Împuternicire
Împuternicire, substantiv feminin
Sinonime: autorizare, mandat, procură, delegaţie.  
 
Împuternicit
Împuternicit, substantiv
Sinonime: delegat, reprezentant, procurist, mandatar.  
 
Împuternicitor
Împuternicitor, adjectiv (învechit)
Sinonime: fortifiant, însănătoșitor, întăritor, întremător, (învechit) împuternicitoriu.

Împuternicitor, substantiv (învechit)
Sinonime: mandant, (învechit) mandante.  
 

Abilitate (abilități)
Abilitate (abilități), substantiv feminin
Sinonime: agilitate, ușurință, îndemânare, pricepere, destoinicie, iscusinţă, dibăcie, ingeniozitate, virtuozitate; (la plural) deprinderi, obiceiuri, șmecherii, șiretlicuri; (termen juridic) aptitudine legală, delegație, împuternicire, mandat, procură.  
 
Autoriza
Autoriza, verb
Sinonime: a da dreptul, a permite, a delega, a împuternici, a însărcina, a acorda, a aproba, a legitima, a omologa.  
 
Autorizaţie
Autorizaţie, substantiv feminin
Sinonime: împuternicire, drept, permisiune, îngăduință, licență, act, document, aprobare, permis.  
 
Delega
Delega, verb
Sinonime: a împuternici, a da mandat, a însărcina.  
 
Delegat (delegată)
Delegat (delegată), substantiv masculin și feminin
Sinonime: împuternicit, însărcinat, mandat, procurist, reprezentant, emisar, mesager, sol, trimis, (prin Transilvania) mânat, (învechit) misit, rugător, solitor.  
 
Exponent
Exponent, substantiv masculin
Sinonime: delegat, expozant, expunător, împuternicit, mandatar, reprezentant, (figurat) interpret; (matematică) indice, număr, putere, semn, simbol, (învechit) spunent.  
 
Învesti
Învesti, verb
Sinonime: a alege, a autoriza, a confirma, a delega, a desemna, a împuternici, a înscăuna, a întrona, a numi, a proclama, a pune, a unge, (impropriu) a investi, (învechit și popular) a orândui, (învechit) a asedia, (învechit) a isprăvnici, (învechit) a prochema, (învechit) a propovădui, (învechit) a rândui, (învechit) a revesti, (învechit) a slobozi, (învechit) a striga, (învechit) a vesti.

Investi, verb
Sinonime: a angaja, a băga, a face o investiție, a plasa, a vârî.  
 
Înzdrăveni
Înzdrăveni, verb
Sinonime: a (se) fortifica, a (se) îndrepta, a (se) înfiripa, a (se) însănătoşi, a (se) întări, a (se) întrema, a (se) lecui, a (se) reconforta, a (se) reface, a (se) restabili, a (se) ridica, a (se) tămădui, a (se) tonifica, a (se) vindeca, a se învoinici, a se pune pe picioare, a(-şi) recăpăta puterile, a(-și) reface forţele, (învechit și popular) a (se) împuternici, (latinism rar) a (se) sana, (Moldova) a (se) priboli, (popular) a (se) scula, (prin Oltenia, Banat și Transilvania) a (se) zvidui, (regional) a (se) răzbuna, (regional) a (se) vânjoșa, (regional) a strănuta, (Transilvania) a (se) citovi; (învechit și regional) a (se) sănătoșa, a (se) tocmi, a (se) zdrăveni; (învechit) a (se) remedia, a (se) vrăciui; (popular și familiar) a (se) drege, a (se) doftori, a (se) doftorici.  
 
Mandat
Mandat, substantiv neutru
Sinonime: comandă, instrucţiune, împuternicire, însărcinare, ordin, poruncă, procură, septenat, solie.  
 
Mandatar
Mandatar, substantiv masculin
Sinonime: împuternicit, reprezentant, delegat, procurist.  
 
Misit
Misit, substantiv masculin
Sinonime: agent de schimb, comisionar, delegat, emisar, intermediar, interpus, împuternicit, mesager, mijlocitor, reprezentant, samsar, sol, traficant, trimis, (învechit) sensal, (regional) mecler.  
 
Misiune
Misiune, substantiv feminin
Sinonime: ambasadă, apostolat, comisie, datorie, delegaţie, deputațiune, deputăție, evanghelizare, expediție, funcție, împuternicire, însărcinare, legaţie, mandat, menire, post, reprezentanță diplomatică, rol, rost, sacerdoțiu, sarcină, solie, vocație, (învechit) misie.  
 
Proclama
Proclama, verb
Sinonime: a decreta, a declara, a hotărî; a învesti, a împuternici.  
 
Procura
Procura, verb
Sinonime: a achiziţiona, a obţine, a găsi, a face rost; a produce, a pricinui, a cauza, a da naştere.

Procură, substantiv feminin
Sinonime: mandat, împuternicire, delegaţie.  
 
Putere
Putere, substantiv feminin
Sinonime: forţă, tărie, capacitate, eficacitate, posibilitate, putinţă; sănătate, vigoare, voinicie, rezistenţă; autoritate, stăpânire, dominaţie; împuternicire, drept, autorizaţie, competenţă; (popular) deplinătate, toi, miez.  
 
Reprezentant (reprezentantă)
Reprezentant (reprezentantă), substantiv masculin şi feminin
Sinonime: agent, ales, ambasador, avocat, brocăr, comis-voiajor, consul, corespondent, curtier, delegat, deputat, diplomat, emisar, eșantion, exemplar, exemplu, exponent, intermediar, împuternicit, înalt funcționar, înfățișător, însărcinat, legat, mandatar, mediator, mesager, ministru, misionar, model, negociator, nunțiu, parlamentar, persona grata, plasator, plenipotențiar, purtător de cuvânt, reprezentator, rezident, senator, sindic, sol, specimen, trimis, voiajor, (figurat) interpret, (învechit) ispravnic, (învechit) mandator, (învechit) misit, (învechit) reprezentante, (învechit) rugător, (învechit) solitor.  
 
Vătaf
Vătaf, substantiv masculin (învechit)
Sinonime: administrator, bulibașă, căpetenie, căpitan, cioban, comandant, conducător, director, garant, inspector, intendent, împuternicit, îngrijitor, logofăt, șef, vătășel, (învechit) epistat, (învechit) ispravnic, (învechit) vechil, (regional) birău, (regional) jude, (vătaf de aprozi) portar principal, (vătaf de plai) subprefect, (vătaf de vistierie) șef de percepție; (variante învechite) vatav, vătah, vătaș, vătav.  
 
Abilita
Abilita, verb
Sinonime: a conferi dreptul de a practica o anumită profesiune; a autoriza, a delega, a împuternici, a învesti.  
 
Comision
Comision, substantiv
Sinonime: indemnitate, remiză, (învechit) provizion; delegare, mandatare, împuternicire, procură; comandă, mandat; bacșiș, (popular) șpagă.  
 
Delegaţie
Delegaţie, substantiv
Sinonime: împuternicire, mandat, procură, (livresc) abilitate, (învechit) procuraţie, vechilet, vechilimea, vechilâc, (grecism învechit) plirexusiotită; (învechit) ambasadă, solie.  
 
Deputat
Deputat, substantiv
Sinonime: ambasador, emisar, împuternicit, delegat, mandatar, reprezentant, sol, trimis; ales, parlamentar; (politică) (prin Transilvania, ieşit din uz) ablegat.  
 
Analepsie
Analepsie, substantiv
Sinonime: (medicină) împuternicire, înzdrăvenire.  
 
Drept
Drept, adverb
Sinonime: aţă, direct, perpendicular, vertical, (învechit) prost, ţeapăn; adevărat, just, corect; chiar, exact, întocmai, precis, tocmai, (popular) oblu, taman, (învechit şi regional) prisne, (prin Oltenia) tam, (învechit, în Transilvania) acurat, (popular, figurat) curat.

Drept, substantiv
Sinonime: jurisprudenţă, (învechit şi popular, la plural) legile, (învechit) drit; calitate, împuternicire, privilegiu; (drept de preferință) prioritate; (drept de reproducere) (englezism) copyright.

Drept, prepoziție
Sinonime: lângă, de, în față, alături de, pentru, ca, în calitate de, în loc de; (drept care) așadar, prin urmare, deci.  
 
Procuraţie
Procuraţie, substantiv
Sinonime: delegaţie, împuternicire, mandat, procură.  
 
Volnici
Volnici, verb
Sinonime: a (se) strădui, a accepta, a admite, a canoni, a căzni, a chinui, a concepe, a dezrobi, a elibera, a emancipa, a forţa, a frământa, a împuternici, a îndreptăți, a îngădui, a învesti cu drepturi, a lăsa liber, a libera, a munci, a necăji, a osteni, a permite, a răbda, a salva, a scăpa, a scoate, a sforţa, a sili, a suferi, a suporta, a tolera, a trudi, a zbate, a zbuciuma, a-și da silința.  
 
Investire
Investire, substantiv
Sinonime: plasament, plasare.

Învestire, substantiv
Sinonime: confirmare într-o demnitate, împuternicire, înscăunare.  
 
Învestitură
Învestitură, substantiv
Sinonime: împuternicire, întronizare, (variantă) investitură.

Investitură, substantiv
Sinonime: desemnare, instalare, împuternicire, încoronare, învestitură, nominație.  
 
Plirexusiotită
Plirexusiotită, substantiv
Sinonime: delegaţie, împuternicire, mandat, procură.  
 
Procator
Procator, substantiv
Sinonime: apărător, avocat, primar, persoană împuternicită.  
 
Procurist
Procurist, substantiv
Sinonime: delegat, împuternicit, mandatar, procurator, (învechit) procurant.  
 
Tutore
Tutore, substantiv
Sinonime: apărător, curator, epitrop, garant, gardian, împuternicit, mandatar, mecena, protector, reprezentant, responsabil, sindic, (învechit) ispravnic; (agricultură) proptea, suport; (variantă) tutor.  
 
Comisiona
Comisiona, verb
Sinonime: a împuternici, a încredința, a însărcina, a mandata, a prepune; (activitate pe bază de comision) a obține, a procura.  
 
Învoinici
Învoinici, verb
Sinonime: a căpăta forță, a deveni voinic, a prinde puteri, a se împuternici, a se înzdrăveni.  
 
Înzdrăvenire
Înzdrăvenire, substantiv
Sinonime: fortificare, îndreptare, înfiripare, însănătoșire, întărire, întremare, lecuire, reconfortare, refacere, restabilire, ridicare, tămăduire, tonificare, vindecare, (învechit și popular) împuternicire, (rar) reconfort; (învechit) sănătoșare, tămăduință, vracevanie; (popular) sculare, tămăduială.  
 
Acredita
Acredita, verb
Sinonime: a autoriza, a confirma, a credibiliza, a da scrisori de acreditare, a face demn de crezare, a face fie recunoscut, a instala, a împuternici, a valida; a credita, a da credit, a deschide un credit.  
 
Acreditare
Acreditare, substantiv
Sinonime: acreditat, atestare, confirmare, împuternicire, validare.  
 
Acreditat
Acreditat, adjectiv
Sinonime: abilitat, autorizat, certificat, confirmat, consacrat, împuternicit, oficial, recunoscut.  
 
Abilitat
Abilitat, adjectiv
Sinonime: atestat, autorizat, gradat, împuternicit.  
 
Rescripție
Rescripție, substantiv (învechit)
Sinonime: împuternicire, mandat (de ridicare de bani).  
 
Responsabiliza
Responsabiliza, verb
Sinonime: a acuza, a culpabiliza, a face responsabil, a împuternici.  
 
Responsabil
Responsabil, adjectiv
Sinonime: condamnabil, culpabil, instigator, punisabil, răspunzător, reprehensibil; conștiincios, cumpănit, echilibrat, muncitor, ponderat, serios.

Responsabil, substantiv
Sinonime: administrator, animator, autor, boss, cadru, comandant, creator, decident, director, fidejusor, garant, gestionar, guvernant, instigator, împuternicit, lider, manager, mandatar, patron, promotor, reprezentant, stăpân, suflet, superior, șef, tutore, (învechit) dirigent.  
 
Mânat
Mânat, substantiv
Sinonime: delegat, emisar, împuternicit, mesager, reprezentant, sol, trimis; mânare.  
 
Vechil
Vechil, substantiv (învechit)
Sinonime: administrator, apărător, avocat, curator, econom, intendent, împuternicit, locotenent, locţiitor, mandatar, procurator, regent, reprezentant, substitut; (învechit) epistat, ispravnic, logofăt, pristav, vătaf.  
 
Vechilet
Vechilet, substantiv (învechit)
Sinonime: autorizație, delegaţie, împuternicire, mandat, procură, putere.  
 
Vechilimea
Vechilimea, substantiv (învechit)
Sinonime: delegație, împuternicire, mandat, procură, putere.  
 
Vechilâc
Vechilâc, substantiv (învechit)
Sinonime: delegație, împuternicire, mandat, procură, reprezentare, substituire.  
 
Înfiripare
Înfiripare, substantiv
Sinonime: alcătuire, apariție, fortificare, ivire, îndreptare, înjghebare, întărire, întremare, înzdrăvenire, reconfortare, refacere, restabilire, tonificare, (învechit și popular) împuternicire, (rar) reconfort.  
 
Refacere
Refacere, substantiv
Sinonime: creștere, fortificare, îndreptare, înfiripare, însănătoșire, întărire, întregire, întremare, înviorare, înzdrăvenire, lecuire, modificare, normalizare, prefacere, prelucrare, recompunere, reconfortare, reconstituire, reconstrucție, redresare, regenerare, regenerescență, reparare, reparat, reparație, restabilire, restaurare, ridicare, schimbare, tămăduire, tonificare, transformare, vindecare, (figurat) remontare, (învechit și figurat) sculătoare, (învechit și popular) împuternicire, (învechit și regional) meremet, (învechit și regional) meremetiseală, (învechit și regional) meremetisire, (învechit și regional) preînnoire, (învechit) meremetisit, (învechit) regenerație, (învechit) sănătoșare, (învechit) tămăduință, (învechit) vracevanie, (popular) dregere, (popular) dres, (popular) sculare, (popular) tămăduială, (prin Moldova) prefai, (rar) reconfort, (rar) reconstituție, (rar) reconstruire, (rar) redresament, (regional) răpăluit.  
 
Delegare
Delegare, substantiv
Sinonime: delegat, delegație, împuternicire, mandat, (învechit) procurație, (rar) autosupunere.  
 
Întemeiere
Întemeiere, substantiv
Sinonime: binecuvântare (a tinerilor căsătoriți), constituire, creare, făurire, fundare, instituire, înfăptuire, înființare, înrădăcinare, întărire, întemeiat, organizare, realizare, (figurat) consolidare, (învechit) apărare, (învechit) împuternicire, (rar) statornicire, (rar) zidire.  
 
Întemeiat
Întemeiat, adjectiv
Sinonime: așezat pe baze sigure, clădit, confirmat, consolidat, fondat, fundamentat, în plină vigoare, îndreptățit, îngrijit, înrădăcinat, întărit, just, justificat, legitim, logic, motivat, pus pe temelii, rațional, serios, solid, temeinic, (figurat) așezat la vorbă, (figurat) binecuvântat, (învechit) apărat, (livresc) îndrituit, (rar) zidit.

Întemeiat, substantiv
Sinonime: consolidare, instituire, înființare, înrădăcinare, întărire, întemeiere, (învechit) apărare, (învechit) împuternicire, (rar) zidire.

Întemeiat, adverb
Sinonime: bazat pe (ceva), drept, just, serios, temeinic.  
 
Îndreptare
Îndreptare, substantiv
Sinonime: ameliorare, ameliorație, călăuzire, conducere, corectare, corectiv, corectură, corijare, dezdoire, dezvinovățire, dirijare, fortificare, ghidare, îmbunătățire, îndreptat, îndreptățire, îndrumare, îndrumat, înfiripare, însănătoșire, întărire, întremare, înzdrăvenire, lecuire, netezire, nivelare, normalizare, orientare, pretext, reconfortare, rectificare, redresare, refacere, remediere, restabilire, retuș, retușare, ridicare, schimbare, scuzare, tămăduire, tonificare, vindecare, (figurat) reparare, (învechit și figurat) sculare, (învechit și figurat) sculătoare, (învechit și popular) împuternicire, (învechit) document oficial, (învechit) dreptate, (învechit) îndireptare, (învechit) îndreptăciune, (învechit) mântuire, (învechit) poruncă, (învechit) principiu conducător, (învechit) răsplată, (învechit) sănătoșare, (învechit) sentință, (învechit) tămăduință, (învechit) vracevanie, (învechit; la plural) act justificativ, (popular) tămăduială, (rar) reconfort, (rar) rectificație.  
 
Tonificare
Tonificare, substantiv
Sinonime: fortificare, îndreptare, înfiripare, întărire, întremare, înzdrăvenire, reconfortare, refacere, restabilire, revigorare, tonifiere, (învechit și popular) împuternicire, (rar) reconfort.  
 
Isprăvnici
Isprăvnici, verb (învechit)
Sinonime: a (se) face prefect, a administra, a autoriza, a cârmui, a conduce, a delega, a deveni ispravnic, a gospodări, a guverna, a împuternici, a îndeplini, a învesti, a termina.  
 
Mandata
Mandata, verb
Sinonime: a comisiona, a da mandat, a delega, a împuternici, a ordonanţa, (învechit) a confia, (învechit) a deputa.  
 
Mandator
Mandator, substantiv (învechit)
Sinonime: împuternicit, mandatar, reprezentant.  
 
Solitor
Solitor, substantiv (învechit)
Sinonime: delegat, emisar, intermediar, împuternicit, mediator, mesager, mijlocitor, parlamentar, reprezentant, sol, trimis, (variantă) solitoriu.  
 
Procurant
Procurant, substantiv (învechit)
Sinonime: împuternicit, mandatar, procurator, procurist.  
 
Reconfortare
Reconfortare, substantiv
Sinonime: fortificare, îndreptare, înfiripare, întărire, întremare, înzdrăvenire, odihnă, reconfort, recreare, recreație, refacere, restabilire, tonificare, (învechit și popular) împuternicire.  
 
Credențional
Credențional, substantiv (învechit)
Sinonime: împuternicire, mandat, permis de intrare; listă de delegați.  
 
Autorizare
Autorizare, substantiv
Sinonime: abilitare, autenticitate, autorizație, autorizațiune, delegare, exequatur, foc verde, împuternicire, împuternicit, îndreptățire, îngăduire, învestitură, permisiune, permitere, plenipotență, (învechit) hochimat, (învechit) îndrituire, (învechit) pozvolenie, (rar) autorizat.  
 
Însărcinat
Însărcinat, substantiv
Sinonime: delegat, împuternicit, (învechit) comisionar.  
 
Întăritor
Întăritor, adjectiv
Sinonime: analeptic, confortant, consolidator, fortifiant, fortificant, întremător, reconfortant, stenic, susținător, tonic, tonifiant, (învechit) împuternicitor, (învechit) reconfortator, (rar) reconstituant.  
 
Învestit
Învestit, adjectiv
Sinonime: abilitat, acreditat, autentificat, autorizat, împuternicit, (învechit) isprăvnicit; (învechit) îmbrăcat, înveșmântat.  
 
 


Copyright © din 2011 Dictoo.eu | Toate drepturile rezervate
Folosirea acestui site implică acceptul d-voastră pentru utilizarea
cookie-urilor furnizate de terțe părți (AdSense, Statcounter, Facebook, etc).
Despre cookie

RSS


Meniu
Dictoo.eu
Dictoo.eu
Dictoo
Dicționar