Catâr, substantiv masculin
Sinonime: măgar, asin; om încăpăţânat, îndărătnic.

Catar, substantiv
Sinonime: guturai.  Căţăra, verb
Sinonime: a se cocoţa, a se ridica, a se sui, a se urca, a escalada, (popular) a se zgăibăra, a se aburca, a se ţuţuia, (regional) a se burica, a se cucuia, a se găibăra, a se popoţa, (prin Transilvania) a se pupuia, (prin Oltenia) a se suliga.  Cataractă (cataracte), substantiv feminin
Sinonime: cascadă, cădere de apă, torent, (rar) niagară; (medicină) albeaţă, (popular) perdea, apă-albă, (Moldova şi Transilvania) pohoială.  Cataramă, substantiv
Sinonime: (regional) sponcă.  Căţărare, substantiv
Sinonime: cocoţare, ridicare, suire, urcare, urcat.  Căţărătoare, substantiv
Sinonime: scorţar.  Cățărător (cățărătoare), adjectiv
Sinonime: suitor, agăţător, urcător; fixător, care se prinde.  Catârcă, substantiv
Sinonime: (zoologie) (regional) mulă, (învechit) mâşcoaie, (învechit, în Banat) mazgă.  Cătare, substantiv
Sinonime: miră, (învechit) ţel; scânteiuţă.  Cataresis, substantiv (învechit)
Sinonime: caterisire, destituire, ordin de destituire.  Catarg, substantiv
Sinonime: arbore, artimon, băț de steag, stâlp, (învechit) catart, (învechit) mastă.  Catargă, substantiv
Sinonime: galeră.  Catârgiu, substantiv (regional)
Sinonime: catârar, mulargiu, (variantă) catargiu.  Cătărigie, substantiv (învechit)
Sinonime: adolescență.  Catarinian, adjectiv și substantiv
Sinonime: (zoologie) catarin; maimuță.  Cataroi, substantiv
Sinonime: apoplexie, catar, coriză, gripă, guturai, ictus apoplectic, rinită, răceală; bolovan.  Catarsis, substantiv
Sinonime: abreacție, defulare, dezinhibare, dezinhibiție, eliberare psihică, purificare, (variantă) catharsis.  Catartic, adjectiv
Sinonime: depurativ, laxativ, liberator, purgativ, purificator, redemptoriu.  

---

Arbore, substantiv masculin
Sinonime: arbust, copac, pom, (arbore de cacao) cacaotier, (arbore de cafea) (învechit) cafeu, (arborele-vieții) (rar) tămâie, (arborele-vieții) tuia, (învechit și popular) lemn; (tehnică) ax, axă, bielă, fus, osie, pivot, tijă, (arbore cotit) vilbrochen; (marinărie) catarg, catart, (arbore mic) trinchet; (variante) arbor, arbure.  Cascadă, substantiv feminin
Sinonime: cataractă, cădere de apă; prăvălire, torent, avalanșă.  Cocoţa, verb
Sinonime: a se urca, a se căţăra; (figurat, depreciativ) a parveni, a avansa.

Cocotă, substantiv
Sinonime: curvă, prostituată.  Duruitoare, substantiv feminin
Sinonime: cascadă, cataractă, cădere de apă.  Escalada, verb
Sinonime: a sări, a trece (peste ceva), a depăşi; a urca, a sui.

Escaladă, substantiv
Sinonime: angrenaj, ascensiune, cățărare, escaladare, suire.  Mira, verb
Sinonime: a surprinde, a minuna, a uimi.

Miră, substantiv feminin
Sinonime: riglă; cătare (la arme).  Paftă, substantiv feminin
Sinonime: încheietoare, cataramă.  Urca, verb
Sinonime: a ridica, a (se) înălţa, a se căţăra, a escalada; a creşte, a majora, a spori, a mări, a adăuga.  Zgrepţăna, verb
Sinonime: a zgâria, a râcâi, a răni; a (se) căţăra, a (se) agăţa, a (se) prinde.  Aburca, verb (regional)
Sinonime: a (se) urca, a (se) sui cățărându-se, a (se) cățăra, a (se) cocoța; a (se) ridica de jos.  Agăţător, adjectiv
Sinonime: căţărător, suitor, urcător.  Goeletă, substantiv
Sinonime: (corabie ușoară cu două catarge) șuner.  Burău, substantiv
Sinonime: cascadă, cataractă, cădere de apă.  Burica, verb
Sinonime: a căţăra, a cocoţa, a ridica, a sui, a urca.  Cocoţare, substantiv
Sinonime: căţărare.  Copcă, substantiv
Sinonime: agrafă, bară, capsă, cataramă, clemă, coftă, gaură, ochi, salt, săritură, scoabă, scobitură, spărtură, traversă, (Moldova) produșcă, (prin Moldova) știoalnă, (prin Muntenia) scorbură, (regional) beucă, (regional) burduf, (regional) copce, (regional) copcie, (regional) produf, (regional) sponcă, (regional) toană, (regional) vad.  Cormană, substantiv
Sinonime: cucură, poliță, răsturnătoare, cătușă, lespede; catarg; stavilă; (regional) larvă de cărăbuș, vierme.  Cucuia, verb
Sinonime: a se cățăra, a se sui, a se cocoța, a se ridica; (figurat) a se împopoțona, a se împodobi peste măsură.  Cuişor, substantiv
Sinonime: cui (mic), cuișoară, cuiuţ, piuneză, (învechit) broșă, (învechit) cataramă, (învechit; la cataramă) dinte.  Abreacție, substantiv
Sinonime: (psihologie) reacție de apărare, catharsis, catarsis, defulare.  Escaladare, substantiv
Sinonime: asaltare, ascensionare, ascensiune, cățărare, escaladat, escaladă, ramonaj, sărire, sărit, suire, suiș, trecere, urcare, (învechit) scaladare, (prin extensiune) intensificare.  Bardou, substantiv
Sinonime: catâr.  Galeră, substantiv
Sinonime: biremă, (învechit) catargă.  Găibăra, verb
Sinonime: a se căţăra, a se cocoţa, a se ridica, a se sui, a se urca.  Gripa, verb
Sinonime: (tehnică) a se bloca; a se îmbolnăvi de gripă.

Gripă, substantiv
Sinonime: (medicină) catar, (astăzi rar) influenţă, (învechit) cataroi, (popular) troahnă.  Sponcă, substantiv
Sinonime: agrafă, cataramă, copcă.  Guturai, substantiv
Sinonime: (medicină) catar, coriză, răceală, rinită, (popular) troahnă, (regional) cataroi, subărie, (Moldova, Bucovina şi Transilvania) şuhărie, (variantă) gutunar.  Mulă, substantiv
Sinonime: cal (urât și greoi), catâr, catârcă; om bleg, om prost; formă, mulaj, tipar; (variantă) mul.

Mula, verb
Sinonime: a contura, a da forma dorită, a fasona, a lua forma corpului, a modela, a scoate în relief, a se conforma, a se lipi de corp, a transforma.  Trinchet, substantiv
Sinonime: arbore cu pânze, arbore mic, catarg, (variantă) trunchet.  Troahnă, substantiv
Sinonime: catar, coriză, febră tifoidă, gripă, guturai, răceală, rinită, tifos; (Moldova) troană, trohneală; (Banat) trocnă, trocneală.  Grimpant, adjectiv
Sinonime: (despre plante) cățărător.  Alpinism, substantiv
Sinonime: cățărare, escaladă.  Alpinist, substantiv
Sinonime: ascensionist, cățărător.  Subărie, substantiv
Sinonime: (medicină) catar, coriză, guturai, rinită.  Povornitoare, substantiv
Sinonime: cascadă, cataractă, cădere de apă.  Ecvideu, substantiv
Sinonime: (zoologie) asin, bardou, cal, catâr, măgar, zebră.  Pinţăluş, substantiv
Sinonime: (regional) briceag, cuțit; (la cataramă) ac, cui.  Zgăibăra, verb
Sinonime: a se căţăra, a se cocoţa, a se ridica, a se sui, a se urca.  Preveşteală, substantiv (regional)
Sinonime: albeață, cataractă, ceață, împăienjenire, încețoșare, leucom, membrană, păienjenire, peritoneu, pieliță, sevă, tulburare, văl, voalare, (învechit) diafragmă (la corp); caimac.  Dezinhibiție, substantiv
Sinonime: catarsis, catharsis, dezinhibare.  Purificator, substantiv
Sinonime: epurator, filtru.

Purificator, adjectiv
Sinonime: catartic, filtrant, lustral.  Popoţa, verb (regional)
Sinonime: a (se) împopoțona, a incita, a întărâta, a înverșuna, a se căţăra, a se cocoţa, a se ridica, a se sui, a se urca.  Zâmboc, substantiv (regional)
Sinonime: ac de cataramă.  Săritoare, substantiv
Sinonime: cascadă, cataractă, cădere de apă, obstacol, pârleaz, ruptură de teren.  Perdea, substantiv
Sinonime: act, albeață, brizbriz, cataractă, cortină, draperie, gard viu, leucom, placentă, scenă, strat, văl, (învechit) ton muzical, (învechit) zăveasă, (popular) adăpost (de iarnă) pentru oi; (prin extensiune) anticameră, intrare; (prin extensiune) fâșie de pădure.  Încătărăma, verb
Sinonime: a (se) ghiftui, a (se) îmbuiba, a (se) încătărămba, a (se) îndopa; a încheia cu o cataramă.  Pupuia, verb (regional)
Sinonime: a se cățăra, a se cocoța, a se ridica.  Tăbârci, verb (regional)
Sinonime: a (se) târî, a duce cu greu, a ridica cu greu, a se cățăra anevoios, a se opinti (să se urce), a umbla greu.  Pohoială, substantiv (învechit și regional)
Sinonime: albeaţă, cataractă, deșert, flămânzare, prapur, vintre, (învechit) pohoeală, (învechit) povoială.  Apă-albă, substantiv (popular)
Sinonime: (medicină) albeață, cataractă.