Câş, adjectiv și substantiv
Sinonime:
ciung, ciunt.
Casa, verb
Sinonime:
a anula, a desfiinţa; a scoate din serviciu, a scoate din uz.
Casă, substantiv feminin
Sinonime:
imobil, clădire, locuinţă, cămin, domiciliu, familie, dinastie, neam; întreprindere, firmă; casierie, ghişeu de plăţi; coşmelie. Casa, substantiv articulat
Sinonime:
(astronomie) gemma, perla. Cașa, verb
Sinonime:
a cașera.
Casabil, adjectiv
Sinonime:
casant, destructibil, distructibil, fragil, friabil, (despre o hotărâre judecătorească) anulabilă.
Casant (casantă), adjectiv
Sinonime:
casabil, delicat, destructibil, fragil, friabil, slab, (figurat) tăios, (neobișnuit) hotărât, (popular) spărgăcios, (regional) spărtigos.
Casap, substantiv masculin (regional) Sinonime:
măcelar; gâde, călău.
Căsăpi, verb (popular) Sinonime:
a tăia, a omorî, a ucide, a măcelări, a distruge.
Căsăpie, substantiv feminin (învechit) Sinonime:
măcelărie.
Căsăpire, substantiv
Sinonime:
ciopârţire, distrugere, exterminare, masacrare, măcelărire, nimicire, sfârtecare, sfâşiere, stârpire.
Căsăpit, adjectiv
Sinonime:
ciopârțit, făcut bucăți, măcelărit, (figurat) bătut, (neobișnuit) cioplit. Căsăpit, substantiv
Sinonime:
căsăpire.
Casapniţă, substantiv
Sinonime:
măcelărie.
Căsar, substantiv
Sinonime:
bărbat, gospodar, soţ; căsaş.
Casare, substantiv
Sinonime:
fărâmare, sfărâmare, spargere, zdrobire. Caşare, substantiv
Sinonime:
(acoperire a unei țesături cu o peliculă care imită pielea) caşurare.
Căşărie, substantiv
Sinonime:
stână, târlă.
Casarmă, substantiv
Sinonime:
cazarmă.
Căsaș, substantiv (învechit)
Sinonime:
bărbat, cap de familie, casnic, curtean, familist, gospodar, rudă, soț, (desuet) căpătâier, (învechit) căsaci, (învechit) căsar, (învechit) căsător, (învechit) căsătoriu, (învechit) căsean.
Căsași, substantiv masculin la plural (învechit)
Sinonime:
oameni de casă; rude.
Casat, adjectiv
Sinonime:
spart.
Casație, substantiv
Sinonime:
abrogație, anulație, remiză, rezoluție, (variantă) casațiune.
Căsător, substantiv
Sinonime:
bărbat, soţ.
Căsătoresc, adjectiv
Sinonime:
casnic, conjugal, matrimonial.
Căsători, verb
Sinonime:
(popular) a se căpătui, (regional) a se toldui, a se lega, a se uni, (popular) a se însoţi, a se lua; a se cununa, a se însura, a se mărita.
Căsătorie, substantiv feminin
Sinonime:
bigamie, casă, căsătorie, căsnicie, coabitare, conviețuire, cununie, însurat, însurătoare, mariaj, măritat, măritiș, menaj, mezalianță, monogamie, nuntă, partidă, poliandrie, poligamie, protogamie, recăsătorire, trigamie, unire, uniune, viaţă conjugală, (grecism învechit) sinichesion, (învechit) însurăciune, (învechit) maritagiu, (livresc) matrimoniu, (poetic) himeneu, (popular) căpătuială, (popular) căpătuire, (popular) însoțire, (popular) luare, (popular) mărit, (popular) nuntire, (popular) nuntit, (rar) confareație, (rar) gospodărie, (rar) însurare, (rar) măritare.
Căsătorit (căsătorită), adjectiv Sinonime:
însurat, măritată, familist.
Căsătornic, adjectiv (învechit)
Sinonime:
căsătoresc.
Căsca, verb Sinonime:
a deschide, a desface, a crăpa. Cască, substantiv
Sinonime:
acoperământ, caschetă, coif, coiffure.
Cască-gură, substantiv
Sinonime:
gură-cască, gură-căscată, (popular) căscăund.
Cascadă, substantiv feminin Sinonime:
cataractă, cădere de apă; prăvălire, torent, avalanșă.
Cascadorie, substantiv
Sinonime:
acrobație, cascadă, cascadorism.
Cascadorism, substantiv
Sinonime:
cascadorie.
Căscăli, verb (regional)
Sinonime:
a căsca. Cășcăli, verb (regional)
Sinonime:
a cârpăci, a rafistola.
Căscare, substantiv
Sinonime:
deschidere, holbare.
Căscări, verb
Sinonime:
(rar) a căsca.
Căscat, substantiv
Sinonime:
bleg, căscăund, gură-cască, nătăflete, nătăfleț; căscare, căscătură, deschidere.
Căscat (căscată), adjectiv
Sinonime:
(familiar) holbat, mirat, nătăfleţ, neatent, prost, uimit, uituc, zăbăuc, zăpăcit, zgâit; deschis, crăpat, desfăcut, răscrăcănat.
Căscătură, substantiv feminin Sinonime:
căscat; deschizătură, crăpătură, ruptură, spărtură.
Căscău, substantiv (învechit)
Sinonime:
bleg, gură-cască, prost.
Căscăui, substantiv (regional)
Sinonime:
zăpăcit, zevzec.
Căscăun, substantiv
Sinonime:
aiurit, căscăund, zăpăcit.
Căscăund (căscăundă), adjectiv Sinonime:
zăpăcit, neatent, uituc, gură-cască, zăbăuc, nătăfleţ, prost.
Caschetă, substantiv
Sinonime:
acoperământ, beret, beretă, cască, coiffure, șapcă.
Căscioară, substantiv
Sinonime:
căsuţă.
Cașectic, adjectiv
Sinonime:
descărnat, emaciat, foarte slab, (învechit) cachectic, (învechit) cahectic.
Caseină, substantiv
Sinonime:
(biochimie) brânză, cazeină, galalit.
Casemată, substantiv
Sinonime:
buncăr, cazemată.
Casencă, substantiv
Sinonime:
casâncă.
Cașera, verb
Sinonime:
a cașa, a cașura.
Cașerare, substantiv
Sinonime:
cașerat, cașare, (variantă) cașurare.
Cașerat, substantiv
Sinonime:
cașerare, mascare.
Casernă, substantiv
Sinonime:
cazarmă.
Caserolă, substantiv
Sinonime:
capsulă, carenaj, cratiță.
Agonisi, verb Sinonime:
a strânge, a aduna, a câştiga, a economisi, a-şi face rezerve, a acumula, a pune deoparte.
Amfitrion, substantiv masculin
Sinonime:
gazdă, mecena, stăpân (de casă).
Anula, verb Sinonime:
a desfiinţa, a suprima, a abroga, a aboli, a revoca, a contramanda, a decomanda, a şterge, a radia, a casa, a rezilia, a distruge.
Aşezare, substantiv feminin Sinonime:
fixare, stabilire, instalare, punere, aranjare, amenajare, situare, dispunere; casă, adăpost, locuinţă; localitate, comună, oraş; poziție.
Avantaj, substantiv neutru Sinonime:
folos, câştig, profit; privilegiu, favoare, interes, drept; atu.
Balamuc, substantiv neutru Sinonime:
ospiciu, casă de nebuni, spital de nebuni; (figurat) larmă, gălăgie, zgomot, tărăboi, ceartă; zăpăceală, dezordine; necaz, supărare, încurcătură, bucluc, belea, rău, pagubă, pacoste.
Balenă, substantiv feminin
Sinonime:
belugă, cașalot, cetaceu, jubartă, megapter, orcă, (învechit) chit; fanon, (turcism învechit) balâcdiș; lamă, lamelă; (astronomie; articulat) (învechit) chitul.
Beneficia, verb Sinonime:
a trage folos, a câştiga, a profita, a se alege cu ceva.
Beneficiu, substantiv neutru Sinonime:
avantaj, bonus, drept, câştig, profit, folos, avantaj, rentabilitate, randament, excedent, marjă, venit.
Besactea, substantiv feminin (regional)
Sinonime:
casetă, cutioară (de lemn), cutiuță, lădiță, sipet, (variantă) besacte, (variantă) besectea, (variantă) bisactea.
Biber, substantiv masculin Sinonime:
castor, (învechit) breb.
Bina, substantiv feminin (învechit) Sinonime:
clădire, casă; schelă, şantier.
Birui, verb Sinonime:
a învinge, a câștiga, a triumfa, a izbândi, a obţine victoria, a supune, a răpune, a înfrânge, a zdrobi, a nimici, a copleşi; a răzbi, a răzbate, a ieşi la liman, a izbuti, a scoate la capăt.
Bârlog, substantiv neutru Sinonime:
culcuş, vizuină; cocină, coteţ; (figurat) locuinţă, casă, cămin, adăpost, sălaş.
Bleojdi, verb Sinonime:
a deschide larg (ochii), a căsca (ochii), a zgâi, a holba, a boldi, a bulbuca, a boboşi; a se blegi, a se moleşi, a se ramoli, a se boşorogi, a îmbătrâni.
Blid, substantiv neutru (popular) Sinonime:
strachină, castron, vas, oală, (Banat) raină.
Bloc, substantiv neutru Sinonime:
bucată, stei, aglomerat; casă cu etaje, imobil; alianţă, înţelegere, grup, coaliţie, cartel, uniune.
Blochaus, substantiv neutru (învechit)
Sinonime:
bloc, casă cu etaje, cazemată, (variantă) blockhaus, (variantă) blokhaus.
Bojdeucă, substantiv feminin (regional) Sinonime:
bordei, casă sărăcăcioasă, cocioabă, magherniţă, şandrama, budă, colibă.
Bomba, verb Sinonime:
a (se) arcui, a (se) bolti, a (se) curba; a umfla, a deforma. Bombă, substantiv feminin Sinonime:
proiectil; cârciumă sordidă, speluncă, bordel, casă de toleranţă, lupanar; știre de senzație, știre senzaţională.
Bonetă, substantiv feminin
Sinonime:
acoperământ, baretă, bonet, bonețică, calotă, capișon, caschetă, căciuliță, chipiu (fără cozoroc), coiffure, panama, pălărie, scufie, șapcă (fără cozoroc), tichie, tocă, turban; (marinărie) velă ajutătoare.
Bordel, substantiv neutru Sinonime:
casă de toleranţă, speluncă, bombă, lupanar; dezordine, mizerie.
Bulbuca, verb Sinonime:
a holba, a bleojdi, a căsca, a zgâi, a boldi, a boboși, a face ochii mari; a face bulbuci, a face clăbuci, a se preface în clăbuci (în băşici).
Bulin, substantiv neutru Sinonime:
cașetă, capsulă, pastilă, pilulă, (familiar) boambă.
Bumb (bumbi), substantiv masculin (popular)
Sinonime:
ban, bulin, bumbșor, bumbușor, buton, cașetă, comprimat, glob, globuleț, nasture, pastilă, pilulă, tabletă, (botanică; regional) tufănică, (botanică; regional; la plural) pejmă, (popular) cercel (ca un buton), (regional) cheie, (variantă) bomb.
Cafeniu (cafenie), adjectiv Sinonime:
maroniu, castaniu, şaten, căprui; maro, (popular) căcăniu.
Camătă, substantiv feminin Sinonime:
dobândă; câştig, profit, folos, interes.
Cameristă, substantiv feminin (învechit)
Sinonime:
bonă, fată în casă, guvernantă, servantă, servitoare, subretă.
Campion, substantiv masculin
Sinonime:
as, câștigător, cuceritor, fruntaş, gigant, învingător, laureat, lider, protagonist, recordman, recordmen, supercampion, șampion, titan, vedetă, vicecampion; (figurat) apărător, luptător, partizan, susținător.
Cartuş, substantiv neutru
Sinonime:
cutie, gargusă, glonte, muniție, patron, petardă, plumb, proiectil, (învechit) cartaci, (învechit) carteci, (învechit) cartușă. Cartus, substantiv (regional)
Sinonime:
caschetă, chipiu, (variantă) cartuș.
Cataractă (cataracte), substantiv feminin
Sinonime:
cascadă, cădere de apă, torent, (rar) niagară; (medicină) albeaţă, (popular) perdea, apă-albă, (Moldova şi Transilvania) pohoială.
Caza, verb Sinonime:
a găzdui, a instala, a încartirui. Caza, substantiv
Sinonime:
comitat, district. Cază, substantiv
Sinonime:
căsuţă, compartiment, despărţire, despărţitură.
Cădere, substantiv feminin
Sinonime:
picare, căzătură, prăbuşire, dărâmare, năruire, prăvălire, răsturnare; (geografie) (cădere de apă) cascadă; scăpare, lăsare, dispariţie; eşec, insucces, nereuşită, (livresc) fiasco, chix; (figurat) calitate, competenţă, capacitate, pricepere, drept.
Călău, substantiv masculin Sinonime:
gâde, casap; (figurat) rău, tiran, ucigaş, criminal. Călâu, adjectiv
Sinonime:
căldicel, căldişor, călduţ, încropit.
Cămăraş, substantiv masculin (învechit) Sinonime:
intendent, fecior de casă, camerier, cămărăşel.
Cămin, substantiv neutru Sinonime:
şemineu, sobă; (figurat) casă părintească, familie.
Căpăta, verb
Sinonime:
a agonisi, a avea, a câștiga, a contracta, a culege, a dobândi, a face, a încasa, a lua, a obține, a primi, a scoate, a vedea, (familiar și figurat) a pupa, (învechit) a isprăvi, (popular) a prinde.
Căpătui, verb Sinonime:
a reuşi (în viaţă), a avea un rost; a se îmbogăţi, a parveni; (familiar) a se căsători, a face o partidă. Căpătui, substantiv
Sinonime:
căpătâi.
Căpătuială, substantiv feminin
Sinonime:
avere, căpătuire, căpătuit, chiverniseală, chivernisire, îmbogățire, înavuțire, pricopsire, rost, situație, stare, (depreciativ) parvenire, (familiar) căsătorie, (familiar) partidă.
Celest (celestă), adjectiv Sinonime:
ceresc, divin; (figurat) pur, cast, angelic, minunat, fermecător, încântător.
Celibat, substantiv neutru
Sinonime:
burlăcărit, burlăcie, castitate, continență, feciorie, holteie, (învechit) junie, (învechit) necăsătorie, (învechit) necăsnicie.
Cere, verb Sinonime:
a solicita, a ruga, a petiţiona, a face o petiţie; a pretinde, a revendica; a peţi, a cere în căsătorie; a dori, a pofti, a voi, a vrea; (reflexiv) a se impune, a obliga.
Cheltuitor (cheltuitoare), adjectiv (adesea substantivat)
Sinonime:
risipitor, nesocotit, mână-spartă, (livresc) prodig, (rar) risipelnic, (Transilvania şi Maramureș) prădător, (învechit) cheltuielnic, istrăvitor, împrăştietor; (substantiv) casier.
Chilipir, substantiv neutru Sinonime:
avantaj, câstig, profit.
Chiorî, verb Sinonime:
a orbi; (reflexiv) a se uita cu atenţie, a se holba, a căsca ochii.
Cinste, substantiv feminin Sinonime:
onestitate, probitate, corectitudine; virtute, castitate, puritate, nevinovăţie, candoare; respect, stimă, consideraţie, preţuire; onoare, laudă, preamărire; (familiar) dar, cadou, plocon, atenţie.
Cinstit (cinstită), adjectiv Sinonime:
onest, corect, cumsecade, de bună credinţă, loial; virtuos, cast, pur, nevinovat; stimat, onorat, respectat.
Cioban, substantiv masculin
Sinonime:
baci, bârcaci, berbecar, ciobănaș, ciobănel, mocan, oier, ovicultor, păstor, proprietar de oi, urdar, (învechit și regional) păcurar, (învechit și regional) scutar, (învechit și regional) stânar, (învechit) scutaș, (Maramureș și Transilvania) oieș, (popular) ceunar, (popular) mânător, (popular) mânzărar, (popular) stânaș, (popular) sterpar, (popular) strungar, (popular) strungăraș, (regional) bicher, (regional) cârlănar, (regional) câșlar, (regional) ciorâng, (regional) ciorung, (regional) mătricer, (regional) mielar, (regional) miorar, (regional) negrar, (regional) stânaci, (regional) strungaci, (regional) strungaș, (regional) țurlac, (regional) țuțuian, (regional) zărar, (Transilvania) boitar, (Transilvania) malac; (regional) bure, fedeleș, scafă, vas.
Ciopârţi, verb
Sinonime:
a tăia în bucăţi, a îmbucătăţi, a sfârteca, a sfâşia, (popular) a căsăpi, (popular) a dumica, (regional) a crâmpoţi, a măcelări, (Moldova, Bucovina şi Banat) a ciocârti, (prin Moldova) a cârnosi, (prin Banat) a cârti, (Moldova şi Bucovina) a hăcui.
Clădire, substantiv feminin Sinonime:
construcţie, edificiu, imobil, casă.
Colibă, substantiv
Sinonime:
casă modestă, cocioabă, magherniţă, bojdeucă, bordei, (regional) obor, (Transilvania) cobaşă, (Moldova şi Transilvania) poiată, (prin Banat) zomoniţă; stână, târlă; (astronomie, articulat) gemma, perla.
Compartiment, substantiv neutru
Sinonime:
căsuţă, despărţire, despărţitură, (învechit) despărţământ, (franţuzism învechit) cază; (învechit) cupeu; sferă, domeniu, sector, secţie.
Conac, substantiv neutru Sinonime:
casă, vilă boierească; (învechit) han, beilic.
Construcţie, substantiv feminin Sinonime:
clădire, edificiu, casă, lucrare, monument, turn; alcătuire, compunere, compoziţie, constituţie, edificare, elaborare, structură.
Copil, substantiv masculin
Sinonime:
băieţaş, băieţel, tinerel, făt, prunc, (familiar) puradel, zgâmboi, (peiorativ) plod, pui, fiu, odraslă, progenitură, vlăstar, (popular şi familiar) prăsilă, (învechit) naştere; (copil din flori) bastard; (copil de casă) paj; (botanică) (regional) copileţ, frate, furie, puică, puieţ, soră.
Coş, substantiv neutru
Sinonime:
paner, (popular) coşarcă, paporniţă, (Transilvania şi Muntenia) corfă, (prin Banat şi Transilvania) targă;
(tehnică) ladă, (regional) casă, cutie, drob, durbană, ţarc; burduf, (regional) ceahol, cutubă, (regional, mai ales în Moldova) poclit; cămin, horn, (regional) bageacă, cubea, cucuvaie, fumar, horneţ, marchioţă, ursoaie, (prin Transilvania) budureţ, buduroi, hogeac, (Moldova) hogeag,
(prin Transilvania) ştiol, (prin Moldova şi Bucovina) şuber; (coşul pieptului) torace; (medicină) (popular) zgrăbunţă; coşar, coşciug, coviltir, dos, pătul, porumbar, sicriu, stup.
Crăpătură, substantiv feminin
Sinonime:
căscătură, ciobitură, ciocnitură, crachelură, crăpare, crăpăturică, crestătură, crevasă, deschizătură, despicătură, diaclază, fantă, fisură, gaură, gelivură, incizură, întredeschidere, întredeschizătură, lezardă, plesnitură, riz, ruptură, săpătură, scizură, spărtură, spintecătură, tăietură, (învechit) spărgătură, (învechit) spărsătură, (regional) hârtop, (regional) pleasnă, (regional) ștezură, (variantă) crepătură.
Crotal, substantiv masculin
Sinonime:
(zoologie) șarpe cu clopoței, șarpe sunător; (muzică) castanietă, crotale, cymbales antiques, krotalon, zymbelstern.
Cucerire, substantiv feminin
Sinonime:
câştigare, conchetă, ocupare, ocupaţie, luare, subjugare, repurtare; încântare.
Cuceritor (cuceritoare), adjectiv Sinonime:
victorios, câştigător, învingător, biruitor; fermecător, încântător, şarmant, atrăgător, captivant.
Culă (cule), substantiv feminin (învechit)
Sinonime:
ascunzătoare, beci boltit, bogăție, boltă, casă boierească fortificată, conac boieresc, cupolă, foișor, hrubă, pivniţă, subterană, tezaur, turn (circular, de apărare), visterie.
Culcuş, substantiv neutru
Sinonime:
pat; vizuină, bârlog, adăpost, aşezare, casă, cămin, domiciliu, locuinţă, sălaş; (botanică) (culcuşul-vacii) vulturică.
Cunună, substantiv feminin
Sinonime:
coroană, jerbă, coronişte, cosoroabă, diademă, (regional) bordă; cununie; funie.
Cununa, verb
Sinonime:
a se căsători, (popular) a se nunti; a încorona, a încununa, a răsplăti, a recompensa.
Curat (curată), adjectiv
Sinonime:
îngrijit, curăţat; (figurat) integru, cinstit, pur, nevinovat, candid; (figurat) senin, clar, transparent, limpede; neamestecat, în stare pură, nepătat, (regional) neîntinat, (Transilvania) tistaş, spălat, nativ, veritabil, natural, adevărat, bun, nealterat, nestricat, nevătămător, neviciat, oxigenat, ozonat, proaspăt, purificat, salubru, sănătos, tare, cast, corect, distinct, evident, feciorelnic, fecioresc, firesc, ideal, incoruptibil, inocent, leal, necoruptibil, neprihănit, net, normal, obişnuit, onest, platonic, precis, pudic,
spovedit, virgin, virginal, desluşit, lămurit.
Curăţenie, substantiv feminin
Sinonime:
dereticare; cinste, nevinovăţie, candoare, puritate, naivitate; purgativ, laxativ; salubritate, (livresc) salubrizare; limpezime; castitate, corectitudine, feciorie, incoruptibilitate, inocenţă, integritate, lealitate, neprihănire, onestitate, pudicitate, pudoare, virginitate.
Curte, substantiv feminin
Sinonime:
ogradă, bătătură; rezidenţă, sediu; atenţie, interes, afecţiune (faţă de o femeie); (regional) arman, batişte, ocol, (prin Banat şi Transilvania) arie, (Banat şi prin
Transilvania) avlie, (Transilvania) odor, (prin Banat) voreţ; palat, conac; (curte de casaţie) (învechit; în Transilvania, Maramureș şi Banat) tablă; împrejmuire.
Cutie, substantiv feminin
Sinonime:
(rar) pixidă, (învechit şi regional) sicriu, (Transilvania) şcătulă, (latinism învechit) capsă, sertar; (anatomie) (cutie craniană) craniu, (cutie toracică) torace; casetă, coş, ladă.
Deretica, verb
Sinonime:
a curăţa prin casă, a scutura, a face curăţenie, a aranja, a pune ceva în ordine, a strânge, (învechit şi regional) a griji, (regional) a rândui, (prin Bucovina) a cioroboti, (Transilvania) a câştiga, (Banat şi Transilvania) a orândui, (Transilvania) a tăgăşi, (Transilvania şi Maramureș) a ticăzui, (Transilvania) a tistăli.
Deschide, verb
Sinonime:
a căsca, a crăpa, a descuia, a destupa, a dezlipi, a înflori, a însenina, a plesni, a (se) desface, a (se) despica, a sparge; a inaugura, a debuta, a vernisa.
Deschidere, substantiv feminin
Sinonime:
acces, breșă, ieșire, intrare, spaţiu, perspectivă, despicătură, crăpătură, desfacere, descuiere, căscare, căscat, destupare, spargere, crăpare, despicare, plesnire, deschizătură, deșirare, orificiu, gaură, distanță, ecart, ecartament, descoperire; (deschidere geologică) afloriment; exordiu, inaugurare, începere, preliminar; acceptare, receptivitate, toleranță. Deșchidere, substantiv
Sinonime:
(popular) deschidere.
Deschis, adverb
Sinonime:
făţiş, (figurat) sincer, leal, onest, franc. Deschis, adjectiv
Sinonime:
cinstit, comunicativ, expansiv, neprefăcut, prietenos, receptiv, sincer, sociabil, volubil; desfăcut, descuiat, căscat, destupat, neacoperit; (medicină) necicatrizat, nevindecat, sângerând, viu; crăpat, plesnit, înflorit; făţiş.
Descinde, verb Sinonime:
a coborî, a veni, a se trage (din cineva); a se opri, a trage (la o casă); a se deplasa, a pleca.
Desface, verb
Sinonime:
a descompune, a desprinde, a dezangrena, a separa, a izola; a vinde, a face negoţ, a oferi; a anula, a contramanda, a desfiinţa, a despături, a dezdoi, (învechit) a răspica, a desfăşura, a dezlega, a despleti, a degaja, a elibera, a libera, a scoate, (învechit şi popular) a slobozi, a dezlipi, a întinde, a răsfira, a căsca, a crăpa, a (se) deschide, a se despica, a plesni, a rupe, a rezilia.
Distrat (distrată), adjectiv
Sinonime:
neatent, absorbit, pierdut, absent, dus de gânduri, (Moldova) uitit, (figurat) căscat, împrăştiat.
Dobândă, substantiv feminin
Sinonime:
camătă; câştig, folos, profit, avantaj, beneficiu, jaf, jefuire, jefuit, pradă, prădare, prădat, prădăciune.
Dobândi, verb
Sinonime:
a primi, a căpăta, a obţine, a agonisi, a procura, (prin Transilvania) a însăma, a câştiga, a asimila, a repurta; a bate, a birui, a cuceri, a înfrânge, a întrece, a învinge, a lua, a ocupa.
Domestic (domestică), adjectiv
Sinonime:
familial, privat, intim; casnic, menajer; (învechit) dumesnic; intern.
Domiciliu, substantiv neutru
Sinonime:
locuinţă; (figurat) acoperiș, adăpost, adresă, casă, rezidență.
Duruitoare, substantiv feminin
Sinonime:
cascadă, cataractă, cădere de apă.
Falie, substantiv feminin
Sinonime:
casură, crachelură, crevasă, fantă, fisură, fractură, interstițiu, spărtură, renură, ruptură, despicătură, (geologie) paraclază; deficiență, feblețe, slăbiciune.
Famen, substantiv
Sinonime:
bărbat castrat, eunuc; efeminat; (figurat) desfrânat, decăzut, afemeiat, uşuratic, imoral.
Familie, substantiv feminin
Sinonime:
cămin, casă, ai casei, menaj; ascendență, descendenţă, filiație, filiațiune, genealogie, generație, provenienţă, viţă, spiţă, neam, rasă, sușă; (figurat) dinastie, castă, clan, trib, (livresc) stirpe, (astăzi rar) seminţie, (învechit şi popular) sămânţă, (învechit şi regional) seminţenie, tălaie, (Moldova şi Transilvania) pojijie, (învechit) femeie, rudă, rudenie, sânge; (fizică) (familie radioactivă) serie radioactivă.
Familist (familistă), adjectiv
Sinonime:
căsătorit, cu familie, cununat, însurat.
Fată, substantiv feminin
Sinonime:
copilă, (învechit şi regional) pruncă, fecioară, fiică, tânără, virgină, duduie, domnișoară; (fată mare) femeie nemăritată; (fată în casă) servitoare; (astronomie) (fata-mare) lebăda; (fata morgana) (popular) apa-morţilor. Față, substantiv feminin
Sinonime:
chip, figură, obraz, mutră, înfățișare, aspect; culoare, nuanță; pagină; fizionomie, oval, profil, (la plural) ochi, persoană; avers; recto; fațadă; acoperitoare, învelitoare; (față de masă) masă, peșchir, pânzătură, (regional) măsai, mesală, mesanică, (Banat și Transilvania) măsar, măsăriță, (Banat) măsarnică, (Transilvania și Maramureș) măsoaie; (prin Transilvania și Maramureș) sac, (prin Transilvania) tăbuieț; suprafață; personaj, vopsea; (botanică) (fața-mâței) sugel alb, tapoșnic, urzică moarță; (locuțiune) (a fi de față) a fi prezent, a asista. Făta, verb
Sinonime:
a naște, a face (pui), a da viață, (prin Transilvania) a pui. Fâță, substantiv
Sinonime:
(ihtiologie) baboi, plevușcă, zvârlugă; fufă.
Fecioară, substantiv feminin
Sinonime:
fată, fiică, copilă, tânără, virgină, (învechit) vergură; (biserică) (Fecioara Maria) Maica Domnului; (astronomie, articulat) Virgina. Fecioară, adjectiv
Sinonime:
castă, neprihănită, virgină, (învechit) întreagă, (figurat) imaculată.
Feciorelnic (feciorelnică), adjectiv Sinonime:
neprihănit, nepătat, nevinovat, curat, cast, virginal, nepângărit, neatins, pur, cinstit.
Feciorie, substantiv feminin
Sinonime:
inocenţă, castitate, virginitate, fetie; (figurat) curăţenie, nevinovăţie, neprihănire, puritate, neîntinare, cinste; adolescenţă, tinereţe; (figurat) burlăcie, celibat; (botanică) feciorică.
Fetie, substantiv feminin
Sinonime:
viață de fată, castitate, cinste, feciorie, neprihănire, nevinovăţie, virginitate.
Folos, substantiv neutru
Sinonime:
(familiar) scofală, (Transilvania şi Maramureș) haznă, afacere, avantaj, beneficiu, binefacere, câştig, chilipir, dar, eficacitate, eficienţă, interes, operativitate, pricopseală, privilegiu, productivitate, profit, randament, serviciu, utilitate, valoare.
Folosi, verb
Sinonime:
a (se) întrebuinţa, a (se) servi, a (se) sluji, a (se) utiliza, a ajuta, a aplica, a avea folos, a beneficia, a câştiga, a circula, a consuma, a face uz, a fi de folos, a fi util, a pierde, a practica, a prii, a profita, a recurge, a trage folos, a uza, (învechit și popular) a prinde, (regional) a vestegălui.
Folosinţă, substantiv feminin
Sinonime:
avantaj, beneficiu, câştig, folos, folosire, întrebuinţare, profit, utilizare, uz, (învechit) uzaj.
Fortăreaţă, substantiv feminin
Sinonime:
adăpost, bastion, castel, cazemată, cetate, cetățuie, citadelă, fort, fortificaţie, întăritură, redută.
Fractura, verb
Sinonime:
a frânge, a rupe, a zdrobi. Fractură, substantiv
Sinonime:
ruptură, (popular) frântură; (la figurat) despărțire; casură; falie.
Fragil (fragilă), adjectiv
Sinonime:
alterabil, casabil, casant, debil, delicat, efemer, fin, firav, friabil, gingaş, instabil, lejer, nerezistent, nesigur, perisabil, precar, sensibil, slab, volatil, vulnerabil.
Friabil (friabilă), adjectiv Sinonime:
fragil, fărâmicios, casant, casabil.
Fum, substantiv neutru
Sinonime:
brumă, ceață, dezinfectare, emanație, exhalație, fumerolă, fumigație, gaz, mofetă, negură, pâclă, praf, smog; (învechit) casă, cămin, gospodărie; (figurat) amăgire, deșertăciune, înceţoşare, întunecare; (figurat, la plural) aroganţă, făloșenie, fudulie, împăunare, înfumurare, îngâmfare, preţiozitate, trufie.
Găti, verb
Sinonime:
a (se) aranja, a (se) dichisi, a (se) ferchezui, a (se) împodobi, a (se) moța, a (se) podobi, a (se) pregăti, a (se) spilcui, a (se) stolisi, a (se) tocmi, a asasina, a consuma, a epuiza, a face, a fi gata, a isprăvi, a încheia, a omorî, a prepara, a sfârşi, a suprima, a termina, a ucide, (argou) a (se) șucări, (Banat) a (se) schili, (învechit și popular) a preface, (învechit și regional) a (se) muchilipsi, (învechit) a (se) stoli, (popular și familiar depreciativ) a (se) sclivisi, (popular) a (se) drege, (prin Moldova) a (se) puțui, (prin Transilvania și Maramureș) a (se) pădăi, (prin Transilvania și Moldova) a (se) puțului, (regional) a (se) câștiga, (Transilvania și Banat) a păzi, (Transilvania) a socăci, (variantă) a găta. Gati, substantiv (regional)
Sinonime:
izmene.
Gestionar, substantiv masculin
Sinonime:
administrator, casier, delegat, financiar, gerant, gestionar-depozit, gestionar-îndrumător, gestionar-remizier, intendent, magazioner, manager, mandatar, responsabil, sindic, trezorier, (învechit) econom, (învechit) regizor.
Ghimirlie, substantiv feminin Sinonime:
căsuţă, cocioabă, bordei.
Gâde, substantiv masculin Sinonime:
călău, casap, gealat.