Făgăduială, substantiv feminin
Sinonime:
angajament, asigurare, cuvânt, făgăduinţă, legământ, promisiune, vorbă, (astăzi rar) parolă, (învechit și regional) juruită, (învechit) făgădueală, (învechit) promitere, (învechit) sfătuit, (Moldova) juruință, (regional) făgadă, (Transilvania) făgădaș, (turcism învechit) bacalâm.
Cuvânt, substantiv neutru
Sinonime:
vorbă, zicere, spusă, trigramă; cuvântare, discurs, conferinţă; promisiune, făgăduială; punct de vedere, opinie, părere; (figurat) motiv, raţiune, cauză; veste, informaţie, zvon, termen, (livresc) verb, vocabulă, (regional) boace, grai, limbă, parolă, vorbire, voroavă; (cuvânt imitativ) onomatopee; (la plural) text; cazanie, intervenţie; (cuvânt introductiv) introducere; (cuvânt înainte) prefaţă; afirmaţie, angajament, glas, pretext; acord, aranjament, combinaţie, considerent, contract, convenţie, înţelegere, învoială, învoire, legământ, mobil, pact, pricină, prilej, ştire, temei, tranzacţie.
Făgăduinţă, substantiv feminin
Sinonime:
făgăduială, angajament.
Juruinţă, substantiv feminin
Sinonime:
angajament, asigurare, cuvânt, fagăduială, făgăduință, jurământ, legământ, promisiune, vorbă.
Obligaţie, substantiv feminin
Sinonime:
angajament, angajare, cerință, datorie, exigență, făgăduială, făgăduință, imperativ, îndatorire, însărcinare, jurământ, motiv de recunoștință, necesitate, nevoie, obligare, obligativitate, oficiu, pretenție, promisiune, răspundere, responsabilitate, sarcină, trebuință, (figurat) comandament, (învechit și regional) juruință, (învechit și regional) niștotă, (învechit) dator, (învechit) datorință, (învechit) îndatorință, (învechit) nevoință, (învechit) nevoire, (învechit) recerință, (livresc) servitute, (popular) legământ, (popular) legătură, (variantă) obligațiune.
Promisiune, substantiv feminin Sinonime:
făgăduială, angajament; asigurare.
Angajament, substantiv
Sinonime:
asigurare, cuvânt, făgăduială, făgăduinţă, legământ, promisiune, vorbă, (astăzi rar) parolă, (învechit şi regional) juruită, (regional) făgadă, (Transilvania) tagădaş, (Moldova) juruinţă, (învechit) promitere, sfătuit, (turcism învechit) bacalâm; îndatorire, obligaţie, sarcină, (popular) legătură.
Făgadă, substantiv
Sinonime:
angajament, asigurare, cuvânt, făgăduială, făgăduinţă, legământ, promisiune, vorbă.
Făgădaş, substantiv
Sinonime:
angajament, asigurare, cuvânt, făgăduială, făgăduinţă, legământ, promisiune, vorbă.
Juruită, substantiv
Sinonime:
angajament, asigurare, cuvânt, făgăduială, făgăduință, legământ, promisiune, vorbă.
Promitere, substantiv
Sinonime:
angajament, asigurare, cuvânt, făgăduială, făgăduință, legământ, promisiune, vorbă.
Sfătuit, substantiv
Sinonime:
angajament, asigurare, cuvânt, făgăduială, făgăduință, legământ, promisiune, vorbă.
Făgăduitură, substantiv (învechit)
Sinonime:
făgăduială, promisiune.
Făgăduit, substantiv (învechit)
Sinonime:
făgăduială, jurământ, promisiune. Făgăduit, adjectiv
Sinonime:
promis; (învechit) primit (la sine).
Îmbunătură, substantiv (învechit)
Sinonime:
făgăduială, flatare, îndemnare, lingușeală, lingușire, măguleală, măgulire, promisiune.
Făgădeț, substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
făgăduială, făgăduință, jurământ, promisiune, (învechit și regional) făgădaș, (învechit și regional) juruință.
