Descompune, verb
Sinonime: a destrăma, a dezmembra; a (se) altera, a se strica, a putrezi, a râncezi; a (se) desface, a (se) despărţi, a (se) divide, a (se) fracţiona, a (se) împărţi, a (se) scinda, a (se) separa, (rar) a (se) dezalcătui.  Descompunere, substantiv
Sinonime: desfacere, despărţire, divizare, fracţionare, împărţire, scindare, separare, (rar) dezalcătuire; putrefacţie, alterare, râncezire; corupţie, decadenţă, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăţ, dezmembrare, imoralitate, perdiţie, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune.  

---

Altera, verb
Sinonime: a (se) strica, a (se) degrada, a (se) descompune, a (se) modifica, a (se) deforma, a (se) îmbătrâni, a (se) învechi.  Atomiza, verb
Sinonime: a pulveriza, a descompune, a destrăma, a dezintegra, a distruge, a vaporiza.  Borși, verb
Sinonime: a se acri, a se înăcri, a fermenta, a se altera, a se descompune, a se strica.  Cangrenă, substantiv feminin
Sinonime: infecţie, alterare, putrezire, distrugere, descompunere.

Cangrena, verb
Sinonime: (medicină) a se necroza, a putrezi, (livresc) a se mortifica.  Corupţie, substantiv feminin
Sinonime: coruptibilitate; decadenţă, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăţ, imoralitate, perdiţie, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, prevaricațiune, stricăciune, viciu, (rar) deşănţare, (învechit) aselghiciune, aselghie, desfătare, preacurvie, preacurvire, preaiubire, (figurat) descompunere, putreziciune, (rar, figurat) putrefacţie, (învechit, figurat) putrejune; seducere.  Decadenţă, substantiv feminin
Sinonime: declin, decădere, regres, degradare, depravare, descompunere morală.  Desface, verb
Sinonime: a descompune, a desprinde, a separa, a izola; a vinde, a face negoţ, a oferi; a anula, a contramanda, a desfiinţa, a despături, a dezdoi, (învechit) a răspica, a desfăşura, a dezlega, a despleti, a degaja, a elibera, a libera, a scoate, (învechit şi popular) a slobozi, a dezlipi, a întinde, a răsfira, a căsca, a crăpa, a (se) deschide, a se despica, a plesni, a rupe, a rezilia.  Despărţire, substantiv feminin
Sinonime: delimitare, răzleţire, hotărnicire; îndepărtare, distanţare, înstrăinare; separare, divorţ; desprindere, detaşare, izolare, separaţie, (învechit) dezunire, (rar) segregare, segregaţie, descompunere, desfacere, divizare, fracţionare, împărţire, scindare, (rar) dezalcătuire, compartiment; circă, circumscripţie, secţie.  Destrăma, verb
Sinonime: a rupe, a (se) desfira, a desface, a descompune, a dizolva, a dezmembra, a îmbucătăţi, a (se) deşira, a (se) strica, (învechit) a (se) rânji, a se rări, (rar) a se dezlâna, a risipi; a sfărâma.  Dezmembra, verb
Sinonime: a desfiinţa, a desface, a (se) descompune, a (se) destrăma, a (se) dezarticula, a (se) dezbina, a (se) dezagrega; a dezosa, a disloca, a diseca; a decapita, a mutila.  Divide, verb
Sinonime: a (se) diviza, a (se) împărţi, a (se) descompune.  Fărâmiţa, verb
Sinonime: a sfărâma, a zdrobi, a zobi, a pisa, a sparge; a distruge, a nimici, a descompune.

Fărâmiţă, substantiv feminin
Sinonime: firimitură, fărâmă, bucăţică.  Fracţiona, verb
Sinonime: a dedubla, a descompune, a divide, a diviza, a fărămiţa, a fragmenta, a îmbucătăţi, a împărţi, a partaja, a rupe, a scinda, a secționa, a subdiviza.  Gangrenă, substantiv feminin
Sinonime: cancer, cangrenă, descompunere, infecţie, lepră, mortificație, necroză, putrefacţie, sfacel, șancru; (figurat) alterare, corupție, descompunere morală, destrucție.  Necroză, substantiv feminin
Sinonime: infecţie, alterare, putrezire, descompunere, distrugere (a unui ţesut).  Pulbere, substantiv feminin
Sinonime: praf, colb; (figurat) descompunere, distrugere, fărâmiţare, nimicire, dezagregare; puzderie; praf de puşcă.  Putrefacţie, substantiv feminin
Sinonime: putrezire, dezagregare, descompunere, alterare, stricare.  Putrefia, verb
Sinonime: a se descompune, a se altera, a se strica, a se distruge.  Putregai, substantiv neutru
Sinonime: putreziciune, stricăciune; (figurat) corupţie, josnicie, viciu, descompunere.  Putrezi, verb
Sinonime: a se strica, a se descompune, a se distruge, a se degrada, a se dezagrega, a se dărăpăna, a se altera; a se cangrena; (figurat) a lâncezi, a mucegăi; a stagna, a lenevi.  Putreziciune, substantiv feminin
Sinonime: cadavru, corupţie, decadență, decădere, depravare, descompunere, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăț, hoit, imoralitate, mortăciune, perdiție, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, putrefacție, putregai, putrezire, stricăciune, viciu, (învechit și regional) putrejune, (învechit) putrezeală, (livresc) putriditate, (rar) putrezime.  Strica, verb
Sinonime: a deteriora, a degrada, a defecta, a sparge; a se descompune, a se altera; a vătăma, a răni; a tulbura, a deranja, a zădărnici; a se corupe, a decădea, a se deprava, a se desfrâna; a dărâma, a nărui, a distruge; (figurat) a anula, a desfiinţa, a abroga; (figurat) a se certa, a se gâlcevi.  Stricăciune, substantiv feminin
Sinonime: avarie, corupție, daună, decadență, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, deteriorare, dezmăț, hernie, imoralitate, lepră, lezare, pagubă, perdiție, perversitate, perversiune, pervertire, pierdere, pierzanie, pierzare, prejudiciu, viciu, (figurat) descompunere, (figurat) putreziciune, (învechit și popular) pricaz, (învechit și regional) smintă, (învechit și regional) sminteală, (învechit) aselghiciune, (învechit) aselghie, (învechit) desfătare, (învechit) preacurvie, (învechit) preacurvire, (învechit) preaiubire, (învechit) scădere, (învechit) stricare, (învechit) stricătură, (învechit) vătămătură, (învechit, figurat) putrejune, (popular) vătămare, (prin Banat) ștetă, (rar) deșănțare, (rar, figurat) putrefacție.  Decompoziție (decompoziții), substantiv feminin
Sinonime: decompozițiune, descompunere; separare, separație.  Degenerescență (degenerescențe), substantiv feminin
Sinonime: alterare, alterație, atrofie, degenerare, degradare, descompunere, deteriorare, declin.  Alterare, substantiv
Sinonime: acrire, descompunere, fermentare, împuţire, înăcrire, stricare; râncezire; poluare; denaturare.  Demontare, substantiv
Sinonime: demantelare, demontat, depontare, descompunere, descompus, desfacere, dezasamblare, dezasamblat, dezmembrare, dezmembrat, (figurat) deprimare, (figurat) descurajare, (figurat) dezorientare, (figurat) extenuare.  Desfacere, substantiv
Sinonime: despăturire, dezdoire, desfăşurare, deschidere, dezlegare, desprindere, eliberare, liberare, scăpare, (învechit şi popular) slobozire, dezlipire, scoatere, descompunere, vânzare, rupere, reziliere.  Disociere, substantiv
Sinonime: disociaţie, descompunere, dezagregație, dezintegrare, disoluție, separare.  Despărţi, verb
Sinonime: a (se) desprinde, a (se) detaşa, a (se) izola, a (se) rupe, a (se) separa, a răzleţi, a divorţa, (învechit şi regional) a despreuna, (învechit) a dezuni, (rar) a (se) segrega, (învechit şi popular) a (se) deosebi, a (se) osebi, a (se) descompune, a (se) desface, a (se) divide, a (se) fracţiona, a (se) împărţi, a (se) scinda, (rar) a (se) dezalcătui, a compartimenta; a dezbina, a învrăjbi.  Dezmembrare, substantiv
Sinonime: descompunere, destrămare, dezbinare, mutilare.  Dezalcătuire, substantiv
Sinonime: descompunere, desfacere, despărţire, divizare, fracţionare, împărţire, scindare, separare.  Dezalcătui, verb
Sinonime: a descompune, a desface, a despărţi, a divide, a fracţiona, a împărţi, a scinda.  Dezintegra, verb
Sinonime: a atomiza, a decompoza, a descompune, a (se) dezagrega, a disocia, a ruina, a scinda, a separa.  Dezintegrare, substantiv
Sinonime: autodistrugere, descompunere, dezagregare, dezintegrație, distrugere, fisiune, partiție, transmutație.  Divizare, substantiv
Sinonime: împărţire, descompunere; fisiune.  Disoluție, substantiv
Sinonime: descompunere, dezagregare, dezintegrare; decădere, degradare, corupție, dezmăț.  Fracţionare, substantiv
Sinonime: împărţire, descompunere, scindare.  Mocni, verb
Sinonime: a acri, a altera, a arde înăbușit (fără flacără), a arde sub cenușă, a descompune, a fermenta, a fi pe punctul de a se stinge, a fierbe, a împuţi, a înăcri, a lâncezi, a macera, a sta inactiv, a sta posomorât și tăcut, a strica, a vegeta, a zăcea, a-și trece vremea fără folos, (regional) a mocăi, (Moldova) a se uda, a se muia, a se umezi.  Putrescenţă, substantiv
Sinonime: degradație, descompunere, deteriorare, putrefacţie, putreziciune, putrezire.  Putrejune, substantiv
Sinonime: (învechit) corupție, decadență, decădere, depravare, descompunere, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăț, imoralitate, perdiție, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, putrefacție, putregai, putreziciune, putrezire, stricăciune, viciu.  Delicvescență, substantiv
Sinonime: corupție, decadență, decompoziție, decrepitudine, degenerare, degenerescență, descompunere, ruină.  Viciere, substantiv
Sinonime: alterare, avariere, corupere, denaturare, depravare, descompunere, deteriorare, pervertire, poluare, stricare.  Corupțiune, substantiv
Sinonime: adulterare, alterare, alterație, alterațiune, coruptibilitate, corupție, decadență, decădere, declasare, decompoziție, degenerare, degenerescență, degradare, degradație, degradațiune, delicvescență, denaturare, depravare, desfătare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăț, falsificare, imoralitate, malversație, perdiție, perversitate, perversiune, pervertire, pestilență, pierzanie, pierzare, preacurvie, preacurvire, preaiubire, prevaricare, putreziciune, seducere, stricăciune, turpitudine, venalitate, viciu, (figurat) cangrenă, (figurat) descompunere, (învechit, figurat) putrejune, (rar, figurat) putrefacție, (rar) deșănțare; (învechit) aselghiciune, aselghie.  Metabolit, substantiv
Sinonime: (biologie) produs de descompunere.  Dezasambla, verb
Sinonime: a demonta, a deranja, a descompune, a desface, a desperechea, a dezagrega, a dezuni, a disjunge, a disloca, a disocia, a diviza, a separa.  Deteriorație, substantiv
Sinonime: aneantizare, avarie, avariere, coroziune, decadență, decădere, declin, degradare, delabrare, descompunere, deteriorare, diminuare, distrugere, eroziune, învechire, ponosire, putrefacție, ruinare, stricare, uzare, uzură, (învechit) degradație, (învechit) deteriorațiune.  Atmosferiza, verb
Sinonime: a se descompune, a se integra (în atmosferă).  Atmosferizare, substantiv
Sinonime: atmosferizat, descompunere, dizolvare, integrare (în atmosferă).  Demonta, verb
Sinonime: a demantela, a deponta, a descompune, a desface, a dezarticula, a dezasambla, a dezmembra; (figurat) a deconcerta, a deprima, a deruta, a descuraja, a dezorienta, a extenua, a obosi.