Reproş, substantiv neutru Sinonime:
imputare, dojană, mustrare, învinuire, recriminare, încriminare, acuzare.
Reproşabil, adjectiv
Sinonime:
blamabil, contestabil, criticabil, imputabil, incriminabil, recuzabil, reprehensibil.
Apostrofa, verb Sinonime:
a face observații, a mustra, a dojeni, a critica, a imputa, a interpela. Apostrofă, substantiv
Sinonime:
apostrof; apostrofare, imputare, interpelare, mustrare, reproș.
Bănat, substantiv neutru (regional) Sinonime:
tristeţe, jale, mâhnire, supărare, mânie, necaz, ciudă, pică; învinuire, reproş, imputare, mustrare, înfruntare; bănuială, presupus, suspiciune.
Bodogăni, verb Sinonime:
a mormăi, a murmura, a muştrului, a bombăni, a bolborosi, a blodogori, a boscorodi, a dondăni, a gângăvi, a îndruga, (rar) a bogonisi; a cârti, a protesta, a reproşa, a mustra, a certa, a critica; a cicăli, a dăscăli, a bate la cap.
Bombăni, verb Sinonime:
a mormăi, a bodogăni, a boscorodi, a dondăni, a bolborosi, a bogonisi, a murmura; a cârti, a protesta, a mustra, a reproşa, a bate la cap, a certa, a critica.
Boscorodi, verb Sinonime:
a bolborosi, a murmura, a bombăni, a mormăi, a bodogăni, a dondăni, a îndruga; a mustra, a reproşa, a cicăli, a bate la cap, a certa, a critica.
Ceartă, substantiv feminin
Sinonime:
altercaţie, neînţelegere, confruntare, conflict, discuţie, vorbă, zarvă, (popular) gâlceavă, sfadă; admonestare, admonestaţie, certare, dojană, dojenire, imputare, morală, mustrare, observaţie, reproş, (popular) beşteleală, muştruluială, ocară, (învechit şi regional) înfruntare, probozeală, (regional) probază, probozenie, (prin Moldova) bănat, (Moldova) şmotru, (învechit) dăscălie, împutăciune, învăţătură, preobrăzitură, probozire, răpşte, remonstrare, zabrac, (figurat) săpuneală, scuturătură; animozitate, discordie, duşmănie, învrăjbire, ostilitate, pedeapsă, pornire, sancţiune, ură, vrajbă, vrăjmăşie, zâzanie.
Imputa, verb Sinonime:
a reproşa, a pune (ceva) în seama (cuiva), a învinui, a mustra, a dojeni; a amenda, a sancţiona, a pune la plată.
Imputare, substantiv feminin Sinonime:
reproş, învinuire, mustrare, dojană, acuzaţie; amendă, taxare, sancţiune.
Lecție, substantiv feminin
Sinonime:
bătaie, corecţie, dojană, imputare, morală, mustrare, observaţie, pildă, povață, reproș, sfat; concluzie, conferință, curs, demonstrație, experiență, expunere, instruire, învățământ, învățătură, meditație, oră (de învățământ), prelegere, repetiție, temă; regulă de conduită; (variantă) lecțiune.
Mustra, verb Sinonime:
a dojeni, a muştrului, a reproşa, a certa, a ocărî.
Mustrare, substantiv feminin Sinonime:
dojenire, admonestare, observaţie, critică, dojană, reproş, ceartă, morală.
Obiecta, verb Sinonime:
a găsi pricină, a ridica obiecţii, a contesta, a reproşa.
Prihană, substantiv feminin (învechit)
Sinonime:
abatere, acuzare, acuzație, blam, blamare, condamnare, culpabilitate, culpă, cusur, defect, dezaprobare, eroare, greșeală, impuritate, imputare, imputație, înfierare, învinovățire, învinuire, meteahnă, murdărie, neaprobare, necinste, pată, păcat, pângărire, profanare, reprobare, reproș, respingere, spurcare, stigmatizare, vină, vinovăție, (învechit) prighană, (învechit) prihănie, (învechit) prihănire.
Recrimina, verb
Sinonime:
a acuza, a învinovăţi, a replica, a reproșa, a respinge prin contraacuzare, a retorca.
Scuturătură, substantiv feminin
Sinonime:
admonestare, ceartă, certare, clătinare, clătinat, clătinătură, curățenie, cutremur, cutremurare, cutremurat, cutremurătură, dereticare, dojană, dojenire, fior, hurducare, hurducat, hurducătură, imputare, morală, mustrare, observație, reproș, scuturare, scuturat, seism, tremur, tremurătură, tremurici, zdruncinare, zdruncinat, zdruncinătură, zgâlțâială, zgâlțâire, zgâlțâit, zgâlțâitură, zguduială, zguduire, zguduit, zguduitură, (Moldova) zbihuială, (plural) friguri, (plural) frisoane, (popular) zdruncin, (prin Transilvania) tăgășire, (prin Transilvania) tistușag, (rar) scutur, (regional) scutureală, (regional) scuturiș.
Socoti, verb Sinonime:
a calcula, a aprecia, a judeca, a număra; a se răfui, a se plăti; a avea de gând, a plănui, a intenţiona, a se gândi, a chibzui, a cumpăni; a-şi închipui, a presupune, a crede; a fi de părere, a opina, a găsi de cuviinţă; a preţui, a considera; a imputa, a reproşa, a pune în seama (cuiva).
Zice, verb Sinonime:
a spune, a exprima, a vorbi, a rosti, a pronunţa; a comunica, a transmite, a face cunoscut, a afirma, a declara, a susţine, a pretinde; a răspunde, a riposta, a reproşa, a obiecta; a îndemna, a porunci, a ordona, a dispune; a cânta, a doini, a hori.
Acuzare, substantiv
Sinonime:
acuzat, acuzație, acuză, imputare, imputație, inculpare, învinovățire, învinuire, pârâre, rechizitoriu, reproș, (învechit) acuzațiune.
Avertisment, substantiv
Sinonime:
admonestare, anunț, apel, avertizare, aviz, înștiințare, mustrare, preambul, premoniție, prevenire, prevestire, prolog, remonstranță, reprimandă, reproș, sancțiune, semnal, somație, (învechit) admoniție, (sport) cartonaș.
Abrictălui, verb
Sinonime:
(Banat) a reproşa, a critica.
Dăscălie, substantiv
Sinonime:
admonestare, ceartă, certare, dojană, dojenire, imputare, îndemn, îndrumare, învăţătură, morală, mustrare, observaţie, povaţă, povăţuire, profesorat, reproş, sfat, ştiinţă, vorbă; (figurat) catedră.
Dojenire, substantiv
Sinonime:
admonestare, ceartă, certare, dojană, dojenit, imputare, morală, mustrare, observație, prevenire, reproș, (familiar; figurat) săpuneală, (familiar; figurat) scuturătură, (învechit și regional) înfruntare, (învechit și regional) probozeală, (învechit) dăscălie, (învechit) dojănire, (învechit) doșenire, (învechit) împutăciune, (învechit) învățătură, (învechit) preobrăzitură, (învechit) probozire, (învechit) răpște, (învechit) remonstrare, (învechit) sfătuire, (învechit) zabrac, (Moldova) șmotru, (popular și familiar) beșteleală, (popular și familiar) muștruluială, (popular și familiar) ocară, (popular) sfădire, (prin Moldova) bănat, (regional) probază, (regional) probozenie.
Imputaţie, substantiv
Sinonime:
acuzație, acuzațiune, calomnie, delațiune, difamație, imputare, incriminație, inculpare, insinuație, învinovățire, reproş, sumă plătită.
Probozeală, substantiv
Sinonime:
admonestare, ceartă, certare, dojană, dojenire, imputare, morală, mustrare, observaţie, reproş.
Probozenie, substantiv
Sinonime:
admonestare, ceartă, certare, dojană, dojenire, imputare, morală, mustrare, observaţie, reproş.
Probozire, substantiv
Sinonime:
admonestare, ceartă, certare, dojană, dojenire, imputare, morală, mustrare, observaţie, reproş.
Imputabil, adjectiv
Sinonime:
atribuibil, incriminabil, reproşabil.
Răpşte, substantiv
Sinonime:
admonestare, ceartă, certare, dojană, dojenire, imputare, morală, mustrare, observație, reproș.
Împutăciune, substantiv
Sinonime:
admonestare, ceartă, certare, dojană, dojenire, imputare, morală, mustrare, observație, reproș.
Muştruluială, substantiv
Sinonime:
admonestare, bătaie, ceartă, certare, dojană, dojenire, imputare, instrucție, morală, mustrare, observație, reproș.
Remonstrare, substantiv
Sinonime:
admonestare, avertisment, ceartă, certare, critică, dojană, dojenire, fustigație, imputare, morală, mustrare, obiecție, obiecțiune, objurgație, objurgațiune, observație, observațiune, remonstranță, reprimandă, reproș, (figurat; învechit) mercurială.
Remonstra, verb
Sinonime:
a obiecta, a protesta, a reproșa, a spune, a zice.
Reprobațiune, substantiv
Sinonime:
blam, blamare, condamnare, critică, dezaprobare, înfierare, neaprobare, objurgație, objurgațiune, reprobare, reproș, respingere, stigmatizare, vituperare, vituperație.
Probază, substantiv
Sinonime:
(regional) admonestare, ceartă, certare, dojană, dojenire, imputare, morală, mustrare, observație, probozeală, reproș.
Mogorogi, verb (regional)
Sinonime:
a admonesta, a bălmăji, a bâigui, a bârâi, a bodogăni, a bolborosi, a bombăni, a boscorodi, a certa, a cicăli, a dăscăli, a dojeni, a gângăvi, a îndruga, a îngăima, a îngâna, a mârâi, a molfăi, a moraliza, a mormăi, a murmura, a mustra, a nu lăsa în pace, a reproșa, a vorbi încet și nedeslușit, a vorbi nedeslușit.
Săpuneală, substantiv
Sinonime:
admonestare, ceartă, certare, clăbuc, dojană, dojenire, frecuș, imputare, morală, mustrare, observație, ocară, perdaf, reproș, săpunire, săpunit, spumă, (Moldova și Transilvania) soponeală.
Mustrător, adjectiv
Sinonime:
apostrofator, certător, dojenitor, plin de reproșuri, reprobator, (învechit) mustrătoriu, (învechit) suduitor.
Preobrăzitură, substantiv (învechit)
Sinonime:
admonestare, ceartă, certare, dojană, dojenire, imputare, morală, mustrare, observație, reproș.
