Dezastru, substantiv neutru
Sinonime: catastrofă, nenorocire, sinistru, nefericire, calamitate, flagel, grozăvie, năpastă, pacoste, potop, prăpăd, pustiire, urgie, (învechit şi popular) prăpădenie, (popular) blestem, mânie, potopenie, topenie, (învechit şi regional) pustieşag, pustiit, sodom, (regional) prăpădeală, (învechit) pierzare, pustiiciune, (figurat) pârjol, plagă.  Dezastruos (dezastruoasă), adjectiv
Sinonime: nimicitor, înfricoşător, catastrofal, groaznic, distrugător, fatal, funest, nefericit, nenorocit, tragic.  

---

Bancrută, substantiv feminin
Sinonime: faliment, ruină, eşec total; dezastru, lichidare; (învechit) mofluzie.

Bancruta, verb
Sinonime: a falimenta.  Calamitate, substantiv feminin
Sinonime: cataclism, nenorocire, dezastru, flagel, catastrofă, plagă, năpastă.  Cataclism, substantiv neutru
Sinonime: prăbuşire, calamitate, catastrofă, dezastru, potop, cutremur.  Catastrofal (catastrofală), adjectiv
Sinonime: dezastruos, îngrozitor, înspăimântător, groaznic.  Catastrofă, substantiv feminin
Sinonime: dezastru, nenorocire, cataclism, calamitate.  Flagel, substantiv neutru
Sinonime: calamitate, dezastru, boală, epidemie, molimă, nenorocire, pacoste, prăpăd; bici, vargă; (botanică) ramură filiformă.  Funest (funestă), adjectiv
Sinonime: dezastruos, fatal, întristător, jalnic, malefic, mohorât, nefast, nenorocit, sinistru, sumbru, trist, (livresc) fatidic, (popular) pocit.  Grozăvie, substantiv feminin
Sinonime: asprime, barbarie, brutalitate, cruzime, dezastru, diformitate, duium, ferocitate, grămadă, hâdoşenie, monstruozitate, mulţime, neîndurare, nenorocire, neomenie, oroare, poceală, potop, prăpăd, puhoi, puzderie, răutate, sălbăticie, sluţenie, sumedenie, urâciune, urâţenie, urgie, violenţă, vitregie, (învechit şi regional) străşnicie, (învechit) groznicie, (popular) grozăvenie.  Manie, substantiv feminin
Sinonime: idee fixă, toană, ţicneală, nebunie.

Mânie, substantiv feminin
Sinonime: supărare, furie, necaz, ciudă; prăpăd, urgie, dezastru, cataclism.  Nenorocire, substantiv feminin
Sinonime: nefericire, nenoroc, năpastă, rău, pacoste, belea, necaz, neajuns, ghinion, ticăloşie, neplăcere, bucluc, încurcătură; dezastru, catastrofă, calamitate, flagel.  Nimicitor (nimicitoare), adjectiv
Sinonime: devastator, dezastruos, distructiv, distrugător, mistuitor, omorâtor, pustiitor, ruinător, ucigaş, ucigător, zdrobitor, (învechit și popular) pierzător, (învechit) dărăpănător, (învechit) pustiicios, (învechit) risipitor, (învechit) ruinos, (rar) prăpăditor.  Pierzanie, substantiv feminin
Sinonime: dezastru, prăpăd, catastrofă, ruină, prăbuşire, năruire; disperare, durere, suferinţă, jale, amărăciune; decădere, degradare, desfrâu, perdiţie, corupţie, depravare, imoralitate.  Plagă, substantiv feminin
Sinonime: leziune, rană; calamitate, pacoste, nenorocire, flagel, dezastru.  Potop, substantiv neutru
Sinonime: revărsare, inundaţie, diluviu, înec; (figurat) imensitate, mulţime, noian; prăpăd, urgie, nenorocire, calamitate, dezastru.  Prăpăd, substantiv neutru
Sinonime: nenorocire, calamitate, urgie, dezastru, ruină; mulţime; belşug; avalanşă.  Prăpădenie, substantiv feminin
Sinonime: calamitate, catastrofă, deteriorare, dezastru, distrugere, flagel, grozăvie, năpastă, nenorocire, pacoste, pagubă, potop, prăpăd, pustiire, sinistru, stricăciune, urgie.  Ruina, verb
Sinonime: a se dărăpăna, a se nărui, a se surpa, a se degrada, a se distruge, a se preface în ruină; a sărăci, a scăpăta, a da faliment, a mofluzi, a rămâne falit, a decădea.

Ruină, substantiv feminin
Sinonime: dărâmătură, surpătură, risipitură; faliment, bancrută, dezastru, mofluzie.  Ruinător (ruinătoare), adjectiv
Sinonime: distrugător, dezastruos, nefast, nenorocit.  Sinistru, substantiv neutru
Sinonime: (rar) dezastru, catastrofă, incendiu.  Tragedie, substantiv feminin
Sinonime: (figurat) nenorocire, calamitate, dezastru, catastrofă, zbucium, suferinţă.  Topenie, substantiv
Sinonime: calamitate, catastrofă, decedare, deces, dezastru, dispariţie, flagel, grozăvie, moarte, năpastă, nenorocire, pacoste, pieire, potop, prăpăd, prăpădire, pustiire, răposare, sfârşit, sinistru, stingere, sucombare.  Crah, substantiv
Sinonime: colaps, dezastru financiar, faliment; (figurat) eșec complet, nereușită totală, fiasco.  Dărăpănător, adjectiv
Sinonime: devastator, dezastruos, distructiv, distrugător, nimicitor, pustiitor, ruinător.  Distrugător, adjectiv
Sinonime: devastator, dezastruos, distructiv, exterminator, nimicitor, nuizibil, pustiitor, ruinător, (rar) prăpăditor, (învechit şi popular) pierzător, (învechit) dărăpănător, pustiicios, risipitor, ruinos, omorâtor, ucigător.

Distrugător, substantiv
Sinonime: (marină) contratorpilor; vandal, barbar.  Pierzare, substantiv
Sinonime: calamitate, catastrofă, caznă, chin, corupţie, decădere, decedare, deces, degradare morală, desfrâu, dezastru, dispariţie, distrugere, flagel, grozăvie, masacru, măcel, moarte, năpastă, nenorocire, nimicire, pacoste, perdiție, pieire, pieiște, piericiune, pierzanie, pierzăciune, potop, prăpăd, prăpădire, primejdie de moarte, pustiire, răposare, ruinare, sfârşit, sinistru, stingere, sucombare, supliciu, tortură, ucidere în masă, urgie, (la plural) spânzurătoare; (locuțiune) (marhă de pierzare) vită de pripas; (locuțiune) (de pierzare) care este de desconsiderat, care este risipit în zadar, de lepădat, de neluat în seamă, irosit.  Pieizător, adjectiv
Sinonime: compromiţător, dăunător, degradant, devastator, dezastruos, dezonorant, distructiv, distrugător, infamant, înjositor, nedemn, negativ, nimicitor, nociv, omorâtor, păgubitor, periculos, prejudiciabil, primejdios, pustiitor, rău, ruinător, ruşinos, stricător, ucigaș, ucigător, vătămător.  Debaclu, substantiv
Sinonime: zăpor; (figurat) dezastru, prăbușire.  Deconfitură, substantiv
Sinonime: bancrută, crah, dezastru, eșec, faliment, insolvență, ruină.  Pustieşag, substantiv
Sinonime: calamitate, catastrofă, deșert, dezastru, flagel, grozăvie, năpastă, nenorocire, pacoste, potop, prăpăd, pustietate, pustiire, pustiu, sinistru, urgie; ogor lăsat în paragină, pământ necultivat.  Pustiicios, adjectiv
Sinonime: deșert, devastator, dezastruos, distructiv, distrugător, gol, necultivat, nelocuit, nepopulat, nimicitor, pustiitor, pustiu, ruinător, sălbatic, vid.  Pustiiciune, substantiv
Sinonime: calamitate, catastrofă, deșert, dezastru, flagel, grozăvie, năpastă, nenorocire, pacoste, potop, prăpăd, pustietate, pustiire, pustiu, sinistru, urgie.  Pustiire, substantiv
Sinonime: deşert, devastare, dezastru, distrugere, nimicire, pustietate, pustiu.  Prăpădeală, substantiv
Sinonime: calamitate, catastrofă, dezastru, flagel, grozăvie, năpastă, nenorocire, pacoste, potop, prăpăd, pustiire, sinistru, urgie.  Prăpăditor, adjectiv
Sinonime: devastator, dezastruos, distructiv, distrugător, nimicitor, pustiitor, ruinător, ucigător.  Cataclismic, adjectiv
Sinonime: catastrofal, catastrofic, dezastruos, teribil.  Ravagiu, substantiv (mai ales la plural)
Sinonime: destrucție, devastare, devastație, dezastru, distrugere, pagubă, pustiire, stricăciune, (variantă) ravaj.  Naufragiu, substantiv
Sinonime: catastrofă maritimă, dispariție, eșuaj, eșuare, scufundare, sinistru, submersiune, (învechit) naiefrângere; (figurat) dezastru, distrugere, eșec total, ruină.  Ruinos, adjectiv (învechit)
Sinonime: devastator, dezastruos, distructiv, distrugător, nimicitor, pustiitor, ruinător.  Potopenie, substantiv (popular)
Sinonime: calamitate, catastrofă, dezastru, distrugere, flagel, grozăvie, inundare, inundație, înec, năpastă, nenorocire, pacoste, potop, prăpăd, pustiire, revărsare, sinistru, urgie, (popular) prăpădenie.  Precipiţiu, substantiv (învechit)
Sinonime: abis, adânc, cădere, prăpastie; (figurat) dezastru, nenorocire, pericol, ruină; (variantă) precipițium.  Risipitor, adjectiv
Sinonime: cheltuitor, debordant, devastator, dezastruos, disipator, distructiv, distrugător, nimicitor, prodig, pustiitor, ruinător.  Nefericit, adjectiv
Sinonime: catastrofal, cuprins de durere, dezastruos, fatal, funest, îndurerat, mizerabil, nefast, nenorocit, tragic, trist, zdrobit, (învechit) neferice, (învechit) pătimaș.