Gură, substantiv feminin
Sinonime:
afirmaţie, bot, buză, ceartă, chei, clanţă, clobanț, clonț, cuvânt, declaraţie, decolteu, deschidere, deschizătură, dușcă, fleancă, fofelniță, gaură, gălăgie, gât, gâtlej, glas, grai, hanță, harță, îmbucătură, înghiţitură, lamă, (Moldova şi Bucovina) leoapă, leoarbă, mal, margine, mărturisire, meliță, moară, muzicuță, ochi, orificiu, papagal, pas, persoană (care trebuie întreținută), plisc, pupăză, răscroială, râșniță, rât, relatare, sărut, sărutare, scandal, sfadă, sorbitură, spusă, strâmtoare, strigăt, tăiş, trombon, țarcă, țipăt, vad, vorbă, vorbitor, zisă, (argou) mestecău, (argou) muie, (Banat şi Transilvania) flit, (botanică) (gura-lupului) (regional) colțul-lupului; (gură căscată) gură-cască, cască-gură; (învechit) rost, (plural) buze, (regional) mordă, (regional) pieptar.
Gură-cască, substantiv masculin
Sinonime:
haimana, nătăfleț, om absent, om dezinteresat, om distrat, om neglijent, pierde-vară, prost, vagabond.
Gura-mâţei, substantiv
Sinonime:
(botanică) linariţă.
Gura-paharului, substantiv
Sinonime:
(botanică) crizantemă, dumitriţă, tufănică.
Guraliu, adjectiv (regional)
Sinonime:
flecar, limbut, vorbăreț, (variantă) guraliv.
Guraliv (guralivă), adjectiv Sinonime:
vorbăreţ, gălăgios, flecar, bun de gură, palavragiu, gură-spartă, gureş.
Guralivă, substantiv
Sinonime:
flecară.
Guran, substantiv
Sinonime:
(ihtiologie) şalău.
Gurar, substantiv
Sinonime:
muncitor (la intrarea unei mine); aftă, spuzeală (la colțul gurii).
Bleg (bleagă), adjectiv Sinonime:
moale, molatic, molâu, mototol, lălâu, pleoştit; prost, prostănac, prostovan, tont, nătărău, nătăfleţ, netot, nerod, nătâng, tontălău, neghiob, neîndemânatic, nepriceput, gură-cască, stupid.
Borî, verb (popular)
Sinonime:
a da afară pe gură, a deborda, a scuipa, a vărsa, a voma, a vomita, (popular) a ejacula; a-și ridica marginile pălăriei.
Bot, substantiv neutru Sinonime:
rât; gură. Boţ, substantiv neutru Sinonime:
cocoloş, bol, bulz, ghemotoc, bulgăre.
Căscăund (căscăundă), adjectiv Sinonime:
zăpăcit, neatent, uituc, gură-cască, zăbăuc, nătăfleţ, prost.
Certăreţ (certăreaţă), adjectiv (adesea substantivat)
Sinonime:
arţăgos, agresiv, gâlcevitor, gură-mare, scandalagiu, (rar) vociferant, (învechit şi popular) zavragiu, (popular) ţâfnos, zurbagiu, (popular) pricinaş, rânzos, (învechit şi regional) sfadnic, sfădalnic, sfădicios, (regional) arţăgaş, gâlcevos, potcaş, scandalos, sfădăios, sfădăreţ, sfădăuş, (Moldova şi Bucovina) cârciogar, (Transilvania) porav, (prin Oltenia) pricinelnic, (prin Oltenia şi Banat) pricinos, (învechit) pricelnic, pricios, pricitor, sfădaci, sfăditor, (figurat) clonţos, colţos, ţăndăros.
Cioc, substantiv neutru
Sinonime:
clonţ, plisc, gură, (învechit şi regional) rost, (regional) cioclonţ, ciup, clanţ, clobanţ, flisc; (prin Transilvania şi Banat) tic; barbişon, bărbuţă, ţăcălie, (franţuzism rar) barbişă; vârf; căpăţână; (botanică) (ciocul-berzei) greghetin, (Bucovina) săgeţică, (Moldova) pliscul-cucoarei, (regional) pliscul-berzei, pliscul-cocorului; (ciocul-cucoarei) pliscul-cocorului, pliscul-cucoarei, (regional) bănat, (la plural) cucute, cumătră, ciocul-berzei, clonţul-cocostârcului, floarea-vinului, pliscul-berzei; (ornitologie) (cioc-întors) năvodar, (regional) săbiuţă; (medicină) (cioc de papagal) osteofit; ciorap, măsea. Cioc, interjecție
Sinonime:
toc!
Clonţ, substantiv neutru Sinonime:
cioc, plisc, (familiar) gură, cloanţă, clanţă.
Farfara (farfarale), substantiv feminin (învechit)
Sinonime:
flecar, palavragiu, vorbăreţ, guraliv, limbut, clănţău, vorbă-lungă.
Flaşnetă, substantiv feminin
Sinonime:
(muzică) ariston, mică orgă mecanică portativă, (învechit) minavet, (popular) caterincă, (variantă) flașnet; (argou) cioc, gură.
Gaiţă, substantiv feminin
Sinonime:
(ornitologie) ghindar, (Bucovina) galiţă, (Moldova şi Bucovina) nucar, (Transilvania şi Banat) zaică, (Transilvania) matieş, (Transilvania) zăicoi, (gaiţă-de-munte) alunar; gaz, petrol lampant; (la figurat) bârfitoare, femeie pisăloagă, flecară, guralivă, limbută, palavragioaică, vorbăreaţă.
Gălăgios (gălăgioasă), adjectiv Sinonime:
zgomotos, guraliv; (figurat) certăreţ, scandalagiu.
Gâlcevi, verb Sinonime:
a se certa, a se ciorovăi, a se sfădi, a face gură.
Glas, substantiv neutru
Sinonime:
canon, cânt, ciripit, cuvânt, ghiers, grai, gură, ştire, termen, ton, veste, voce, vorbă, (învechit) rost, (livresc) verb, (popular) limbă, (regional) boace.
Gureș (gureșă), adjectiv
Sinonime:
ciripitor, clănțău, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbă-lungă, vorbăreț, (învechit) vorbareț.
Guriţă, substantiv feminin
Sinonime:
gură, sărut, sărutare; (tehnică) piscoaie, vrană.
Hanţă, substantiv feminin (popular) Sinonime:
haină veche, zdreanţă; gură, gură-spartă. Hanta, verb (franțuzism)
Sinonime:
a chinui, a obseda.
Haplea, substantiv masculin
Sinonime:
bleg, calcă-n străchini, gură-cască, nătăfleţ, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău.
Hodoroagă, substantiv feminin Sinonime:
bătrână ramolită, hoaşcă, căzătură; flecar, palavragiu, gură-spartă.
Hoinar (hoinară), adjectiv Sinonime:
vagabond, haimana, derbedeu, pierde-vară, gură-cască, târâie-brâu, plimbăreţ, fără căpătâi, rătăcitor, pribeag, drumeț.
Hoinări, verb Sinonime:
a vagabonda, a bate drumurile, a rătăci, a pribegi, a umbla gură-cască, a număra pietrele, a umbla brambura, a umbla haihui, a umbla teleleu-tănase, a umbla de frunza frăsânelui, a merge aiurea, a umbla huciu-marginea, a umbla de frunza lelii.
Intrare, substantiv feminin
Sinonime:
abord, acces, aderare, admisiune, alee, angajare, antreu, băgare, exordiu, fundătură, gură, hol, intrat, introducere, încăpere (de trecere), încuviințare, pas, pasaj, pătrundere, permisiune, poartă, preambul, prolog, stradă mică, trecătoare, trecere, ușă, uvertură, venire, vestibul, (contabilitate) încasare, (informatică) input, (intrarea în biserică) (popular) vovedenie, (variantă) (popular) întrare.
Înghiţitură, substantiv feminin Sinonime:
îmbucătură, duşcă, o gură de (ceva).
Însărcinată, adjectiv feminin
Sinonime:
gravidă, cu burta la gură, cu pântecele la gură, (învechit și regional) tăroasă, (învechit) grecioasă, (învechit) îngroșată, (popular și familiar) borțoasă, (popular și familiar) burduhănoasă, (popular și familiar) burduhoasă, (popular și familiar) burtoasă, (popular) grea, (popular) groasă, (popular) împovărată, (popular) îngreunată, (prin Muntenia și Oltenia) sărcinată, (prin Transilvania) greoaie, (regional) încărcată.
Lainic (lainică), adjectiv (popular) Sinonime:
leneş, trândav, pierde-vară, gură-cască, haimana, vagabond; mişel, potlogar.
Limbut (limbută), adjectiv Sinonime:
vorbăreţ, flecar, guraliv, gură-spartă.
Locvace, adjectiv
Sinonime:
bavard, clănțău, comunicativ, disert, elocvent, expansiv, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, prolix, verbos, volubil, vorbă-lungă, vorbăreţ.
Muzicuţă, substantiv feminin
Sinonime:
armonică, camerton, clavietă, harmonică, (argou) ceartă, (argou) scandal, (figurat) gură, (rar) eolină.
Oral (orală), adjectiv Sinonime:
verbal, din gură.
Palavragiu, substantiv masculin Sinonime:
guraliv, vorbăreţ, flecar, limbut; bârfitor, clevetitor; mahalagiu.
Papagal, substantiv masculin
Sinonime:
(zoologie) ara, cacadu, cacatoes, iaco, jaco, kakapo, kea, lori, peruș; (figurat) guraliv, flecar, vorbăreţ, limbut.
Pâlnie, substantiv feminin Sinonime:
gură, groapă; receptor.
Plisc, substantiv neutru Sinonime:
cioc, clonţ; (figurat) gură.
Râşniţă, substantiv feminin Sinonime:
(figurat) gură; stomac, rânză.
Rât, substantiv neutru Sinonime:
bot; (figurat) gură; pajişte, ponor, păşune.
Scuipat, substantiv neutru
Sinonime:
expectoraţie, flegmă, salivă, scuipătură, spută, (popular) stupit, (rar) apă, (regional) scuipit, (regional) stupitură. Scuipat, adjectiv
Sinonime:
aruncat din gură, expectorat.
Turui, verb
Sinonime:
a deszăpezi; a durăi, a durui, a gânguri, a grunguni, a gurlui, a hodorogi, a hurui, a pălăvrăgi, a se obosi tare, a trăncăni, a vorbi (întruna și repede), a-i merge gura ca o moară. Țurui, verb (regional)
Sinonime:
a se scurge.
Vocal (vocală), adjectiv
Sinonime:
acustic, bucal, cu glasul, cu gura, fonic, oral, sonor.
Vorbăreţ (vorbăreață), adjectiv Sinonime:
guraliv, limbut, flecar, gureş.
Zisă, substantiv feminin
Sinonime:
afirmaţie, aserțiune, cuvânt, declarație, mărturisire, propoziție, proverb, relatare, spusă, vorbă, zicală, zicătoare, (învechit) voroavă, (astăzi rar) parolă, (figurat) gură; (învechit) îndemn, ordin, poruncă, sfat.
Bârfitor, adjectiv
Sinonime:
calomniator, calomnios, cancanier, clevetitor, criticant, defăimător, denigrator, detractor, fluieros, ponegritor, slab de gură, (învechit) mozavirnic, (învechit) balamut, (învechit) clevetnic, (învechit) năpăstuitor, (învechit) ponosluitor, (popular) dosnic, (popular) hulitor, (popular) prost, (regional) pontoros, (turcism învechit) mozavir. Bârfitor, substantiv
Sinonime:
calomniator, cancanier, clevetitor, criticant, defăimător, denigrator, detractor, ponegritor, vorbitor de rău, (argotic) trâmbițar, (familiar) farfara, (familiar) ștafetar, (învechit) balamut, (învechit) bârfelnic, (învechit) clevetnic, (învechit) năpăstuitor, (învechit) ponosluitor, (învechit) vorovitor, (popular) hulitor, (regional) orfălău, (turcism învechit) mozavir.
Buşcă, substantiv
Sinonime:
gură, îmbucătură, înghiţitură, muşcătură.
Cască-gură, substantiv
Sinonime:
gură-cască, gură-căscată, (popular) căscăund.
Clanţă, substantiv
Sinonime:
ivăr, încuietoare, (regional) zimpirig, (Moldova) clampă, (Transilvania) clenci, (Banat) clenţaică, (prin Transilvania)
rătez, (Banat) şnală, (Transilvania şi Oltenia) verver; (figurat) gură.
Cloanţă, substantiv
Sinonime:
gură; (popular) babă urâtă.
Clobanţ, substantiv
Sinonime:
cap, căpăţână, cioc, clonţ, gură, plisc.
Colţul-lupului, substantiv articulat
Sinonime:
brăbin, gura-lupului.
Bucofaringian, adjectiv
Sinonime:
referitor la gură si faringe.
Crizantemă, substantiv
Sinonime:
(botanică) dumitriţă, tufănică, (regional) aurată, cătălină, mărgărită, roman, tătăişă, (la plural) flori-de-iarnă, (articulat) gura-paharului, romaniţă-mare, rujă-de-toamnă, (la plural) salomii-galbene.
Pupăză, substantiv
Sinonime:
(ornitologie) cuc-armenesc; (botanică) (regional) pupăgioară, (la plural) pupezele, pupezoi; cicatrice, cocotă, curvă, femeie de stradă, gură, prostituată, semn, târfă, urmă.
Zotcă, substantiv
Sinonime:
bot, rât; (argou) fleancă, gură, plisc.
