Asigura, verb
Sinonime: a (se) convinge, a (se) încredința, a acoperi, a amara, a arima, a cala, a consolida, a contracta o asigurare, a fixa, a fortifica, a garanta, a proteja, a-și lua toate măsurile de precauție, (învechit) a (se) asiguripsi, (învechit) a (se) pliroforisi, (învechit) a (se) siguripsi, (învechit) a adeveri, (învechit) a încrede, (învechit) a sigura.  Asigurare, substantiv
Sinonime: (economie) (învechit) siguripsire; (economie) (învechit şi regional) siguranţă; garantare; încredinţare; garanţie; angajament; apărare.  Asigurat, adjectiv
Sinonime: fixat, garantat, pus în siguranță, sigur.

Asigurat, substantiv
Sinonime: asigurare.  Asigurător, adjectiv
Sinonime: (economie) (învechit) siguripsitor.  

---

Cauţiune, substantiv feminin
Sinonime: acoperire, asigurare, aval, depozit, fidejusiune, fidejusor, gaj, garant, garanţie, ipotecă, (învechit) adeverință, (învechit) cauționământ, (învechit) platnic, (învechit) sodăș, (popular) chezaș, (popular) chezășie, (rar) cauționament, (variantă) cauție.  Chezăşie, substantiv feminin
Sinonime: garanţie, gaj, asigurare.  Convinge, verb
Sinonime: a lămuri; a-şi da seama, a recunoaște; a decide, a determina, a face, a hotărî, a îndupleca, (învechit) a îndemna, a pleca; a (se) asigura, a (se) încredinţa, (învechit) a (se) pliroforisi, a (se) siguripsi; (figurat) a se pătrunde.  Credinţă, substantiv feminin
Sinonime: convingere, certitudine, siguranţă; fidelitate, statornicie, sinceritate, devotament; speranţă, încredere, nădejde; religie, cult, confesiune, doctrină, dogmă, superstiție, teză, tradiție; credo, crez, cucernicie, cuvioşenie, cuvioşie, evlavie, pietate, pioşenie, piozitate, religiozitate, smerenie, (livresc) devoţiune, (învechit) blagocestie, blagocestivie, hristoitie, râvnă, râvnire, smerire, părere; asigurare, chezăşie, concesiune, credit, datorie, garanţie, logodnă.  Făgăduială, substantiv feminin
Sinonime: angajament, asigurare, cuvânt, făgăduinţă, legământ, promisiune, vorbă, (astăzi rar) parolă, (învechit și regional) juruită, (învechit) făgădueală, (învechit) promitere, (învechit) sfătuit, (Moldova) juruință, (regional) făgadă, (Transilvania) făgădaș, (turcism învechit) bacalâm.  Gaj, substantiv neutru
Sinonime: garanţie, asigurare, zălog, cauţiune, gir.  Garanta, verb
Sinonime: a asigura, a chezăşui, a da garanţii, a gira, a răspunde, (învechit) a siguripsi.

Garanţă, substantiv
Sinonime: (botanică) roibă.  Garantat (garantată), adjectiv
Sinonime: asigurat, chezăşuit, sigur, neîndoielnic, precis, categoric.  Garanţie, substantiv feminin
Sinonime: amanet, asigurare, cauţiune, chezăşie, gaj, gir, ipotecă, (învechit) credinţă.  Gir, substantiv neutru
Sinonime: garanţie, asigurare, cauţiune.  Gira, verb
Sinonime: a garanta, a asigura, a răspunde.  Încredinţa, verb
Sinonime: a da, a preda, a depune, a împărtăşi; a asigura, a confirma, a garanta.  Încredinţat (încredințată), adjectiv
Sinonime: convins, asigurat; predat, depus.  Juruinţă, substantiv feminin
Sinonime: angajament, asigurare, cuvânt, fagăduială, făgăduință, jurământ, legământ, promisiune, vorbă.  Preîntâmpina, verb
Sinonime: a asigura, a evita, a lua măsuri, a preveni.  Promisiune, substantiv feminin
Sinonime: făgăduială, angajament; asigurare.  Promite, verb
Sinonime: a făgădui, a da speranţe, a asigura, a se angaja.  Fixat (fixată), adjectiv
Sinonime: ancorat, asigurat, atașat, campat, imobil, imobilizat, implantat, inextirpabil, inserat, nemişcat, neclintit, înrădăcinat, înșurubat, înţepenit, precis, prins, hotărât, decis, (rar) pecetluit, (regional) proţăpit, stabil, aţintit, anumit, cert, consfinţit.  Deservi, verb
Sinonime: a servi; a defavoriza, a dezavantaja, a handicapa, a leza; a asigura serviciul religios într-o parohie.  Angajament, substantiv
Sinonime: asigurare, cuvânt, făgăduială, făgăduinţă, legământ, promisiune, vorbă, (astăzi rar) parolă, (învechit şi regional) juruită, (regional) făgadă, (Transilvania) tagădaş, (Moldova) juruinţă, (învechit) promitere, sfătuit, (turcism învechit) bacalâm; îndatorire, obligaţie, sarcină, (popular) legătură.  Apărare, substantiv
Sinonime: ferire, ocrotire, păzire, (livresc) salvgardare, (învechit şi popular) oblăduire, sprijin, (învechit) apărământ, scuteală, scutinţă, scutire, (figurat) scut; asigurare, pază, protecţie, protejare, securitate, siguranţă; pledare, susţinere; (livresc) prezervare, prezervaţie, defensivă.  Atribuire, substantiv
Sinonime: acordare, acuzare, apropriere, arogare, asigurare, atribuit, conferire, decernare, distribuire, împărțire, însușire, învinuire, repartizare, (învechit) atribuare, (învechit) atribuat.  Chezăşuire, substantiv
Sinonime: asigurare, garantare.  Făgadă, substantiv
Sinonime: angajament, asigurare, cuvânt, făgăduială, făgăduinţă, legământ, promisiune, vorbă.  Făgădaş, substantiv
Sinonime: angajament, asigurare, cuvânt, făgăduială, făgăduinţă, legământ, promisiune, vorbă.  Ipotecă, substantiv
Sinonime: (popular) zălog, asigurare, cauțiune, gaj, garanție.  Siguripsi, verb
Sinonime: a asigura, a convinge, a garanta, a încredinţa.  Siguripsire, substantiv
Sinonime: asigurare, garantare.  Siguripsitor, adjectiv
Sinonime: asigurător.  Garantare, substantiv
Sinonime: asigurare, (popular) chezăşuire, (învechit) siguripsire.  Pliroforisi, verb (învechit)
Sinonime: a asigura, a cerceta, a clarifica, a convinge, a descurca, a desluşi, a documenta, a elucida, a explica, a informa, a încredinţa, a lămuri, a limpezi, a preciza, a studia.  Juruită, substantiv
Sinonime: angajament, asigurare, cuvânt, făgăduială, făgăduință, legământ, promisiune, vorbă.  Promitere, substantiv
Sinonime: angajament, asigurare, cuvânt, făgăduială, făgăduință, legământ, promisiune, vorbă.  Reasigura, verb
Sinonime: a asigura (un asigurator) contra riscurilor, a reînnoi o asigurare, a consolida, a reface stabilitatea, a reîncredința.  Securiza, verb
Sinonime: a ameliora, a asigura securitatea, a face sigur, a insufla încredere, (tehnică) a transforma în securit.  Sfătuit, substantiv
Sinonime: angajament, asigurare, cuvânt, făgăduială, făgăduință, legământ, promisiune, vorbă.  Acoperitor, adjectiv
Sinonime: asigurător, ocrotitor, protector.  Autoasigura, verb
Sinonime: a se asigura.  Autoasigurare, substantiv
Sinonime: asigurare de către sine însuși, asigurare proprie, (rar) autoasigurat.  Protejare, substantiv
Sinonime: apărare, asigurare, avantajare, favorizare, ferire, ocrotire, pază, părtinire, păzire, protecție, proteguire, salvgardare, securitate, siguranță, sprijinire, susținere, (învechit și popular) oblăduire, (învechit) părtășie, (învechit) protegere, (învechit) protegiare.  Încredințare, substantiv
Sinonime: act, adeverire, asigurare, bizuire, certificat, certitudine, convingere, credință, dare în grijă, destăinuire, dezvăluire, divulgare, document, dovadă, garantare, hârtie, izvor, împărtășire, încredere, încredințat, înmânare, înscris, jurământ de credință, logodnă, mărturisire, piesă, predare, remitere, revelare, sentiment, siguranță, spovedire, transmitere, (învechit) adeverință, (învechit) făgăduință solemnă, (învechit) garanție, (învechit) teslimarisire, (învechit) teslimatisire, (livresc) convicțiune, (regional) logodire, (turcism învechit) teslim, (turcism învechit) teslimat.