Dominaţie, substantiv feminin
Sinonime:
dominare, conducere, stăpânire, oprimare, apăsare, exploatare, autoritate, control, domnie, putere.
Domnie, substantiv feminin
Sinonime:
dominaţie, stăpânire, putere, domnire, cârmuire, conducere, diriguire, guvernare, (învechit şi popular) oblăduire, (învechit) chiverniseală, chivernisire, ocârmuire, purtare, purtat, stăpânie, vlădicie, (figurat) cârmă; (figurat) coroană, scaun, sceptru, tron; mărie.
Emancipare, substantiv feminin
Sinonime:
dezrobire, eliberare, emancipat, emancipație, independență, liberare, manumisiune, (figurat) descătușare, (figurat) evadare, (figurat) ieșire de sub dominație, (învechit si popular) mântuire, (învechit și regional) slobozenie, (învechit) desrobire, (învechit) slobozie, (învechit) volnicire, (popular) slobozire.
Hegemonie, substantiv feminin
Sinonime:
autoritate, dominare, dominație, prepotență, rol conducător, supremaţie.
Imperiu, substantiv neutru Sinonime:
împărăţie, stăpânire, dominaţie.
Preeminenţă, substantiv feminin
Sinonime:
ascendenţă, dominație, predominanță, preponderență, superioritate, supremație.
Putere, substantiv feminin Sinonime:
forţă, tărie, capacitate, eficacitate, posibilitate, putinţă; sănătate, vigoare, voinicie, rezistenţă; autoritate, stăpânire, dominaţie; împuternicire, drept, autorizaţie, competenţă; (popular) deplinătate, toi, miez.
Control, substantiv
Sinonime:
expertiză, inspectare, inspecţie, revizie, verificare; cenzură, regulație, comandă, stăpânire, supraveghere; (medicină) vizită; dominaţie, supremaţie; (medicină) ortogenie, planificare familială.
Dominare, substantiv
Sinonime:
autoritate, controlare, dominație, predominare, stăpânire, subjugare.
Stăpânire, substantiv
Sinonime:
posedare, proprietate, posesiune; cârmuire, guvern, autoritate; ocupaţie, dominaţie; cunoaştere; abținere, cumpăt, reținere; influenţă, înrâurire, putere, stat, ţară.
Omnipotenţă, substantiv
Sinonime:
absolutism, atotputernicie, autoritate absolută, dominație, invincibilitate, invulnerabilitate, putere nelimitată, (variantă învechită) omneputință.
Stăpânie, substantiv
Sinonime:
autoritate, calm, cârmuire, conducere, cumpăt, diriguire, dominare, dominaţie, domnie, fire, guvernare, hegemonie, putere, stăpânire, supremație.
Leadership, substantiv
Sinonime:
autoritate, comandament, dominație, hegemonie, predominanță, preeminență, supremație.
Puternicie, substantiv
Sinonime:
abuz, atotputernicie, autoritate, capacitate, dominare, dominaţie, exces, forţă, hegemonie, posibilitate, putere, putinţă, samavolnicie, silnicie, stăpânire, supremaţie.
Potestate, substantiv
Sinonime:
autoritate, dominare, dominație, hegemonie, putere, stăpânire, supremație.
Despus, substantiv
Sinonime:
(învechit) cârmuire, dominație, putere, stăpânire.
Dominanță, substantiv
Sinonime:
dominație, predominanță, preponderență, suzeranitate; ereditate, fenotip, genotip.
Țiitură, substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
autoritate, concubinaj, dominare, dominație, domnie, femeie ușuratică, hang, hegemonie, horă țigănească, hrană, ison, întreținere, loc de pândă, păstorire, putere, stăpânire, supremație, tărie, ținere, (regional) țiitorie.
Predominație, substantiv
Sinonime:
ascendență, dominare, dominație, precumpănire, predominanță, predominare, preeminență, preponderență, prevalare, (învechit) predomnire, (învechit) preponderație, (rar) prevalență, (variantă) predominațiune.
Epicrație, substantiv (grecism învechit)
Sinonime:
domeniu, dominație, guvernare, provincie, stat, stăpânire.
Încălecare, substantiv
Sinonime:
așezare călare, încălecat, (figurat) dominație, (figurat) stăpânire, (învechit și popular) călărit, (învechit) încălărare, (învechit) încălecătură, (popular și familiar) suprapunere, (popular și familiar) supunere.
