Ţintă, substantiv feminin
Sinonime: semn, stea, steluţă; ţel, scop, aspiraţie, obiectiv.  Ţintaş, substantiv masculin
Sinonime: ochitor, trăgător; trăgaci.  

---

Colţ, substantiv
Sinonime: bucată, fărâmă; loc retras, refugiu, ascunziş, cotlon, ungher, unghi, (regional) corn, cot, (Oltenia şi Transilvania) ungheţ; extremitate; (colţul gurii) comisură; canin, dinte, măsea, zimţ; ţintă, (regional) cui; (botanică) (colţul-babei) (regional) păducheriţă, păducherniţă, păduchele-calului, păduchele-elefantului.  Cruce, substantiv feminin
Sinonime: răscruce, răspântie, întretăiere, intersecţie, creştinism, ghindă, încrucişare, jumătate, lambă, spatie, treflă, vătrai, troiţă, cercevea; (tehnică) (regional) strup, strupalnic, ceatlău, (regional) flântar, măgăriţă, răscol, scară, (Moldova, Transilvania şi Banat) feleherţ, (Moldova şi Transilvania) spiţă, (Transilvania) tecărău; (tehnică) (crucea dinainte) (regional) cântar, cumpănă, scară; (crucea dinapoi) (regional) brăcinar, brănişor, coardă, iuhă, lehă, splină; (tehnică) (regional) bot, botniţă, hobot, obad, opleniţă; bulfeu; aripă; (botanică) (crucea-pământului) brânca-ursului, (învechit şi regional) sclipeţ, (regional) laba-ursului, talpa-ursului, fierea-pământului, piedicuţă, potroacă, ţintaură; (crucea-voinicului) pojarniţă, popilnic, rostopască, sunătoare, trei-răi; (articulat; constelație din emisfera nordică) delfinul, lebăda; (crucea-pâinii) pristolnic, teişor; (crucea-salelor) sacrum.

Cruce, adverb
Sinonime: cruciş.  Destinaţie, substantiv feminin
Sinonime: scop, ţintă, finalitate, funcţie; loc, aşezare, punct de sosire; (învechit) săvârşire, săvârşit.  Fiere, substantiv feminin
Sinonime: bilă, venin, veziculă biliară; (figurat) amărăciune, necaz, amar, răutate, supărare; (botanică) (fierea-pământului) potroacă, ţintaură, (regional) cintoaie, frigor, frigurică, genţiană, ghinţură, ghinţurea, potrocea, potrocuţă, scăunel, scânteiuţă, taulă, buruiană-de-friguri, (la plural) cocoșei-de-grădină, crucea-pământului, floare-de-friguri, fumărică-bășicoasă, iarbă-de-curcă, iarbă-de-friguri, (la plural) săfindei-de-câmp, crin de pădure; (fiere-de-urs) aloe.  Finalitate, substantiv feminin
Sinonime: scop, ţel, ţintă; teleologie.  Floare, substantiv feminin
Sinonime: corolă, inflorescenţă; desen, broderie, ornament; (figurat) frunte, elită, cremă, lamură; (figurat) caimac, smântână, spumă; (la plural) ciclu, soroc, menstruație; (botanică) (Transilvania, Banat şi prin Moldova) pană, (floarea-călugărului) ciuin, odagaci, săpunariţă, (regional) văcărică, văcariţă; (floarea-cucului) (regional) cuculeasă; (floarea-miresei) regina-nopţii, (rar) spirea; (floarea-paștelui) (regional) (la plural) găinușe, oiță, păscuță, păștiță, turculeț, floarea-oștilor, floarea-păsărilor, floarea-vântului, pâinea-paștelui; (floarea-paștilor) păștiță; (floarea-păsărilor) păștiță, floarea-paştelui; (floarea-raiului) (prin Muntenia) mușețel, priboi; (floarea-reginei) albumeală, albumiță, floare-de-colț, (rar) edelvais, (regional, la plural) flocoșele, steluță, floarea-doamnei; (floarea-soarelui) (învechit și popular) soarea-soarelui, (popular) sora-soarelui, (regional) rază, rujoancă, soreancă, răsarea-soarelui, ruja-soarelui, (Moldova) răsărită, sorică; (floarea-vântului-galbenă) păștiță; (floare-de-colț) floarea-reginei; (floare-de-leac) (regional) bujorel, (la plural) gălbenele, piciorul-cocoșului; (floare-de-perină) (regional) iarbă-de-perină; (flori-de-paie) imortelă, (rar) nemuritoare, (regional) cununiță; (floarea-broaştei) păpădie; (floarea-brumei) brânduşă; (floarea-ciumei) ciucuraşi; (floarea-ciutei) găinuşă; (floarea-codrului) beladonă, mătrăgună; (floarea-crucii) pristolnic, teişor; (floarea-cununii) curcubeu; (floarea-doamnei) albumeală, albumiţă, floarea-reginei, floare-de-colţ; (floarea-duhanului) regina-nopţii; (floarea-fânului) firuţă; (floarea-florilor) ghioc; (floarea-găinii) păpădie; (floarea-grâului) albăstrea, albăstrică, albăstriţă, surguci, vineţea, vineţică; (floarea-hoţului) tâlhărea; (floarea-jelei) linariţă; (floarea-lui-Sântion) drăgaică, sânziană; (floarea-mălaiului) păpădie; (floarea-nopţii) mirodenie, nopticoasă, regina-nopţii; (floarea-oştilor) floarea-paştelui; (floarea-paiului) albăstrea, albăstrică, albăstriţă, vineţea, vineţică; (floarea-paştelui) dediţel; (floarea-paştilor) popilnic; (floarea-patului) parpian; (floarea-Sfintei-Marii) săpunele; (floarea-Sfântului-Ion) răcuină, sânziană; (floarea-soarelui-de-câmp) aglică; (floarea-sorului) păpădie; (floarea-studentului) ciuin, odagaci, săpunariţă; (floarea-stupului) melisă, roiniţă; (floarea-suferinţei) ceasornic; (floarea-șarpelui) mama-pădurii; (floarea-turcului) păpădie; (floarea-untului) verigel; (floarea-văduvelor) ruin; (floarea-vinului) ciocul-cucoarei, pliscul-cocorului, pliscul-cucoarei, priboi, suliţică; (floarea-viorelei) ceapa-ciorii, zambilă; (floarea-viorii) priboi; (floarea-vântului) dediţel, floarea-paştelui; (floarea-zmeului) barba-popii; (floare-boierească) splinuţă; (floare-broştească) piciorul-cocoşului; (floare-buiacă) splinuţă; (floare-de-ceapă) narcisă; (floare-de-câmp-galbenă) barba-caprei; (floare-de-friguri) fierea-pământului, potroacă, ţintaură; (floare-de-lingoare) iarbă-de-lingoare; (floare-de-mazăre) indruşaim, sângele-voinicului; (floare-de-năduf) pojarniţă, sunătoare; (floare-de-nisip) agurijoară, portulacă; (floare-de-ochi) silur; (floare-de-piatră) agurijoară, portulacă; (floare-de-tabac) regina-nopţii; (floare-de-trânji) coronişte; (floare-domnească) garoafă de munte, garoafă sălbatică, garofiţă, surguci, toporaş, violetă, viorea; (floare-frumoasă) bănuţ, părăluţă; (floare-galbenă) pojarniţă, sunătoare, tăietoare; (floare-vânătă) iris, stânjen, stânjenel.  Greşi, verb
Sinonime: a cădea în păcat, a comite o greșeală, a comite un păcat, a confunda, a da greş, a executa ceva greșit, a face cuiva un rău, a face o faptă rea, a face rău, a greși, a încurca, a lua un lucru drept altul, a nu nimeri ținta, a păcătui, a rătăci, a se abate de la regulile de conduită, a se face vinovat, a se înşela, a vătăma.  Ideal, substantiv neutru
Sinonime: scop, ţel, ţintă, aspiraţie.  Năzuinţă, substantiv feminin
Sinonime: adăpost, aspiraţie, azil, dorinţă, refugiu, scăpare, ţel, ţintă.  Noimă, substantiv feminin
Sinonime: accepție, bun-simț, cauză, coerență, considerent, conținut, îndreptățire, însemnare, înțeles (adânc), justificare, logică, menire, mobil, motiv, motivare, motivație, obiectiv, pricină, prilej, rațiune, rol, rost, scop, semnificaţie, sens, simbol, șir, tâlc, temei, ţel, țintă, valoare.  Obiect, substantiv neutru
Sinonime: lucru; materie, domeniu, disciplină; scop, ţintă, obiectiv, ţel; (gramatică) complement.  Obiectiv, substantiv neutru
Sinonime: scop, ţintă, ţel.  Ochitor, substantiv masculin
Sinonime: ţintaş.  Razna, adverb
Sinonime: aiurea, fără ţintă, hai-hui, teleleu.  Scop, substantiv neutru
Sinonime: ţintă, țel, ideal.  Sfârşit, substantiv neutru
Sinonime: final, capăt, încheiere; moarte, stingere; (învechit) scop, ţintă, ţel.  Tendinţă, substantiv feminin
Sinonime: năzuinţă, pornire, aspiraţie, scop, ţintă.  Ţel, substantiv neutru
Sinonime: ţintă, obiectiv, punct final.  Ţinti, verb
Sinonime: a ochi, a lua la ţintă; a aţinti, a pironi, a fixa; a năzui, a aspira, a râvni, a tinde, a urmări.  But, substantiv
Sinonime: (biologie) coapsă; (sport) ţintă, poartă.  Cerneală, substantiv
Sinonime: (învechit şi popular) negreală, (regional) tintă; înnegrire, negreaţă, negru; doliu.  Cintoaie, substantiv
Sinonime: fierea-pământului, potroacă, ţintaură.  Cocoşei-de-grădină, substantiv la plural
Sinonime: fierea-pământului, potroacă, ţintaură.  Cui, substantiv
Sinonime: (învechit) găvozd; (cui cilindric) ştift; (cui de siguranţă) splint; (cui spintecat) splint; ciocâlteu; colţ, fuscel, ic, măsea, pană, spiţă, treaptă, ţintă.  Corobatică, substantiv
Sinonime: (botanică) dioc, fierea-pământului, frigurică, ghioc, frigor, potroacă, sglăvoc, smoc, țintaură.  Frigor, substantiv
Sinonime: (botanică) fierea-pământului, potroacă, ţintaură.  Frigurică, substantiv
Sinonime: (botanică) fierea-pământului, potroacă, ţintaură.  Fumărică-băşicoasă, substantiv
Sinonime: (botanică) fierea-pământului, potroacă, ţintaură.  Haihui, adverb
Sinonime: fără grijă, fără rost, fără țintă, razna.

Haihui, substantiv
Sinonime: derbedeu, (învechit) fluieră-vânt; (învechit) destrăbălare.  Ghinţură, substantiv
Sinonime: (botanică) genţiană, fierea-pământului, potroacă, ţintaură.  Ghinţurea, substantiv
Sinonime: (botanică) fierea-pământului, potroacă, ţintaură.  Centaură, substantiv
Sinonime: (botanică) țintaură.  Săfindei-de-câmp, substantiv la plural
Sinonime: (botanică) fierea-pământului, potroacă, ţintaură.  Săgetar, substantiv
Sinonime: arcaş, ochitor, săgetător, țintaș.  Cheucă, adverb (regional)
Sinonime: brambura, fără folos, fără țintă.  Scopoșenie, substantiv (învechit)
Sinonime: obiectiv, țel, țintă.  Proaşcă, substantiv
Sinonime: (popular) fuituială, praştie, puşcoci, stropitoare, țintă, (variantă) proșcă.  Boldi, verb
Sinonime: (regional) a ghionti, a îmboldi, a împinge, a îndemna; a aținti, a bulbuca, a căsca, a holba, a mări, a privi cu încordare, a se uita țintă, a umfla, a zgâi (ochii).  Moară, substantiv
Sinonime: ceas, ceasornic, colergang, gater, gură, joagăr, mașină de măcinat, meliță, morişcă, râșniță, stomac, ţintar, (familiar) ciufuială.  Stelat, adjectiv
Sinonime: constelat, în formă de stea, înstelat, stelar, ţintat.  Balada, verb (franțuzism)
Sinonime: a flana, a hoinări, a se plimba mult (fără scop, fără țintă), a vagabonda.

Baladă, substantiv
Sinonime: cântec bătrânesc, lai, poem.  Iarbă-de-curcă, substantiv (regional)
Sinonime: (botanică) fierea-pământului, fumăriță, potroacă, țintaură.  Iarbă-de-friguri, substantiv (regional)
Sinonime: (botanică) fierea-pământului, potroacă, traista-ciobanului, țintaură.  Hoinăreală, substantiv
Sinonime: baladare, călătorie fără țintă, colindare, cutreierare, flanare, golănie, haimanalâc, hoinărire, hoinărit, plimbare fără țintă, pribegie, pribegire, rătăcire, vagabondaj, vagabondare, (învechit) ștrengărie, (rar) aventurism, (rar) pușlamalâc, (regional) pușlanie.  Nemeri, verb (regional)
Sinonime: a afla, a avea loc, a cădea de acord, a coincide, a concorda, a întâlni, a lovi la țintă, a lovi unde trebuie, a se petrece, a ținti, a veni din întâmplare, (învechit) a (se) înnimeri, (variantă) a (se) nimeri.  Țițivară, substantiv (regional)
Sinonime: (ornitologie) cinteză, pițigoi; (variante) țânțăvar, țânțâvar, țânțivar, țâțâmvară, țițivar.

Țițivară, interjecție (regional)
Sinonime: (de obicei repetat) (variante) țâță-vară, țâțî-vară, țințavară, țințivar, țințivară, țiținvară.