Asigura, verb
Sinonime: a (se) convinge, a (se) încredința, a acoperi, a amara, a arima, a cala, a consolida, a contracta o asigurare, a fixa, a fortifica, a garanta, a proteja, a-și lua toate măsurile de precauție, (învechit) a (se) asiguripsi, (învechit) a (se) pliroforisi, (învechit) a (se) siguripsi, (învechit) a adeveri, (învechit) a încrede, (învechit) a sigura.  Asigurare, substantiv
Sinonime: (economie) (învechit) siguripsire; (economie) (învechit şi regional) siguranţă; garantare; încredinţare; garanţie; angajament; apărare.  Asigurat, adjectiv
Sinonime: fixat, garantat, pus în siguranță, sigur.

Asigurat, substantiv
Sinonime: asigurare.  Asigurător, adjectiv
Sinonime: (economie) (învechit) siguripsitor.  

---

Cauţiune, substantiv feminin
Sinonime: acoperire, asigurare, aval, depozit, fidejusiune, fidejusor, gaj, garant, garanţie, ipotecă, (învechit) adeverință, (învechit) cauționământ, (învechit) platnic, (învechit) sodăș, (popular) chezaș, (popular) chezășie, (rar) cauționament, (variantă) cauție.  Chezăşie, substantiv feminin
Sinonime: garanţie, gaj, asigurare.  Convinge, verb
Sinonime: a lămuri; a-şi da seama, a recunoaște; a decide, a determina, a face, a hotărî, a îndupleca, (învechit) a îndemna, a pleca; a (se) asigura, a (se) încredinţa, (învechit) a (se) pliroforisi, a (se) siguripsi; (figurat) a se pătrunde.  Credinţă, substantiv feminin
Sinonime: convingere, certitudine, siguranţă; fidelitate, statornicie, sinceritate, devotament; speranţă, încredere, nădejde; religie, cult, confesiune, doctrină, dogmă, superstiție, teză, tradiție; credo, crez, cucernicie, cuvioşenie, cuvioşie, evlavie, pietate, pioşenie, piozitate, religiozitate, smerenie, (livresc) devoţiune, (învechit) blagocestie, blagocestivie, hristoitie, râvnă, râvnire, smerire, părere; asigurare, chezăşie, concesiune, credit, datorie, garanţie, logodnă.  Făgăduială, substantiv feminin
Sinonime: angajament, asigurare, cuvânt, făgăduinţă, legământ, promisiune, vorbă, (astăzi rar) parolă, (învechit și regional) juruită, (învechit) făgădueală, (învechit) promitere, (învechit) sfătuit, (Moldova) juruință, (regional) făgadă, (Transilvania) făgădaș, (turcism învechit) bacalâm.  Gaj, substantiv neutru
Sinonime: garanţie, asigurare, zălog, cauţiune, gir.  Garanta, verb
Sinonime: a asigura, a chezăşui, a da garanţii, a gira, a răspunde, (învechit) a siguripsi.

Garanţă, substantiv
Sinonime: (botanică) roibă.  Garantat (garantată), adjectiv
Sinonime: asigurat, chezăşuit, sigur, neîndoielnic, precis, categoric.  Garanţie, substantiv feminin
Sinonime: amanet, asigurare, cauţiune, chezăşie, gaj, gir, ipotecă, (învechit) credinţă.  Gir, substantiv neutru
Sinonime: garanţie, asigurare, cauţiune.  Gira, verb
Sinonime: a garanta, a asigura, a răspunde.  Încredinţa, verb
Sinonime: a da, a preda, a depune, a împărtăşi; a asigura, a confirma, a garanta.  Încredinţat (încredințată), adjectiv
Sinonime: convins, asigurat; predat, depus.  Juruinţă, substantiv feminin
Sinonime: angajament, asigurare, cuvânt, fagăduială, făgăduință, jurământ, legământ, promisiune, vorbă.  Preîntâmpina, verb
Sinonime: a asigura, a evita, a lua măsuri, a preveni.  Promisiune, substantiv feminin
Sinonime: făgăduială, angajament; asigurare.  Promite, verb
Sinonime: a făgădui, a da speranţe, a asigura, a se angaja.  Fixat (fixată), adjectiv
Sinonime: ancorat, asigurat, atașat, campat, imobil, imobilizat, implantat, inextirpabil, inserat, nemişcat, neclintit, înrădăcinat, înșurubat, înţepenit, precis, prins, hotărât, decis, (rar) pecetluit, (regional) proţăpit, stabil, aţintit, anumit, cert, consfinţit.  Deservi, verb
Sinonime: a servi; a defavoriza, a dezavantaja, a handicapa, a leza; a asigura serviciul religios într-o parohie.  Angajament, substantiv
Sinonime: asigurare, cuvânt, făgăduială, făgăduinţă, legământ, promisiune, vorbă, (astăzi rar) parolă, (învechit şi regional) juruită, (regional) făgadă, (Transilvania) tagădaş, (Moldova) juruinţă, (învechit) promitere, sfătuit, (turcism învechit) bacalâm; îndatorire, obligaţie, sarcină, (popular) legătură.  Apărare, substantiv
Sinonime: ferire, ocrotire, păzire, (livresc) salvgardare, (învechit şi popular) oblăduire, sprijin, (învechit) apărământ, scuteală, scutinţă, scutire, (figurat) scut; asigurare, pază, protecţie, protejare, securitate, siguranţă; pledare, susţinere; (livresc) prezervare, prezervaţie, defensivă.  Atribuire, substantiv
Sinonime: acordare, acuzare, apropriere, arogare, asigurare, atribuit, conferire, decernare, distribuire, împărțire, însușire, învinuire, repartizare, (învechit) atribuare, (învechit) atribuat.  Chezăşuire, substantiv
Sinonime: asigurare, garantare.  Făgadă, substantiv
Sinonime: angajament, asigurare, cuvânt, făgăduială, făgăduinţă, legământ, promisiune, vorbă.  Făgădaş, substantiv
Sinonime: angajament, asigurare, cuvânt, făgăduială, făgăduinţă, legământ, promisiune, vorbă.  Ipotecă, substantiv
Sinonime: (popular) zălog, asigurare, cauțiune, gaj, garanție.  Siguripsi, verb
Sinonime: a asigura, a convinge, a garanta, a încredinţa.  Siguripsire, substantiv
Sinonime: asigurare, garantare.  Siguripsitor, adjectiv
Sinonime: asigurător.  Garantare, substantiv
Sinonime: asigurare, (popular) chezăşuire, (învechit) siguripsire.  Pliroforisi, verb (învechit)
Sinonime: a asigura, a cerceta, a clarifica, a convinge, a descurca, a desluşi, a documenta, a elucida, a explica, a informa, a încredinţa, a lămuri, a limpezi, a preciza, a studia.  Juruită, substantiv
Sinonime: angajament, asigurare, cuvânt, făgăduială, făgăduință, legământ, promisiune, vorbă.  Promitere, substantiv
Sinonime: angajament, asigurare, cuvânt, făgăduială, făgăduință, legământ, promisiune, vorbă.  Reasigura, verb
Sinonime: a asigura (un asigurator) contra riscurilor, a reînnoi o asigurare, a consolida, a reface stabilitatea, a reîncredința.  Securiza, verb
Sinonime: a ameliora, a asigura securitatea, a face sigur, a insufla încredere, (tehnică) a transforma în securit.  Sfătuit, substantiv
Sinonime: angajament, asigurare, cuvânt, făgăduială, făgăduință, legământ, promisiune, vorbă.  Acoperitor, adjectiv
Sinonime: asigurător, ocrotitor, protector.  Autoasigura, verb
Sinonime: a se asigura.  Autoasigurare, substantiv
Sinonime: asigurare de către sine însuși, asigurare proprie, (rar) autoasigurat.  Protejare, substantiv
Sinonime: apărare, asigurare, avantajare, favorizare, ferire, ocrotire, pază, părtinire, păzire, protecție, proteguire, salvgardare, securitate, siguranță, sprijinire, susținere, (învechit și popular) oblăduire, (învechit) părtășie, (învechit) protegere, (învechit) protegiare.