Tras (trasă), adjectiv
Sinonime: (figurat) slab, supt; obosit, sleit, vlăguit.  Trasa, verb
Sinonime: a schiţa, a fixa, a descrie; a indica, a arăta.  Trasabilitate, substantiv
Sinonime: urmărire.  Trasaj, substantiv
Sinonime: trasare.  Trasare, substantiv
Sinonime: arătare, dare, ducere, indicare, însemnare, schițare, tragere, trasaj, (figurat) jalonare.  Trăsătură, substantiv feminin
Sinonime: linie, contur, haşură; aspect specific, caracteristică, manieră, expresie.  

---

Calitate, substantiv feminin
Sinonime: aptitudine, atribut, însuşire, valoare specifică, fel de a fi, caracteristică, trăsătură, particularitate, natură, merit, virtute; poziţie, situaţie, titlu, condiţie, rang, funcție.  Caracteristică, substantiv feminin
Sinonime: trăsătură, notă distinctivă, specificitate, proprietate, particularitate.  Contura, verb
Sinonime: a (se) profila, a se preciza, a se concretiza, a evidenţia, a mula, a reliefa, a schiţa, a zugrăvi; a descrie, a trasa, (figurat) a scrie; a configura.  Da, verb
Sinonime: a oferi, a dărui, a acorda, a preda, a înmâna, a întinde, a furniza, a procura, a împrumuta, a dona, a ceda, a transmite, a atribui, a conferi, a plăti, a restitui, a jertfi, a vinde, a deplasa, a ajunge, a abate, a nimeri, a aluneca, a întoarce, a arunca, a împrăştia, a izbi, a trage, a face, a produce, a rodi, a apărea, a scoate, a provoca, a hărăzi, a îngădui, a permite, a desfăşura, a susţine, a trasa, a fâţâi, a cerne, a vopsi, a unge, a cădea, a ura; a azvârli, a întâmpla, a juca, a năpusti, a năvăli, a pomeni, a precipita, a prezenta, a repezi, a reprezenta, a sări, a tăbărî, a tălmăci, a traduce, a transpune, a veni, a zvârli.

Da, adverb
Sinonime: desigur, fireşte, (învechit şi regional) dar, (turcism, în Moldova) helbet.  Dare, substantiv feminin
Sinonime: bir, impozit, contribuţie, (învechit) dajdie, adet; trasare; (dare de seamă) raport, referat, situaţie, (prin Transilvania) sămădaş, (învechit) doclad, otnoşenie, tacrir, (rusism învechit) predstavlenie.  Descrie, verb
Sinonime: a înfăţişa, a caracteriza, a prezenta, a contura, a expune, a reda, a zugrăvi, (învechit) a depinge, a prescrie, a scrie, a zografisi, (figurat) a picta, a trasa.  Desena, verb
Sinonime: a creiona, a grava, a picta, a reprezenta, a reproduce, a trasa; (reflexiv) a apărea, a ieşi în evidenţă, a accentua; a se profila, a se contura; (figurat, rar) a schiţa, a contura, a închipui.  Duce, verb
Sinonime: a (se) transporta, a căra; a merge, a (se) deplasa, a pleca, a colinda, a cutreiera; a trăi, a vieţui, a-şi petrece viaţa, a porni, (popular) a (se) mişca, (învechit şi regional) a păsa, a trece, a aduce, a ghida, a însoţi, a purta, a transmite, a se îndrepta, a trasa, a răspândi, a desfăşura, a întreţine, a suporta, a rezista, a-i merge, a sfârşi, a muri; a ademeni, a amăgi, a cârmui, a conduce, a dirigui, a domni, a guverna, a încânta, a înşela, a minţi, a momi, a păcăli, a prosti, a stăpâni, a trişa.  Grava, verb
Sinonime: a amprenta, a cizela, a fixa, a imprima, a incrusta, a încrusta, a înscrie, a întipări, a marca, a rămâne, a sculpta, a trasa, (rar) a scrijeli.  Indice, substantiv neutru
Sinonime: ac, arătător, caracter, cifră, clasificator, criteriu, exponent, grad, index, indicator, indicație, informație, listă, literă, marcă, număr, parametru, particularitate, proprietate, putere, registru, semn, semnal, simbol, specificitate, trăsătură; deget arătător.  Însuşire, substantiv feminin
Sinonime: aplicare, apropriere, asimilare, atribut, calitate, caracter, caracteristică, dar, deprindere, dotare, facultate, fel de a fi, înclinaţie, învățare, înzestrare, notă, particularitate, proprietate, putere, semn specific, talent, trăsătură, valoare (specifică), virtute, (rar) bun, (regional) însușietate; (figurat) amprentă, marcă, pecete, sigiliu, timbru.  Jalona, verb
Sinonime: a marca, a însemna, a trasa, a indica, a preciza.  Nota, verb
Sinonime: a consemna, a adnota, a înregistra, a însemna, a marca, a indica; a califica, a aprecia, a preţui, a considera; a băga de seamă, a fi atent la (ceva).

Notă, substantiv feminin
Sinonime: însemnare, înregistrare, consemnare, notaţie, indicație, indiciu, socoteală; comunicare, înştiinţare, ştire, veste; calificativ, apreciere; nuanţă, trăsătură, aspect, particularitate.  Particularitate, substantiv feminin
Sinonime: atribut, calitate, caracter (particular), caracteristică, circumstanță particulară, detaliu, individualitate, însușire, notă distinctivă, originalitate, particularism, proprietate, semn, singularitate, specialitate, specific, specificitate, tipicitate, trăsătură caracteristică, (figurat) amprentă, (figurat) marcă, (figurat) pecete, (figurat) sigiliu, (figurat) timbru, (regional) însușietate.  Prefigura, verb
Sinonime: a schiţa, a trasa, a prezenta, a sugera.  Proprietate, substantiv feminin
Sinonime: posesiune, deţinere, stăpânire; avere, bunuri, avut; caracteristică, însuşire, trăsătură, specific.  Schiţa, verb
Sinonime: a creiona, a trasa; (figurat) a contura, a descrie; a concepe, a imagina, a gândi.

Schiţă, substantiv feminin
Sinonime: desen; schemă, plan, concept, eboşă, bruion.  Tăietură, substantiv feminin
Sinonime: anulare, circumcizie, contur, croială, curătură, decupaj, despicătură, incizie, înjunghietură, înțepătură, junghi, junghietură, linie, (botanică) lumânărica-pământului, rană, retezătură, săpătură, (minerit) șliț, ştersătură, teren despădurit, trăsătură, zvâcnet.  Trage, verb
Sinonime: a smulge, a scoate, a extrage; a duce, a târî, a mişca; a poposi, a se opri, a se instala, a se caza; a tinde, a aspira, a se îndrepta; a îndura, a pătimi, a suporta; a sorbi, a înghiţi, a bea; a trasa, a marca, a desena, a contura; a ţinti, a descărca arma; a sufla, a bate vântul.  Schiţare, substantiv feminin
Sinonime: conturare, creionare, crochiu, schematizare, trasare.  Amprentă (amprente), substantiv feminin
Sinonime: timbru, ștampilă, marcă, sigiliu, semnătură, semn, stigmat, urmă; atribut, calitate, caracter, caracteristică, însuşire, întipărire, notă, particularitate, proprietate, specific, tipar, trăsătură.  Contur, substantiv
Sinonime: curbă, formă, galb, liniament, perimetru, profil, siluetă, sinuozitate, trăsătură, umbră.  Delinia, verb (învechit)
Sinonime: a contura, a face conturul, a schița, a trasa, (figurat) a indica pe scurt, (învechit) a delinea.  Desenare, substantiv
Sinonime: desenat; calchiere, creionare, decalcare, grifonare, schițare, trasare.  Desenat, adjectiv
Sinonime: creionat, schițat, trasat, (popular) scris.

Desenat, substantiv
Sinonime: creionare, desenare, schițare, trasare.  Ducere, substantiv
Sinonime: cărat, plecare, mers, trasare, susţinere; păcăleală, înșelătorie, minciună.  Tragere, substantiv
Sinonime: aplecare, aplicaţie, aptitudine, aruncare, atracţie, chemare, dar, descălţare, descărcare, dezbrăcare, extragere, fricţionare, har, înclinare, înclinaţie, încuiere, întindere, înzestrare, masare, pornire, predilecţie, predispoziţie, preferinţă, publicare, scoatere, smulgere, suflare, sunare, talent, trasare, trefilare, vocaţie.  Liniament, substantiv
Sinonime: contur, eboșă, linie, schiță, trăsătură, umbră.  Marcator, substantiv
Sinonime: balizor; glonț trasor, indicator, trasator, trasor; cariocă, marker; golgeter, golgheter, scorer, (învechit) marcher.  Însușietate, substantiv
Sinonime: atribut, calitate, caracter, caracteristică, însușire, notă, particularitate, proprietate, semn, specific, trăsătură.  Jalonare, substantiv
Sinonime: bornare, pichetare, trasare.  Şablona, verb
Sinonime: a face stereotip, a fasona, a limita la un șablon, a lipsi de varietate, a măsura, a modela, a normaliza, a standardiza, a şabloniza, a trasa.  Delinea, verb
Sinonime: a contura, a conturna, a schița cu o linie, a trasa conturul.  Încercuire, substantiv
Sinonime: asediere, asediu, împresurare, înconjurare, învăluire, strângere ca într-un cerc, trasare de cercuri, (grecism învechit) poliorchie, (învechit) ocol, (învechit) strângere cu cercuri.  Încercuit, adjectiv
Sinonime: împresurat, înconjurat, învăluit, strâns ca într-un cerc, trasat, (învechit) strâns cu cercuri.  Lineament, substantiv (învechit)
Sinonime: liniament, linie, schiță, trăsătură.