Puşti, substantiv masculin
Sinonime: băieţaş, puştan, copilandru.  Pustia, verb
Sinonime: a pustii.  Pustie, substantiv (popular)
Sinonime: pustiu.  Pustieşag, substantiv
Sinonime: calamitate, catastrofă, deșert, dezastru, flagel, grozăvie, năpastă, nenorocire, pacoste, potop, prăpăd, pustietate, pustiire, pustiu, sinistru, urgie; ogor lăsat în paragină, pământ necultivat.  Pustietate, substantiv feminin
Sinonime: pustiu, deşert, pustă; (figurat) singurătate, solitudine, izolare.  Pustii, verb
Sinonime: a devasta, a face praf, a nimici, a lăsa pustiu, a ruina, a distruge.  Pustiicios, adjectiv
Sinonime: deșert, devastator, dezastruos, distructiv, distrugător, gol, necultivat, nelocuit, nepopulat, nimicitor, pustiitor, pustiu, ruinător, sălbatic, vid.  Pustiiciune, substantiv
Sinonime: calamitate, catastrofă, deșert, dezastru, flagel, grozăvie, năpastă, nenorocire, pacoste, potop, prăpăd, pustietate, pustiire, pustiu, sinistru, urgie.  Pustiire, substantiv
Sinonime: deşert, devastare, dezastru, distrugere, nimicire, pustietate, pustiu.  Pustiitor (pustiitoare), adjectiv
Sinonime: distrugător, nimicitor, devastator.  Pustiu, substantiv neutru
Sinonime: pustietate.  Pustiu (pustie), adjectiv
Sinonime: necultivat, neîngrijit, nelocuit, părăginit, ruinat, părăsit; nepopulat, deşert, gol, vid; (figurat) fără rost, fără sens, zadarnic; singur, izolat, stingher.  

---

Arid (aridă), adjectiv
Sinonime: uscat, sec, sterp, nisipos, neroditor, pustiu, deşertic, vid, steril; (figurat) sărac, lipsit de farmec, fad; neatrăgător.  Ariditate, substantiv feminin
Sinonime: uscăciune, pustietate, deşert, sterilitate; sărăcie.  Bântui, verb
Sinonime: a face ravagii, a pustii, a devasta, a năpăstui; a frecventa, a obseda, a preocupa; a locui.  Coclauri, substantiv neutru la plural
Sinonime: pustietăţi, râpe.  Deşert, substantiv neutru
Sinonime: pustiu, pustietate, teren arid, pustă, (rar) pustiire, (regional) pustieşag, (învechit) ariniş, pustiiciune; (deşert de argilă) takâr; (deşert de nisip) erg; (deşert de piatră) hamadă; (anatomie) flămânzare, (popular) bărdăhan, (prin Banat) slabină.  Deşert (deșartă), adjectiv
Sinonime: gol, pustiu, nelocuit, nepopulat; vanitos, mândru, orgolios; amăgitor, efemer, găunos, iluzoriu, ineficace, ineficient, infructuos, inutil, ireal, înşelător, nefolositor, netrebuincios, neutil, pieritor, schimbător, scorburos, temporar, trecător, van, vremelnic, zadarnic.  Devasta, verb
Sinonime: a distruge, a nimici, a pustii, a ruina; a jefui, a prăda.  Dezastru, substantiv neutru
Sinonime: catastrofă, nenorocire, sinistru, nefericire, calamitate, flagel, grozăvie, năpastă, pacoste, potop, prăpăd, pustiire, urgie, (învechit şi popular) prăpădenie, (popular) blestem, mânie, potopenie, topenie, (învechit şi regional) pustieşag, pustiit, sodom, (regional) prăpădeală, (învechit) pierzare, pustiiciune, (figurat) pârjol, plagă.  Distruge, verb
Sinonime: a (se) nimici, a (se) ruina, a desfiinţa, a face praf, a stârpi, a devasta, a pârjoli, a (se) prăpădi, a pustii, (regional) a pustului, (învechit) a sfârşi, a (se) strica, a lichida, (figurat) a topi; a masacra, a rade, a zdrobi, (învechit şi regional) a sparge, (figurat) a pulveriza, a şterge; a (se) nenoroci, (învechit şi regional) a (se) ticăloşi, a vătăma, a mistui, (figurat) a sfărâma, a ucide, a (se) mânca, a (se) roade.  Drac, substantiv masculin
Sinonime: diavol, demon, (articulat) necuratul; rău, nestăpânit, crud; aghiuţă, (articulat) încornoratul, (articulat) naiba, satană, tartor, (livresc) belzebut, (rar) scaraoţchi, (popular şi familiar) michiduţă, (articulat) nichipercea, (articulat) pârlea, sarsailă, (popular) faraon, idol, (articulat) împeliţatul, (articulat) mititelul, (articulat) nefârtatul, (articulat) nevoia, (articulat) pârdalnicul, (articulat) procletul, (articulat) pustiul, (articulat) vicleanul, cel-de-pe-comoară, cel-din-baltă, ducă-se-pe-pustii, ucigă-l-crucea, ucigă-l-toaca, (învechit şi regional) mamon, (articulat) săcretul, (articulat) sotea, (regional) hâdache, (articulat) năpustul, spurc, spurcat, şeitan, şotcă, ucigan, (Transilvania, Banat şi Maramureș) bedă, (Moldova şi Bucovina, articulat) benga, (prin Bucovina) carcandilă, (Transilvania şi Moldova, articulat) mutul, (prin Moldova şi Bucovina, articulat) pocnetul, (prin Oltenia) sarsan, (prin Moldova) scaloi, (prin Bucovina, articulat) şlactrafu, (învechit și articulat) împiedicătorul, (articulat) nepriitorul, (eufemistic, articulat) păcatul; (figurat) poznaş, isteţ, vioi, al naibii; (ihtiologie) (drac-de-mare) dragon.  Gol (goală), adjectiv
Sinonime: autentic, desculț, despuiat, deșert, dezbrăcat, exact, golit, lipsit de conținut, neacoperit, neîncărcat, nelocuit, neocupat, nescris, neumblat, nud, pleșuv, pustiu, secat, secătuit, simplu, vid, (astăzi rar) sleit; (figurat) sărac, neavut, golaş; (figurat) sec, fără conţinut, fără fond.  Golătate, substantiv feminin
Sinonime: goliciune, nuditate, pustiire, sărăcie, vid.  Nimicitor (nimicitoare), adjectiv
Sinonime: devastator, dezastruos, distructiv, distrugător, mistuitor, omorâtor, pustiitor, ruinător, ucigaş, ucigător, zdrobitor, (învechit și popular) pierzător, (învechit) dărăpănător, (învechit) pustiicios, (învechit) risipitor, (învechit) ruinos, (rar) prăpăditor.  Pici, substantiv masculin (familiar)
Sinonime: puşti, ştrengar, prichindel, băieţel, copil.  Potopi, verb
Sinonime: a inunda, a îneca, a se revărsa; a copleşi, a năvăli, a invada; a nimici, a distruge, a pustii.  Prăpădenie, substantiv feminin
Sinonime: calamitate, catastrofă, deteriorare, dezastru, distrugere, flagel, grozăvie, năpastă, nenorocire, pacoste, pagubă, potop, prăpăd, pustiire, sinistru, stricăciune, urgie.  Puştan, substantiv masculin
Sinonime: puşti.  Ravagii, substantiv neutru (plural)
Sinonime: pagube, distrugeri, pustiiri, prăpăd.  Răşlui, verb
Sinonime: a despica, a desprinde, a ciunti, a decoji, a decortica; a răpi, a cotropi, a distruge, a pustii, a rade de pe faţa pământului; a risipi, a prăpădi, a irosi.  Satana, substantiv feminin
Sinonime: diavolul, dracul, necuratul, ucigă-l toaca, ducă-se pe pustii, sarsailă, aghiuţă, naiba, demonul.  Sălbatic (sălbatică), adjectiv
Sinonime: nedomesticit, neîmblânzit, nedomolit, aprig, focos; necultivat, nelucrat; nelocuit, pustiu, primitiv, necivilizat; retras, nesociabil, singuratic; inuman, crud, barbar, animalic; (figurat) înfricoşător, înfiorător.  Sălbăticie, substantiv feminin
Sinonime: cruzime, barbarie, brutalitate, primitivism; paragină, pustiu.  Sălbăticiune, substantiv feminin
Sinonime: animal, fiară; pustietate, paragină, pârloagă.  Sihăstrie, substantiv feminin
Sinonime: asceză, călugărie, pustnicie, schimnicie, schit, viață de sihastru; (figurat) izolare, pustietate, singurătate; (variante) săhăstrie, sehăstrie.  Singurătate, substantiv feminin
Sinonime: izolare, solitudine; pustietate.  Sodom, substantiv neutru (învechit)
Sinonime: mulțime, gloată, popor, sumedenie (de oameni, de animale), cantitate mare (de ceva); (figurat) prăpăd, nenorocire, pustiire, potop.  Solitar (solitară), adjectiv
Sinonime: izolat, singuratic, retras; pustiu, neumblat, lăturalnic.  Solitudine, substantiv feminin
Sinonime: singurătate, izolare, pustietate.  Spârc, substantiv masculin
Sinonime: (familiar) copilandru, pici, prichindel, mucos, puşti, ţângău; (regional) zgârci, cartilaj.  Steril (sterilă), adjectiv
Sinonime: sterp, neroditor, neproductiv, nefertil, deşert; pustiu, sec; (figurat) infructuos, nefolositor, zadarnic, inutil, van, ineficace; dezinfectat, antiseptic, igienic.  Sterilitate, substantiv feminin
Sinonime: nerodnicie, nefertilitate, pustietate; (figurat) incapacitate, ineficacitate.  Stihie, substantiv feminin
Sinonime: duh, spirit, fantasmă; (figurat) himeră, arătare, închipuire, nălucă; pustietate, singurătate, sălbăticie; dezlănţuire, năpastă, calamitate, forţă oarbă.  Vid (vidă), adjectiv
Sinonime: deşert, gol, mort, necultivat, nelocuit, neocupat, nul, pustiit, pustiu, sălbatic, (figurat) fără expresie, (figurat) şters, (învechit și popular) sec, (învechit și popular) secat, (învechit și regional) săcret, (învechit) pustiicios.  Topenie, substantiv
Sinonime: calamitate, catastrofă, decedare, deces, dezastru, dispariţie, flagel, grozăvie, moarte, năpastă, nenorocire, pacoste, pieire, potop, prăpăd, prăpădire, pustiire, răposare, sfârşit, sinistru, stingere, sucombare.  Cucuvea, substantiv
Sinonime: (ornitologie) cucuvaie, (regional) ciovică, cucumea, cucuveică, pustielnică, (Transilvania, Maramureș şi Banat) pasărea-mortului, pasărea-sărăciei; minunea.  Dărăpănător, adjectiv
Sinonime: devastator, dezastruos, distructiv, distrugător, nimicitor, pustiitor, ruinător.  Devastare, substantiv
Sinonime: pustiire, nimicire; distrugere, jefuire.  Devastat, adjectiv
Sinonime: distrus, ruinat, pustiit, jefuit, prădat, nimicit, pârjolit.  Devastator, adjectiv
Sinonime: care devastează; distrugător, pustiitor.  Dezolare, substantiv
Sinonime: jale, mâhnire adâncă, deprimare, depresiune; (figurat) pustiu, pustietate.  Distrugător, adjectiv
Sinonime: devastator, dezastruos, distructiv, exterminator, nimicitor, nuizibil, pustiitor, ruinător, (rar) prăpăditor, (învechit şi popular) pierzător, (învechit) dărăpănător, pustiicios, risipitor, ruinos, omorâtor, ucigător.

Distrugător, substantiv
Sinonime: (marină) contratorpilor; vandal, barbar.  Distrugere, substantiv
Sinonime: devastare, nimicire, pârjolire, pustiire, (învechit) risipă, masacrare, zdrobire, (învechit şi regional) spargere, ruinare, prăpădire, stricare.  Distrus, adjectiv
Sinonime: devastat, nimicit, pârjolit, pustiit, potopit, prăpădit, zdrobit, (învechit şi popular) risipit, (popular) zdrumicat, (învechit) stropşit, (figurat) ruinat.  Deșertic, adjectiv
Sinonime: de deșert, pustiu, (variantă) dezertic.  Necultivat, adjectiv
Sinonime: deşert, gol, incult, înţelenit, neexploatat, nelucrat, primitiv, pustiit, pustiu, sălbatic, vid, virgin, (învechit şi regional) săcret, (învechit) pustiicios.  Infesta, verb
Sinonime: a bântui, a contagia, a contamina, a contracta o infestație, a distruge, a infecta, a invada, a molipsi, a nimici, (despre paraziți) a pătrunde într-un organism, a pustii.  Pierzare, substantiv
Sinonime: calamitate, catastrofă, caznă, chin, corupţie, decădere, decedare, deces, degradare morală, desfrâu, dezastru, dispariţie, distrugere, flagel, grozăvie, masacru, măcel, moarte, năpastă, nenorocire, nimicire, pacoste, perdiție, pieire, pieiște, piericiune, pierzanie, pierzăciune, potop, prăpăd, prăpădire, primejdie de moarte, pustiire, răposare, ruinare, sfârşit, sinistru, stingere, sucombare, supliciu, tortură, ucidere în masă, urgie, (la plural) spânzurătoare; (locuțiune) (marhă de pierzare) vită de pripas; (locuțiune) (de pierzare) care este de desconsiderat, care este risipit în zadar, de lepădat, de neluat în seamă, irosit.  Pieizător, adjectiv
Sinonime: compromiţător, dăunător, degradant, devastator, dezastruos, dezonorant, distructiv, distrugător, infamant, înjositor, nedemn, negativ, nimicitor, nociv, omorâtor, păgubitor, periculos, prejudiciabil, primejdios, pustiitor, rău, ruinător, ruşinos, stricător, ucigaș, ucigător, vătămător.  Săcret, adjectiv
Sinonime: afurisit, ascuns, blestemat, câinos, deşert, dosit, dosnic, ferit, gol, hain, izolat, îndrăcit, lăturalnic, necălcat, necultivat, nelocuit, nepopulat, nestrăbătut, neumblat, pustiu, rău, retras, sălbatic, singuratic, tainic, tăinuit, ticălos, vid.

Săcret, substantiv
Sinonime: afurisit, blestemat, câinos, hain, îndrăcit, rău, ticălos.  Sălbătăcime, substantiv
Sinonime: asprime, barbarie, brutalitate, cruzime, ferocitate, neîndurare, neomenie, pustietate, pustiu, răutate, sălbăticie, sălbăticime, violenţă, vitregie.