Prăbuşi, verb
Sinonime: a se prăvăli, a se nărui, a cădea, a se surpa, a se dărâma, a se rostogoli.  Prăbuşire, substantiv feminin
Sinonime: cădere, colaps, crah, culcare, dărăpănare, dărâmare, dărâmat, decădere, declin, degringoladă, deprimare, destrămare, deznădejde, doborâre, lungire, năruire, năruit, picare, prăbușeală, prăvălire, răsturnare, risipire, rostogolire, rostogolit, scufundare, surpare, surpat, trântire, (învechit) răsturnătură, (învechit) risipă.  Prăbuşit (prăbușită), adjectiv
Sinonime: căzut, năruit, surpat, dărâmat; (figurat) descurajat, deznădăjduit.  Prăbuşitură, substantiv
Sinonime: dărăpănătură, dărâmătură, năruitură, paragină, ruină, surpătură, (învechit) risipă, (învechit) risipitură, (învechit) surpare, (regional) ruinătură.  

---

Capota, verb
Sinonime: a se răsturna, a se rostogoli, a se da de-a rostogolul, a se prăbuşi; (figurat) a rata, a pierde, a eşua.

Capotă, substantiv
Sinonime: acoperiș pliabil; mantou; prezervativ.  Cataclism, substantiv neutru
Sinonime: prăbuşire, calamitate, catastrofă, dezastru, potop, cutremur.  Cădere, substantiv feminin
Sinonime: picare, căzătură, prăbuşire, dărâmare, năruire, prăvălire, răsturnare; (geografie) (cădere de apă) cascadă; scăpare, lăsare, dispariţie; eşec, insucces, nereuşită, (livresc) fiasco, chix; (figurat) calitate, competenţă, capacitate, pricepere, drept.  Dărăpăna, verb
Sinonime: a se ruina, a se distruge, a se strica, a se hodorogi, a (se) dărâma, a (se) nărui, a (se) prăbuşi, a (se) prăvăli, a (se) risipi, a (se) surpa, (popular) a (se) hâi, (regional) a (se) hurui, a (se) îmburda, (Oltenia, Transilvania şi Maramureș) a (se) sodomi, (prin Moldova şi Transilvania) a (se) ului, (învechit) a (se) prăpădi.  Dărăpănătură, substantiv feminin
Sinonime: baracă, clădire în ruină, construcție dărăpănată, hardughie, şandrama; dărâmătură, năruitură, paragină, prăbușitură, ruină, surpare, surpătură, (învechit) risipă, (învechit) risipitură, (regional) ruinătură.  Dărâma, verb
Sinonime: a da la pământ, a distruge, a nimici, a demola; a (se) dărăpăna, a (se) nărui, a (se) prăbuşi, a (se) prăvăli, a (se) risipi, a (se) surpa, (popular) a (se) hâi, (regional) a (se) hurui, a (se) îmburda, (Oltenia, Transilvania şi Maramureș) a (se) sodomi, (prin Moldova şi Transilvania) a (se) ului, (învechit) a (se) prăpădi.  Doborî, verb
Sinonime: a răsturna, a prăbuşi, a da la pământ; a frânge, a supune, a răpune; a nimici, a desfiinţa, a stârpi, a lichida, a birui, a copleşi; a arunca, a azvârli, a culca, a dărâma, a întinde, a lungi, a prăvăli, a trânti, (popular şi familiar) a aşterne, (popular) a păli, (învechit şi regional) a răntuna, (învechit) a oborî, a poligni, (figurat) a secera; a ajunge, a covârşi, a cuprinde, a împovăra, a înfrânge, a învinge, a năpădi, a podidi, a prinde, a răzbi, a toropi; (sport) a depăşi.  Falit (falită), adjectiv
Sinonime: insolvabil, mofluz, sărăcit, scăpătat, aflat în faliment; (figurat) prăbușit, ruinat, distrus.  Hai, interjecție
Sinonime: haide.

Hâi, verb
Sinonime: a (se) apleca, a (se) dărăpăna, a (se) dărâma, a deveni strâmb, a (se) înclina, a (se) lăsa, a (se) nărui, a (se) pleca, a (se) povârni, a (se) prăbuşi, a (se) prăvăli, a (se) risipi, a (se) strâmba, a (se) surpa.  Nărui, verb
Sinonime: a dărâma, a surpa, a prăbuşi, a ruina, a dărăpăna, a distruge, a nimici, a da jos, a da la pământ.  Perdiţie, substantiv feminin
Sinonime: pierzanie, (figurat) depravare, viciere, desfrâu, corupţie, decădere, prăbuşire, periciune.  Pica, verb
Sinonime: a cădea, a se prăbuşi, a se răsturna, a se prăvăli, a se dărâma, a se nărui, a se surpa, a se aşterne; a picura, a se prelinge, a se scurge; a se ivi, a apărea, a sosi.

Pică, substantiv feminin
Sinonime: ciudă, necaz, pizmă, ranchiună, resentiment, pornire, duşmănie, vrăjmăşie.  Pierzanie, substantiv feminin
Sinonime: dezastru, prăpăd, catastrofă, ruină, prăbuşire, năruire; disperare, durere, suferinţă, jale, amărăciune; decădere, degradare, desfrâu, perdiţie, corupţie, depravare, imoralitate.  Ponorî, verb
Sinonime: a se prăbuşi, a se surpa, a se prăvăli, a cădea.  Prăvăli, verb
Sinonime: a doborî, a trânti, a culca; (reflexiv) a se rostogoli, a se duce de-a rostogolul, a se duce de-a dura, a se precipita, a aluneca, a se prăbuşi, a se nărui, a se dărâma, a se surpa, a se răsturna, a cădea; (figurat) a înfrânge, a răpune, a învinge, a îngenunchea.  Risipi, verb
Sinonime: a împrăştia, a se răspândi, a spulbera, a irosi, a părădui, a degrada, a arunca, a cheltui; a pune pe fugă, a respinge, a înfrânge; a pieri, a dispărea, a se spulbera, a se nărui, a surpa, a distruge, a ruina, a prăbuşi, a nimici.  Rostogol, substantiv neutru
Sinonime: prăvălire, cădere, prăbuşire.  Rostogoli, verb
Sinonime: a cădea învârtindu-se, a se da de-a dura, a se da de-a berbeleacul, a se duce de-a rostogolul, a se roti în jos, a se prăbuşi, a se prăvăli.  Scufunda, verb
Sinonime: a cufunda, a se înfunda; (figurat) a apune, a asfinţi; a se prăbuşi, a cădea.  Surpa, verb
Sinonime: a se prăbuşi, a se dărâma, a se nărui; a doborî, a distruge, a nimici, a ruina; (figurat) a submina, a săpa.  Urlui, verb
Sinonime: a măcina, a zdrobi; a se surpa, a se prăbuşi, a cădea.  Căzut, adjectiv
Sinonime: năruit, prăbuşit, prăvălit, răsturnat; dus.  Colaps, substantiv
Sinonime: eclampsie, leșin, slăbiciune, disconfort, stare generală de rău, (plural) tulburări, (plural) amețeli, prăbușire, vertij.  Sodomit, substantiv
Sinonime: homosexual, pederast, sodomist.

Sodomit, adjectiv (învechit)
Sinonime: distrus, nimicit, prăbușit, prăpădit, surpat.  Dărăpănare, substantiv
Sinonime: ruinare, cădere, dărâmare, dărâmat, năruire, năruit, prăbuşire, prăvălire, risipire, surpare, surpat, (rar) prăbuşeală, (învechit) risipă.  Dărăpănat, adjectiv
Sinonime: ruinat, dărâmat, năruit, prăbuşit, prăvălit, risipit, surpat, (popular) hâit.  Dărâmat, adjectiv
Sinonime: demolat, dărăpănat, năruit, prăbuşit, prăvălit, risipit, surpat, (popular) hâit.

Dărâmat, substantiv
Sinonime: prăbuşire, surpare.  Dărâmare, substantiv
Sinonime: demolare, prăbuşire, cădere, doborâre, ruinare, surpare.  Surpare, substantiv
Sinonime: prăbuşire, scufundare; (geologie) surpătură; dărăpănătură, dărâmătură, detronare, hernie, mazilire, mazilit, năruitură, paragină, prăbuşitură, ruină.  Degringoladă, substantiv
Sinonime: debandadă, prăbușire, rostogolire rapidă, cădere, cabriolă; (figurat) decădere treptată, degradare progresivă, ruinare.  Bond, substantiv
Sinonime: salt; cădere, prăbușire.  Doborâre, substantiv
Sinonime: culcare, dărâmare, lungire, prăbuşire, prăvălire, răsturnare, trântire, (învechit) răsturnătură, aruncare, azvârlire.  Falimentar, adjectiv
Sinonime: în stare de faliment, insolvabil; (figurat) prăbușit, ruinat, distrus.  Picare, substantiv
Sinonime: cădere, dărâmare, năruire, prăbuşire, prăvălire, răsturnare; eşec, insucces, nereuşită, (livresc) fiasco, (familiar) chix.  Ebulment, substantiv
Sinonime: (geologie) surpare, prăbușire, năruire.  Debaclu, substantiv
Sinonime: zăpor; (figurat) dezastru, prăbușire.  Hâit, adjectiv
Sinonime: aplecat, dărăpănat, dărâmat, înclinat, lăsat, năruit, plecat, povârnit, prăbuşit, prăvălit, risipit, strâmb, surpat, (variantă) hăit.  Scufundare, substantiv
Sinonime: afundare, imersiune, înecare, prăbuşire, submersiune, surpare.  Poligni, verb
Sinonime: a abate, a apleca, a arunca, a atârna, a azvârli, a cădea, a coborî, a culca, a curba, a da jos, a dărâma, a doborî, a face să cadă, a înclina, a încovoia, a îndoi, a întinde, a lăsa, a lungi, a pleca, a prăbuși, a prăvăli, a răsturna, a trânti.  Picat, adjectiv
Sinonime: jegos, mânjit, murdar, murdărit, negru, nespălat, pătat, răpănos, slinos, soios; căzut, năruit, prăbușit.  Răntuna, verb
Sinonime: (învechit) a arunca, a azvârli, a coti, a culca, a dărâma, a doborî, a înlătura, a întinde, a lungi, a prăbuși, a prăvăli, a rănturna, a răsturna, a trânti.  Oborî, verb
Sinonime: (regional) a arunca, a azvârli, a culca, a dărâma, a doborî, a întinde, a lungi, a omorî, a prăbuși, a prăvăli, a răsturna, a trânti.  Prăbuşeală, substantiv
Sinonime: cădere, dărăpănare, dărâmare, dărâmat, năruire, năruit, prăbușire, prăvălire, risipire, surpare, surpat.  Recădea, verb
Sinonime: a cădea la loc, a reveni, a se prăbuși din nou.  Prăvălire, substantiv
Sinonime: cădere, dărâmare, decădere, doborâre, năruire, prăbușire, rostogolire, (rar) rostogolit, surpare.  Risipitură, substantiv (învechit)
Sinonime: abis, abundență, adânc, alungare, belșug, dărăpănătură, dărâmare, dărâmătură, distrugere, împrăștiere, înfrângere, năruire, năruitură, paragină, prăbușitură, prăpastie, ruină, surpătură, zdrobire.  Ruinătură, substantiv (regional)
Sinonime: dărăpănătură, dărâmătură, năruitură, paragină, prăbușitură, ruină, surpătură.  Lungire, substantiv
Sinonime: culcare, culcat, dărâmare, diluare, doborâre, întindere, prăbușire, prăvălire, prelungire, răsturnare, trântire, (învechit) răsturnătură, (lingvistică) hifen.  Năruitură, substantiv
Sinonime: dărăpănătură, dărâmătură, năruială, paragină, prăbușire, prăbușitură, prăvălire, ruină, surpare, surpătură, teren năruit, (învechit) risipă, (învechit) risipitură, (regional) nărăitură, (regional) ruinătură.  Plumbi, verb (învechit)
Sinonime: a dărâma, a plumbui, a prăbuși, a sigila.