Însuşi, verb Sinonime:
a lua, a sustrage, a (-şi) apropia, a pune mâna; a asimila, a învăţa; a adopta, a primi, a accepta.
Însușie, substantiv (învechit)
Sinonime:
câștigare, însușietate, însușime, însușire, (variantă) însășie.
Însușietate, substantiv
Sinonime:
atribut, calitate, caracter, caracteristică, însușire, notă, particularitate, proprietate, semn, specific, trăsătură.
Însușime, substantiv (învechit)
Sinonime:
însușire, talent, (învechit) însușie, (învechit) însușietate.
Însuşire, substantiv feminin
Sinonime:
aplicare, apropriere, asimilare, atribut, calitate, caracter, caracteristică, dar, deprindere, dotare, facultate, fel de a fi, înclinaţie, învățare, înzestrare, notă, particularitate, proprietate, putere, semn specific, talent, trăsătură, valoare (specifică), virtute, (rar) bun, (regional) însușietate; (figurat) amprentă, marcă, pecete, sigiliu, timbru.
Însușit, adjectiv
Sinonime:
(învechit) caracteristic, definitoriu, distinct, distinctiv, dominant, particular, propriu, specific, tipic.
Adopta, verb Sinonime:
a înfia, a asimila, a îmbrățișa, a accepta, a-şi însuşi, a primi, a urma, a vota.
Aplicaţie, substantiv feminin
Sinonime:
aplicare, aptitudine, efort, execuție, funcție, înclinație, însușire, pasiune, predispoziție, punere în practică, râvnă, sârguinţă, silinţă, talent, vocație; cerere-tip, formular; întrebuințare, utilizare, uzaj; (informatică) logicial, program; (variantă) aplicațiune.
Aptitudine, substantiv feminin Sinonime:
înclinare, talent, predispoziţie, însuşire, destoinicie, înclinaţie, capacitate, competență, facultate, calificare.
Boieros (boieroasă), adjectiv
Sinonime:
arogant, boieratic, capricios, civilizat, cu aere, cu fumuri, cu gusturi aristocratice, cu însușiri alese, cu nasul pe sus, delicat, domnăreț, fandosit, greu de mulțumit, înfumurat, mofturos, năzuros, pretențios, rafinat, sclifosit, (învechit) domneț, (învechit) domnos, (popular) izmenit, (regional) năsfiros, (regional) năturos.
Calitate, substantiv feminin Sinonime:
aptitudine, atribut, însuşire, valoare specifică, fel de a fi, caracteristică, trăsătură, particularitate, natură, merit, virtute; poziţie, situaţie, titlu, condiţie, rang, funcție.
Dar, substantiv neutru Sinonime:
cadou, atenţie, plocon, mită, prinos, ofrandă, danie; milă, har, îndurare; însuşire, talent, vocaţie, înzestrare. Dar, adverb
Sinonime:
da, desigur, fireşte. Dar, adverb interogativ
Sinonime:
oare? păi? Dar, conjuncție
Sinonime:
altfel, altminteri, însă, totuşi, ci, numai, (regional) fără, (prin Transilvania) pedig, darămite, (rar) încămite, mite, nemite, (învechit şi popular) necum, aşadar, deci.
Definitoriu (definitorie), adjectiv
Sinonime:
caracteristic, definitor, definițional, distinct, distinctiv, dominant, elocvent, particular, propriu, reprezentativ, specific, tipic, (învechit) însușit.
Delapida, verb
Sinonime:
a sustrage, a defrauda, a deturna, a-şi însuşi, (rar) a frauda, (învechit şi familiar) a sfeterisi.
Deprinde, verb
Sinonime:
a (se) obişnui, a (se) aclimatiza, a (se) adapta, a (se) învăţa, a (se) deda, a (se) încadra, a se împăca, a dresa, a-și însuşi.
Deprindere, substantiv feminin
Sinonime:
obişnuinţă, obicei, învăţ, familiarizare; destoinicie, pricepere, experimentare, dexteritate; aclimatizare, însuşire, comportare, tabiet, fire.
Deturna, verb
Sinonime:
a delapida, a fura, a sustrage, a-şi însuşi, a defrauda.
Facultate, substantiv feminin
Sinonime:
capacitate, posibilitate, aptitudine, calitate, însuşire, talent; academie, campus, colegiu, institut de învățământ superior, universitate.
Fura, verb
Sinonime:
a buzunări, a delapida, a excroca, a jecmăni, a jefui, a lua, a prăda, a pungăși, a spolia, a subtiliza, a sustrage, a șparli, a șterge, a șterpeli, a-și însuşi, (argou) a furgăsi, a furlua, (argou) a mangli, a panghi, a șucări, a șuti, (familiar) a ciordi, (învechit şi familiar) a sfeterisi, (învechit, în Transilvania) a şpilui, (Moldova) a paşli, (prin Bucovina) a hărşni, (prin Transilvania) a ciuşdi, (rar) a hoţi, (regional) a şuchea, a şuchiri, (Transilvania) a pili; a fermeca, a vrăji, a copleşi; a fofila, a furişa, a strecura.
Har, substantiv neutru Sinonime:
dar, talent, dispoziţie, însuşire, calitate; slavă, graţie. Hâr, interjecție
Sinonime:
mâr!
Individualitate, substantiv feminin
Sinonime:
atribut, caracter, ins, însușire, originalitate, particularitate, persoană, personalitate, singularitate.
Îmbrăţişa, verb Sinonime:
a cuprinde, a lua în braţe; (figurat) a învălui; a adopta, a primi, a-şi însuşi.
Înstrăina, verb
Sinonime:
a aliena, a emigra, a expatria, a fura, a lua pe ascuns și pe nedrept, a pierde afecțiunea, a pleca, a pribegi, a se depărta, a se dezrădăcina, a se exila, a se îndepărta (sufletește), a străina, a sustrage, a transmite (prin vânzare) un drept, a-şi însuşi, a-și părăsi familia, a-și părăsi locul de naștere, a-și părăsi locul de reședință, (variantă) a (se) înstreina.
Particular (particulară), adjectiv
Sinonime:
aparte, caracteristic, confidențial, definitoriu, deosebit, distinct, distinctiv, domestic, dominant, exclusiv, idiosincrasic, individual, intim, neoficial, original, personal, privat, propriu, singular, special, specific, subiectiv, sui-generis, tipic, (învechit) însușit, (învechit) obrăzalnic, (învechit) particularistic, (învechit) particularnic, (învechit) partnic, (învechit) părtnicesc, (învechit) personalicesc, (învechit) personalnic, (variantă învechită) particolar, (variantă învechită) particoler, (variantă învechită) particulare, (variantă învechită) particuler, (variantă învechită) particulier.
Particularitate, substantiv feminin
Sinonime:
atribut, calitate, caracter (particular), caracteristică, circumstanță particulară, detaliu, individualitate, însușire, notă distinctivă, originalitate, particularism, proprietate, semn, singularitate, specialitate, specific, specificitate, tipicitate, trăsătură caracteristică, (figurat) amprentă, (figurat) marcă, (figurat) pecete, (figurat) sigiliu, (figurat) timbru, (regional) însușietate.
Pregăti, verb
Sinonime:
a (se) instrui, a (se) prepara, a anunţa, a aranja, a așeza, a așterne, a avertiza, a crea, a da ştire, a face, a fi gata de, a fi pe punctul de, a forma, a îndruma, a învăţa, a medita, a preveni, a pune, a se informa, a-și însuși, a studia (temeinic), (învechit și popular) a preface, (învechit și regional) a (se) griji, (învechit) a (se) gotovi, (învechit) a orândui, (învechit) a tocmi, (popular) a (se) găti, (regional) a pregăta, (Transilvania și Banat) a păzi, (Transilvania) a socăci.
Proprietate, substantiv feminin Sinonime:
posesiune, deţinere, stăpânire; avere, bunuri, avut; caracteristică, însuşire, trăsătură, specific.
Şterpeli, verb Sinonime:
a fura, a sustrage, a-şi însuşi, a subtiliza.
Virtute, substantiv feminin
Sinonime:
caracter, tărie, morală, integritate; calitate, proprietate, însuşire; bunătate, capacitate, castitate, curăţenie, merit, puritate, sfințenie, virginitate.
Vârtute, substantiv feminin (popular) Sinonime:
însuşire, calitate; bărbăţie, curaj, vrednicie; putere, tărie, vigoare.
Dobândit (dobândită), adjectiv
Sinonime:
câștigat, cumpărat, cucerit, contractat, obținut, asimilat, însuşit.
Atribut, substantiv neutru
Sinonime:
însuşire, apelativ, caracter, caracteristică, proprietate, calificativ, calitate, emblemă, epitet, simbol, apanaj.
Amprentă (amprente), substantiv feminin
Sinonime:
timbru, ștampilă, marcă, sigiliu, semnătură, semn, stigmat, urmă; atribut, calitate, caracter, caracteristică, însuşire, întipărire, notă, particularitate, proprietate, specific, tipar, trăsătură.
Acaparare (acaparări), substantiv feminin
Sinonime:
acaparat, apropriere, însușire, luare pentru sine; (figurat) monopolizare.
Apropria, verb
Sinonime:
a adapta, a alimenta, a face propriu, a potrivi, a-şi atribui, a-şi însuşi.
Apropriere, substantiv
Sinonime:
atribuire, însuşire, (învechit) apropiație, (învechit) apropriare.
Asimilare, substantiv
Sinonime:
asimilaţie, însuşire, învăţare; (fonetică) asimilaţie.
Atribuire, substantiv
Sinonime:
acordare, acuzare, apropriere, arogare, asigurare, atribuit, conferire, decernare, distribuire, împărțire, însușire, învinuire, repartizare, (învechit) atribuare, (învechit) atribuat.
Autofecundare, substantiv
Sinonime:
(biologie) autofecundat, autofecundație, autofertilitate, autogamie, automixie, fecundare prin sine însuși, partenogamie.
Furgăsi, verb
Sinonime:
a fura, a-și însuşi, a sustrage.
Furlua, verb
Sinonime:
a fura, a-și însuşi, a sustrage.
Infatuat, adjectiv
Sinonime:
arogant, înfumurat, îngâmfat, orgolios, plin de sine însuși, plin de suficiență.
Umaniza, verb
Sinonime:
a (se) civiliza, a (se) face mai omenos (mai milos), a (se) face mai uman, a da viață, a deveni (mai) uman, a însufleți, a înzestra cu însușiri omenești, a personifica, a se perfecționa ca om.
Scorocire, substantiv
Sinonime:
(regional) (despre vești, păreri) difuzare, emitere; însușire.
Monologa, verb
Sinonime:
a soliloca, a vorbi cu sine însuși, a vorbi în formă de monolog, a vorbi singur.
Meşterie, substantiv
Sinonime:
abilitate, destoinicie, dexteritate, dibăcie, ingeniozitate, iscusință, isteție, istețime, îndeletnicire, îndemânare, însușire, măiestrie, meserie, meșteșug, ocupație, pricepere, profesiune, știință, talent, ușurință.
Personifica, verb
Sinonime:
a figura, a incarna, a întruchipa, a întrupa, a înzestra cu însușiri omenești, a materializa, a personaliza, a reprezenta, a simboliza, a umaniza, (învechit) a închipa, (învechit) a personisi.
Nobleță, substantiv
Sinonime:
aristocrație, caracter nobil, distincție, eleganță, generozitate, însușire morală superioară, nobilime, nobilitate, noblețe, (grecism învechit) evghenie.
Aroga, verb
Sinonime:
a acapara, a deposeda, a lua pe nedrept, a uzurpa, a-și apropria, a-și atribui cu de la sine putere, a-și însuși.
Apropriat, adjectiv
Sinonime:
adaptat, adecvat, apt, convenabil, corespunzător, însușit, just, pertinent, potrivit, propriu.
Autodistrugere, substantiv
Sinonime:
autodistrus, distrugere de către sine însuși, distrugere produsă de la sine.
Chear, substantiv (învechit)
Sinonime:
câștig, profit. Chear, adverb (învechit)
Sinonime:
chiar, curat, în adevăr, însuși, lămurit, limpede, tocmai, (învechit) săvai. Chear, adjectiv (învechit)
Sinonime:
limpede, pur.
Autoexcita, verb
Sinonime:
a se excita pe sine însuși, a se excita singur, a se masturba.
Adoptat, adjectiv
Sinonime:
acceptat, ales, înfiat, însușit, votat.
Autosugestionat, substantiv
Sinonime:
autosugestionare, sugestionare de către sine însuși.
Autocritica, verb
Sinonime:
a se autoeticheta, a se critica pe sine însuși.
Autocalomniere, substantiv
Sinonime:
(calomniere de către sine însuși) autocalomniat.
Autosupraveghere, substantiv
Sinonime:
autocontrolare, autocontrolat, autosupravegheat, supraveghere de către sine însuși.
Autonega, verb
Sinonime:
a se nega (pe sine însuși).
Autonegare, substantiv
Sinonime:
autonegat, negare de către sine însuși.
Autoimitare, substantiv
Sinonime:
autoimitat, autoparodiere, imitare de către sine însuși.
Autoimita, verb
Sinonime:
a se autoparodia, a se imita pe sine însuși.
Automodela, verb
Sinonime:
a se modela pe sine însuși, a-și modela personalitatea; a construi automodele.
Automodelare, substantiv
Sinonime:
automodelat, automodelism, modelare de către sine însuși.
Pregătire (pregătiri), substantiv
Sinonime:
aranjare, capacitate, carte, competență, creare, cultură, cunoștință, destoinicie, facere, făcut, formare, formație, gătire, gătit, instrucție, instruire, îndrumare, însușire de cunoștințe, învățătură, meditare, meditație, pregătit, preparare, preparat, pricepere, punere la punct, seriozitate, valoare, vrednicie, (învechit și popular) hărnicie, (învechit și popular) slovă, (învechit și regional) cărturărie, (învechit) minte, (învechit) practică, (învechit) pricopseală, (învechit) pricopsire, (învechit) știință, (învechit) volnicie, (la plural) preparative, (plural) cunoștințe, (plural) studii, (rar) preparație, (regional) scrisoare.
Autoperfecționare, substantiv
Sinonime:
autoperfecționat, perfecționare prin sine însuși.
Autosalva, verb
Sinonime:
a se salva pe sine însuși, a se salva singur.
Introversiune, substantiv
Sinonime:
autism, egocentrism, retragere în sine însuși, schizoidie, schizotimie.
Pro domo, locuțiune adverbială
Sinonime:
pentru cauza sa, pentru el însuși.
Autoacuzare, substantiv
Sinonime:
(acuzare de către sine însuși) autoacuzat, învinovățire, (rar) autoacuzație.
Autoadmirare, substantiv
Sinonime:
(admirare de către sine însuși) autoadmirat, autoadmirație, narcisism.
Autoamăgire, substantiv
Sinonime:
(amăgire de către sine însuși) autoamăgit, autoiluzionare.
Autoasigurare, substantiv
Sinonime:
(asigurare de către sine însuși) asigurare proprie, (rar) autoasigurat.
Autoeducație, substantiv
Sinonime:
autoeducare, autoinstruire, educație prin sine însuși.
Autocunoaște, verb
Sinonime:
a se cunoaște pe sine însuși, a-și cunoaște propriul eu.
Învățare, substantiv
Sinonime:
aflare, asimilare, asimilație, buchereală, cultivare, dăscălire, deprindere, familiarizare, inițiere, instruire, însușire, înțelegere, învățat, învățământ, învățătură, memorare, memorizare, nărăvire, obișnuire, studiere, studiu, (învechit) paradosie, (învechit) paradosire, (învechit) paradosit, (învechit) poruncire.
