicism.  Pont, substantiv
Sinonime: aluzie personală, aluzie răutăcioasă, apucătură, articol, capitol, capriciu, chef, comportament, comportare, conduită, deprindere, extras, fandoseală, fantezie, fason, fiţă, fragment, idee, insinuare, ironie, împunsătură, limită, maimuţăreală, moft, moment oportun, naz, ocazie, paragraf, pasaj, poftă, pontator, (rar) pontagiu, (învechit) pontaş, prilej, prosteală, punct, purtare, sclifoseală, toană, vorbă înțepătoare, (plural) maniere, (plural) moravuri, (plural) năravuri, (plural) obiceiuri.  Săbaş, substantiv
Sinonime: aer, aspect, chip, comportament, comportare, conduită, deprindere, expresie, faţă, figură, fizionomie, înfăţişare, mină, obicei, obişnuinţă, obraz, purtare.

Sabaș, substantiv
Sinonime: origine.  Țărănism, substantiv
Sinonime: bădărănism, comportare grosolană, faptă insultătoare, mitocănism, nesimţire, vorbă jignitoare.  Paiaţărie, substantiv
Sinonime: bufonerie, caraghioslâc, clovnerie, comicărie, giumbuşluc; reprezentație lipsită de valoare; comportare ridicolă.  Purtătură, substantiv
Sinonime: comportament, comportare, conduită, purtare.  Lichelism, substantiv
Sinonime: comportare de lichea, lipsă de demnitate și de corectitudine, netrebnicie, puşlamalâc.  Tarz, substantiv
Sinonime: atitudine, comportare, purtare, ținută.  Coconi, verb
Sinonime: a căpăta maniere de cucon, a cinsti, a coconăși, a cuconi, a se comporta ca un cucon, a se îngâmfa, a se umfla în pene, a trata cu multă considerație, a-și da aere de cucon (sau de boier).  Pocaianie, substantiv
Sinonime: (învechit) căință, chin, dezlegare, iertare, mustrare, părere de rău, pedeapsă, penitență, pocăință, regret, remușcare, suferință, (regional) moarte; (regional) limită (în comportare), măsură, pereche, seamăn; (variantă; învechit) pocanie.  Asertivitate, substantiv
Sinonime: (psihologie) comportament asertiv.  Memă, substantiv
Sinonime: (element de comportament transmis prin) imitație.  Băieți, verb
Sinonime: (rar, despre fete) a se comporta băiețește.  Impulsivitate, substantiv
Sinonime: agresivitate, brutalitate, caracter impulsiv, comportament impulsiv, duritate, impetuozitate, nestăpânire, violență.  Autosupraveghea, verb
Sinonime: a da atenție propriei comportări, a se autocontrola.  Ambitendință, substantiv
Sinonime: comportament contradictoriu.  Talâm, substantiv (învechit)
Sinonime: apucătură, ceremonial, compliment, comportament, comportare, conduită, deprindere, gest, închinăciune, manieră, maniere, mătanie, moravuri, năravuri, obiceiuri, plecăciune, ploconeală, purtare, reverență, temenea, (variantă) talim, (variantă) tălim.  Onestitate, substantiv
Sinonime: cinste, comportament onest, corectitudine, franchețe, incoruptibilitate, integritate, ireproșabilitate, lealitate, moralitate, onorabilitate, probitate, respectabilitate, sinceritate, (învechit) onestate, (învechit) onestie; (învechit și regional, la figurat) curățenie, curăție.  Iuțime, substantiv
Sinonime: grabă, rapiditate, (despre gust) iuțeală, (figurat) enervare, (învechit) durere acută, (învechit) necaz mare, (popular) asuprire, (popular) comportament aspru, (regional) neliniștire.