Vârf, substantiv neutru Sinonime:
pisc, culme, înălțime, extremitate.
Vârfovnic, substantiv (învechit)
Sinonime:
(învechit) vârhovnic.
Vârfui, verb
Sinonime:
a face să fie plin ochi, a face vârf, a umple până sus, (regional) a vârși, (variantă) (regional) a vârvui.
Vârfuit, adjectiv
Sinonime:
ascuțit, cu vârf, plin ochi, plin până sus, țuguiat, umplut cu vârf.
Vârfuleţ, substantiv
Sinonime:
(geografie) capăt, extremitate, pisculeț, piscușor, vârf, vârfușor, vârfuț, (regional) piscotei.
Vârfușor, substantiv
Sinonime:
pisculeț, piscușor, vârf (mic), vârfuleț, (popular) vârfșor, (popular) vârfurel, (popular) vârfuț, (popular) vârvușor, (regional) piscotei, (regional) vâlșor, (regional) vârfșcior, (regional) vârșel, (regional) vârșor.
Apex, substantiv neutru
Sinonime:
ascuțiș, creștet, culme, extremitate, vârf, zenit; (istorie) bonetă, mitră.
Ascuţit (ascuţită), adjectiv Sinonime:
cu vârf, înţepător; (figurat) subtil, fin, perspicace, ager; (despre sunete) subţire, strident, pătrunzător, piţigăiat; picant.
Berc (bearcă), adjectiv Sinonime:
cu coada scurtă, teşit, ciont, ciontit, fără vârf, fără țugui.
Bombeu, substantiv neutru (rar) Sinonime:
spiț, vârf (de încălțăminte).
Bont (boantă), adjectiv Sinonime:
ciuntit, turtit, retezat, tocit, scurt şi gros; fără vârf.
Buză, substantiv feminin (figurat) Sinonime:
margine, limită, capăt, terminaţie; ascuţiş, tăiş, lamă; culme, geană, vârf, pisc, creastă. Buza, verb
Sinonime:
a olări, a teşi.
Cioc, substantiv neutru
Sinonime:
clonţ, plisc, gură, (învechit şi regional) rost, (regional) cioclonţ, ciup, clanţ, clobanţ, flisc; (prin Transilvania şi Banat) tic; barbişon, bărbuţă, ţăcălie, (franţuzism rar) barbişă; vârf; căpăţână; (botanică) (ciocul-berzei) greghetin, (Bucovina) săgeţică, (Moldova) pliscul-cucoarei, (regional) pliscul-berzei, pliscul-cocorului; (ciocul-cucoarei) pliscul-cocorului, pliscul-cucoarei, (regional) bănat, (la plural) cucute, cumătră, ciocul-berzei, clonţul-cocostârcului, floarea-vinului, pliscul-berzei; (ornitologie) (cioc-întors) năvodar, (regional) săbiuţă; (medicină) (cioc de papagal) osteofit; ciorap, măsea. Cioc, interjecție
Sinonime:
toc!
Ciont (cioantă), adjectiv Sinonime:
cu coadă scurtă, berc, teşit, fără vârf.
Cârci, verb (regional)
Sinonime:
a (se) chirci, a (se) contrage, a (se) pipernici, a (se) strânge, a (se) zgârci, a micșora, (regional) a prevesti; (variante) a (se) cârceia, a (se) cârcia, a (se) împierci, a (se) încârceia, a (se) încârci, a (se) încârcia, a (se) închirci, a (se) pierci. Cârci, substantiv
Sinonime:
(regional) cârcel, strugure mic, vârf de lăstar de vie.
Creastă, substantiv feminin
Sinonime:
culme, pisc, vârf, creştet, coamă, muchie, spinare, sprânceană, (popular) culmiş; (botanică) (creasta-cocoşului) (regional) breabăn, ferigă, granat, laba-ursului, moţul-curcanului, pieptănariţă, rămurele, spilcuţă, talpa-gâştei, meloşel, opintic, tocmăgel, barba-caprei, burete-creţ, laba-mâţei, (învechit) amarantă; (anatomie) (creastă epidermică) creastă papilară; măsea, răvar.
Creştet, substantiv neutru
Sinonime:
vârf, culme, creastă, pisc; (anatomie) sinciput, vertex, (popular şi familiar) scăfârlie, (Banat şi vestul Olteniei) teme, căpătâi.
Culme, substantiv feminin Sinonime:
vârf, pisc, creastă, creştet; (figurat) apogeu.
Extremitate, substantiv feminin
Sinonime:
limită, margine, capăt, cap, vârf, extremă, colţ, (învechit) sconcenie, latură.
Gurgui, substantiv neutru
Sinonime:
cioc de urcior, culme, mamelon, sfârc, (popular) ţâţă, vârf (vârful dealului, vârful muntelui, vârful opincii, vârful sânului); (variante) gurgoi, gârgoi, gurgun, gurzui, gurlui.
Înălţime, substantiv feminin Sinonime:
ridicătură, vârf, culme.
Obcină, substantiv feminin Sinonime:
culme, vârf, creastă; moşie, proprietate; moştenire; patrie, ţară.
Pisc, substantiv neutru Sinonime:
vârf, creastă, coamă, culme.
Spinare, substantiv feminin Sinonime:
spate, dos; culme, vârf, creastă, coamă, muchie.
Şfichi, substantiv neutru Sinonime:
pleasnă, lovitură, plesnet; (figurat) răutate, împunsătură, ironizare, înţepătură, critică; capăt, vârf, extremitate.
Tărie, substantiv feminin Sinonime:
forţă, putere, vigoare, energie; fermitate, constanţă, îndârjire; soliditate, trăinicie, rezistenţă; boltă, firmament, crug; pisc, vârf, culme.
Țiclău, substantiv
Sinonime:
(regional) culme, pisc, stâncă ascuțită, vârf, (regional) țiglău, (regional) țigmău; alunecare de teren.
Apical (apicală), adjectiv
Sinonime:
terminal, la vârf.
Acroblastic (acroblastică), adjectiv
Sinonime:
(botanică) dezvoltat în vârful organului.
Acro, prefix
Sinonime:
apical, terminal, la vârf.
Acrocarpie, substantiv feminin
Sinonime:
(botanică) fructificare la vârful ramurilor.
Acrocecidie, substantiv feminin
Sinonime:
(botanică) gală formată la vârful tulpinii oprind creşterea acesteia.
Acrofix (acrofixă), adjectiv
Sinonime:
fixat la vârf.
Acrofugal (acrofugală), adjectiv
Sinonime:
(botanică; despre frunze, flori) care se dezvoltă progresiv de la vârf spre bază.
Acrogen (acrogenă), adjectiv
Sinonime:
(botanică) format la vârful unui organ; care creşte prin vârful său.
Acrogin (acrogină), adjectiv
Sinonime:
(botanică) cu organele de reproducere femele situate la vârful axelor.
Acropetal (acropetală), adjectiv
Sinonime:
(botanică) care se îndreaptă spre vârf; cu dezvoltarea progresivă a primelor frunze sau flori de la bază spre vârf.
Acroplastic (acroplastică), adjectiv
Sinonime:
(botanică) cu creştere de la bază spre vârf.
Acropleurogen (acropleurogenă), adjectiv
Sinonime:
(botanică) care se dezvoltă la vârful şi pe laturile organelor.
Acroscopic (acroscopică), adjectiv
Sinonime:
(botanică) privit de la bază spre vârf.
Acroton (acrotonă), adjectiv
Sinonime:
(botanică) cu porţiunea terminală mai dezvoltată; concrescut prin vârf.
Acuminulat (acuminulată), adjectiv
Sinonime:
(botanică) cu vârf mic şi fin ascuţit.
Con, substantiv
Sinonime:
(geografie) (con de dejecţie) agestru; (botanică) (popular) pară, (regional) cocean, cucuruz, păpuşoi; (botanică) (con vegetativ) vârf vegetativ; (con pirometric) pirometru ceramic; (con Seger) pirometru ceramic. Con, prefix
Sinonime:
co; împreună cu.
Terminal (terminală), adjectiv
Sinonime:
definitiv, de la capăt, dispus la vârf, extrem, final, oclusiv, ultim.
Climax, substantiv
Sinonime:
punct culminant, vârf; orgasm.
Piscotei, substantiv
Sinonime:
pisculeţ, piscuşor, vârfuleţ, vârfuşor.
Pisculeţ, substantiv
Sinonime:
(geografie) pisc, piscuşor, vârfuleţ, vârfuşor, (regional) piscotei.
Reteacăn, adjectiv
Sinonime:
(regional) bont, fără vârf, plat, teșit. Reteacăn, substantiv
Sinonime:
(regional) bănuț la ou; rămășiță de stog.
Picui, substantiv (regional și învechit)
Sinonime:
creastă, creștet, culme, pisc, vârf. Picui, verb (regional)
Sinonime:
a picura; a dormita, a moțăi, a picoti.
Spic, substantiv
Sinonime:
creastă, creștet, culme, pisc, vârf. Șpic, substantiv (învechit)
Sinonime:
(botanică) lavandă, levănțică.
Emarginat, adjectiv
Sinonime:
(despre frunze, petale) puțin crestat la vârf.
Lanceolat, adjectiv
Sinonime:
(botanică) hastat, în formă (de vârf) de lance, lanciform.
Piscan, substantiv (regional)
Sinonime:
creastă, creștet, culme, pisc, vârf.
Perciuna, verb (regional)
Sinonime:
(despre vârful cuielor) a îndoi, (regional) a împerciuna.
Pliscoiat, adjectiv (regional)
Sinonime:
cu vârf ascuțit, țuguiat, (variantă) pliscuiat.
Învârfare, substantiv (învechit)
Sinonime:
culme, culminație, (umplere cu) vârf.
Neascuțit, adjectiv
Sinonime:
bont, fără vârf, rotunjit.
Sâmcea, substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
cioc, clonț, creastă, creștet, culme, dorn, pisc, priboi, stricnea, vârf, (figurat) capăt, (figurat) limită, (figurat) punct extrem, (figurat) sfârșit, (Oltenia) auroră, (Oltenia) zori de zi, (regional) briceag, (regional) brișcă, (regional) cuțitaș, (regional) lanțetă, (variantă) simcea.
Chiceră, substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
culme, deal, munte, pisc, vârf, (regional) cicioară, (variantă) cicioră, (variantă) citeră.
Țâțânoc, substantiv (regional)
Sinonime:
furuncul, (regional) țâțoc; vârf.
Premium, adjectiv invariabil
Sinonime:
de calitate superioară, superior, vârf de gamă. Premium, substantiv (învechit)
Sinonime:
premiu, recompensă.
Bontorog, adjectiv
Sinonime:
bont, fără vârf, tocit; șchiop.
Ascuțitură, substantiv
Sinonime:
ascuțire, vârf, (învechit) ascuțeală.
Bicuspid, adjectiv
Sinonime:
(anatomie) bicuspidat, cu două vârfuri.
Cucuioară, substantiv (regional)
Sinonime:
bolfă, cocor, cucui, pisc, țugui, umflătură, vârf (de deal), (regional) motâlcă.
Țogoșat, adjectiv (regional)
Sinonime:
ascuțit, gurguiat, moțat, țuguiat, vârfuit.
Munună, substantiv (regional)
Sinonime:
culme, moviliță, pisc, vârf, (regional) bartă, (regional) vrâstă, (variantă) munune.
