Lega, verb
Sinonime: a înnoda, a îmbina, a uni, a împreuna; a broşa, a cartona; a pansa, a obloji, a bandaja; a înlănţui, a încătuşa, a fereca, a fixa, a ţintui, a imobiliza; (reflexiv) a se obliga, a se îndatora, a se angaja.  Legal (legală), adjectiv
Sinonime: legiuit, conform legii, drept, normal; îngăduit, permis, admis.  Legalemente, adverb (învechit)
Sinonime: legalmente.  Legalism, substantiv
Sinonime: legalitate, formalism, juridism.  Legalist, substantiv
Sinonime: formalist, rigorist.  Legalitate, substantiv
Sinonime: legalism, legitimitate, putere, valabilitate, valoare, (învechit) tărie.  Legaliza, verb
Sinonime: a autentifica, a adeveri, a întări, a confirma, a certifica.  Legalizare, substantiv
Sinonime: autentificare, confirmare, consfințire, întărire, legiferare, oficializare, reglementare, titularizare, (învechit) legiuire.  Legalizație, substantiv (învechit)
Sinonime: legalizare, (variantă) legalizațiune, (variantă) legalizăciune.  Legalmente, adverb
Sinonime: legal, (învechit) pravilnicește.  Legalminte, adverb (învechit)
Sinonime: legalmente.  Legalnic, adjectiv (învechit)
Sinonime: legal.

Legalnic, substantiv
Sinonime: legist.  Legământ, substantiv neutru
Sinonime: obligaţie, angajament, îndatorire; învoială, înţelegere, acord, convenţie, pact.  Legăna, verb
Sinonime: a se balansa, a se clătina, a oscila; (reflexiv) a se amăgi, a se lăsa dus.  Legănare, substantiv
Sinonime: balansare, bălăbănire, clătinare, legănătură.  Legănaş, substantiv
Sinonime: (popular) legănel, legănuţ.  Legănat (legănată), adjectiv
Sinonime: tărăgănat, lent.  Legănător, adjectiv
Sinonime: adormitor.  Legănătură, substantiv
Sinonime: legănare.  Legănel, substantiv
Sinonime: leagăn, legănaș, legănior, legănuș, legănuț.  Legănuţ, substantiv
Sinonime: legănaș, legănel, legănior, legănuș.  Legare, substantiv
Sinonime: acostare, agasare, ancorare, arăcire, armonizare, atașare, bandajare, broșare, capturare, cartonare, cercuială, cercuire, cercuit, conectare, corelare, cuplare, enervare, ferecare, fixare, imobilizare, interrelaționare, îmbrobodire, încastrare, închegare, înfrățire, îngroșare, înhămare, înjugare, înnădire, înnodare, înțepenire, învârtoșare, legat, obligare, pansare, pansat, persecutare, plictisire, priponire, racordare, raportare, relație de prietenie, sâcâire, schingiuire, solidificare, strângere, strâns, supărare, suturare, torturare, țintuire, unire, zădărâre, (figurat) împiedicare, (figurat; învechit) întemnițare, (figurat; învechit) robie, (învechit) alegare, (învechit) anulare, (învechit) fermecare, (învechit) încleiere, (învechit) oprire, (învechit) priponeală, (legare de glie) înrobire, (popular) chezășire, (popular) interdicție, (popular) întărire, (popular) oblojire, (popular) oblojit, (rar) cartonaj, (rar) înnodătură, (regional) compactare.  Legat (legată), adjectiv
Sinonime: angajat, obligat, îndatorat; zdravăn, vânjos, voinic, spătos, solid; închegat, consistent, întărit, îngroşat.  Legaţie, substantiv feminin
Sinonime: reprezentanţă, oficiu diplomatic.  Legațiune, substantiv (învechit)
Sinonime: legație.  Legato, adverb (muzică)
Sinonime: continuu.  Legătoare, substantiv
Sinonime: bandaj, basma, cravată, faşă, fular, legătură, pansament, tifon.  Legătorie, substantiv
Sinonime: cartonaj, scorţitorie, (Transilvania) compactorie.  Legătui, verb (popular)
Sinonime: a (se) angaja, a (se) îndatora, a (se) lega, a (se) obliga, a cădea de acord, a se compromite, a se fixa, a se încheia, a se înțelege, a se stabili (pace), a se uni, (învechit) a legădui.  Legătuială, substantiv (popular)
Sinonime: acord, alianță, angajament, condiție, înțelegere, învoială, obligație, pact, (variantă) legădueală.  Legătuință, substantiv
Sinonime: angajament, angajare, învoială, laț, legătură, obligație, pact, tratat, unire.  Legătură, substantiv feminin
Sinonime: acord, angajament, aranjament, armură, bandaj, basma, boccea, coardă, combinație, comunicație, contact, contract, convenție, cravată, descântec, farmec, faşă, frânghie, funie, împreunare, îndatorire, înlănțuire, înţelegere, învoială, învoire, lanţ, legământ, legătoare, magie, mănunchi, nex, obligație, pact, pansament, raport, referință, relaţie, sarcină, sfoară, testemel, tifon, tranzacție, unire, unitate, vrajă, vrăjitorie, (grecism învechit) schesis, (livresc) contingență, (rar) snop, (rar) suită, (regional) smoc, (filozofie) (legătură universală) interdependență, (fizică) (legătură conductivă) legătură galvanică; (chimie) (legătură covalentă) covalență, (legătură de hidrogen) punte de hidrogen, (legătură electrovalentă) electrovalență, (legătură heteropolară) electrovalență, (legătură homeopolară) covalență, (legătură ionică) electrovalență.  Legăturică, substantiv
Sinonime: bocceluţă, legătură (mică), legăturiță.  

---

Abilitate (abilități), substantiv feminin
Sinonime: agilitate, ușurință, îndemânare, pricepere, destoinicie, iscusinţă, dibăcie, ingeniozitate, virtuozitate; (la plural) deprinderi, obiceiuri, șmecherii, șiretlicuri; (termen juridic) aptitudine legală, delegație, împuternicire, mandat, procură.  Alia, verb
Sinonime: a se uni, a se întovărăşi, a se solidariza; a împreuna, a amesteca (prin topire), a pune la un loc, a fuziona, a (se) lega.  Ataşa, verb
Sinonime: a alătura, a anexa, a alipi, a adăuga, a lega, a lipi, a adera, a agrafa, a asocia, a cupla, a înlănțui, a fixa.  Atesta, verb
Sinonime: a dovedi, a confirma, a demonstra, a pune în evidenţă, a certifica, a adeveri, a proba, a autentifica, a legaliza, a semna.  Atârna, verb
Sinonime: a agăţa, a anina, a suspenda; (figurat) a depinde, a fi subordonat, a fi legat de (ceva sau de cineva); a cântări, a apăsa; a spânzura.  Balans, substantiv neutru
Sinonime: balansare, oscilare, legănare, pendulare, oscilaţie, fluctuație; ruliu, tangaj.  Balot, substantiv neutru
Sinonime: pachet, bagaj; boccea, legătură.  Bandaj, substantiv neutru
Sinonime: bandă, faşă, pansament, fâşie, legătură, atelă.  Bandaja, verb
Sinonime: a pansa, a lega.  Banderolă, substantiv feminin
Sinonime: fâşie, bandă, legătură.  Bascula, verb
Sinonime: a (se) balansa, a oscila, a (se) legăna, a pendula; a deversa, a revărsa, a vărsa.

Basculă, substantiv
Sinonime: decimal, zecimal, (Transilvania) cântar, (Transilvania şi Banat) majă.  Bălăbăneală, adjectiv
Sinonime: legănare, balansare, pendulare, clătinare, oscilare, bălăngăială, bălăngăneală, bălălăială, bănănăială.  Bănănăi, verb
Sinonime: a se bălăbăni, a se clătina, a se legăna, a se mișca într-o parte și într-alta, a umbla șovăind.  Bâţâi, verb
Sinonime: a da din mâini şi din picioare, a se agita, a se legăna, a se mișca de colo-colo, a umbla de colo-colo.  Boboti, verb (regional)
Sinonime: a (se) face flacără, a arde (trosnind), a dudui, a pâlpâi, a se congestiona, a se inflama, a se irita, a se obrinti, a se tumefia, (despre apă) a se umfla, (despre grâu) a lega, (figurat) a se înfuria.  Boccea, substantiv feminin (popular)
Sinonime: pachet, bagaj, greutate, legătură.  Branșa, verb
Sinonime: a racorda, a face un branşament, a face legătura, a conecta, a uni.

Branșă, substantiv feminin
Sinonime: meserie, profesiune, ocupaţie, îndeletnicire, funcţie, slujbă; ramură, domeniu, sector de activitate, disciplină, specialitate, secțiune; aripă; ramificație.  Branşament, substantiv neutru
Sinonime: racordare, legătură, conectare, contact, unire, joncțiune, cuplare.  Broşa, verb
Sinonime: a lega, a cartona, a compacta; a lipi la un loc.

Broșă, substantiv
Sinonime: broșetă, tijă; bijuterie; agrafă.  Cartona, verb
Sinonime: a lega, a broşa.  Cetlui, verb (popular)
Sinonime: a lega strâns, a imobiliza.  Cimenta, verb
Sinonime: a lega, a consolida, a întări, a face solid.  Clăti, verb
Sinonime: a clătina, a mişca, a legăna, a urni, a pune în mişcare, a clinti, a zgudui, a cutremura, a zdruncina; a limpezi rufele.  Clătina, verb
Sinonime: a clăti, a mişca, a legăna, a face să oscileze; a şovăi, a se împletici, a se împiedica.  Coardă, substantiv feminin
Sinonime: strună; (popular) vână, nervi, muşchi, tendon, ligament; (popular) curmei; (tehnică) sfoară; (prin Moldova şi Oltenia) săgeată; (tehnică) arc, (regional) crac, punte; (regional) coadă, rână; (tehnică) (regional) apărătoare, ceatlău, gânj, lambă, legătură, prăjină; braţ; (botanică) viţă, lăstar de viţă de vie; (anatomie) (coardă dorsală) notocordă; crucea dinapoi, spadă; (coarda-ielelor) silnic.  Coerent (coerentă), adjectiv
Sinonime: logic, închegat, legat, desluşit, inteligibil, ordonat.  Coeziune, substantiv feminin
Sinonime: (figurat) legătură, unitate, solidaritate, interdependenţă.  Combina, verb
Sinonime: a amesteca, a aranja, a asambla, a asocia, a asorta, a calcula, a chibzui, a comasa, a dispune, a fuziona, a îmbina, a împreuna, a îngrămădi, a lega, a organiza, a plămădi, a plănui, a plăsmui, a potrivi, a prepara, a pune la cale, a pune la un loc, a reprezenta în minte, a reuni, a uni într-o anumită ordine, a urzi.  Combinaţie, substantiv feminin
Sinonime: acord, amalgam, amestec, aranjament, asociere, calcul, combinare, compus, contract, convenție, corp compus, gând, idee, intenție, îmbinare, împreunare, îngemănare, întâlnire de dragoste, înțelegere, învoială, învoire, legământ, manevră, melanj, mixtură, pact, plan, proiect, reunire, sinteză, socoteală, tranzacție, unire, (argou) șustă, (învechit și popular) legătură, (învechit) așezământ, (învechit) cuvânt, (învechit) simfonie, (învechit) sulf, (învechit) șart, (popular) târg, (popular) tocmeală, (popular) tocmire, (prin Muntenia) prinsoare, (variantă) combinațiune.  Compacta, verb
Sinonime: a lega cărţi, a broşa, a cartona; a tasa.  Comunicare, substantiv feminin
Sinonime: ştire, înștiințare, veste, comunicat; relaţie; legătură; conferinţă, comunicare, relatare.  Comunicaţie, substantiv feminin
Sinonime: adresă, anunț, aviz, comunicare, comunicat, contact, corespondență, difuziune, informație, legătură, mesaj, raport, relaţie, știre, (comunicații de masă) mass-media, (învechit) comunicațiune.  Conecta, verb
Sinonime: a face legătura, a lega, a racorda, a branşa.  Conexa, verb
Sinonime: a uni, a reuni, a grupa, a alătura, a face legătura.  Conexiune, substantiv feminin
Sinonime: legătură, relaţie, raport, conexitate; (conexiune inversă) feedback, retroacţiune, aferentaţie inversă; conectare.  Consfinți, verb
Sinonime: a stabili, a legifera, a hotărî, a decide, a consacra, a fixa, a statornici, (învechit) a sfinţi; (termen juridic) a confirma, a întări, a ratifica, a sancţiona, a valida, (învechit) a sacra; a legaliza.  Contact, substantiv neutru
Sinonime: atingere, contingenţă, familiaritate, intimitate, joncțiune, legătură, raport, relaţie, tangență.  Contingenţă, substantiv feminin
Sinonime: atingere, contact, tangenţă, relaţie, legătură.

Contingenta, verb
Sinonime: a controla, a fixa, a limita, a măsura, a plafona, a raționa, a reglementa, a repartiza, a restrânge.  Copertă, substantiv feminin
Sinonime: scoarţă, înveliş, învelitoare, (învechit şi regional) tartaj, (regional) tablă; plic.

Coperta, verb
Sinonime: a înzestra cu copertă, a lega.  Corelaţie, substantiv feminin
Sinonime: afinitate, concordanță, conexiune, corespondență, dependență (reciprocă), interdependență, înlănțuire, legătură, raport, reciprocitate, relaţie, sincronism, (învechit) corelațiune, (livresc) consecuție, (rar) conexitate.  Cumpăni, verb
Sinonime: a cântări, a echilibra; a se clătina, a se legăna, a-şi găsi echilibrul; (figurat) a chibzui, a judeca, a analiza, a socoti; (figurat) a şovăi, a oscila, a ezita.  Cupla, verb
Sinonime: a uni, a lega, a ataşa; a face legătura.  Curmat (curmată), adjectiv
Sinonime: legat, strâns, strangulat; oprit, întrerupt, suprimat.  Cuvânt, substantiv neutru
Sinonime: vorbă, zicere, spusă, trigramă; cuvântare, discurs, conferinţă; promisiune, făgăduială; punct de vedere, opinie, părere; (figurat) motiv, raţiune, cauză; veste, informaţie, zvon, termen, (livresc) verb, vocabulă, (regional) boace, grai, limbă, parolă, vorbire, voroavă; (cuvânt imitativ) onomatopee; (la plural) text; cazanie, intervenţie; (cuvânt introductiv) introducere; (cuvânt înainte) prefaţă; afirmaţie, angajament, glas, pretext; acord, aranjament, combinaţie, considerent, contract, convenţie, înţelegere, învoială, învoire, legământ, mobil, pact, pricină, prilej, ştire, temei, tranzacţie.  Decreta, verb
Sinonime: a ordona, a dispune, a decide, a hotărî, (învechit) a lega, a proclama.  Disparat (disparată), adjectiv
Sinonime: răzleţ, desperecheat, izolat, descompletat, stingher, lipsit de legătură, lipsit de armonie, lipsit de simetrie.  Ezita, verb
Sinonime: a sta la îndoială, a şovăi, a se codi, a pregeta, a fi nehotărât, (învechit şi regional) a se îndoi, (regional) a se îngăima, a se nedumeri, a se tântăvi, (Moldova) a se cioşmoli, (prin Oltenia) a se scârciumi, (învechit) a se cruţa, a lipsi, (figurat) a oscila, (învechit, figurat) a se atârna, a se cumpăni, a se legăna, a aștepta, a șovăi, a tergiversa, a tărăgăna.  Făgădui, verb
Sinonime: a promite, a se angaja, a se obliga, a se lega, a adăposti, a găzdui, a jura, a primi.  Făgăduială, substantiv feminin
Sinonime: angajament, asigurare, cuvânt, făgăduinţă, legământ, promisiune, vorbă, (astăzi rar) parolă, (învechit și regional) juruită, (învechit) făgădueală, (învechit) promitere, (învechit) sfătuit, (Moldova) juruință, (regional) făgadă, (Transilvania) făgădaș, (turcism învechit) bacalâm.  Flirta, verb
Sinonime: a avea o legătură de dragoste ușoară și nestatornică, a cocheta, a fi în flirt, a susține o conversație ușuratică.