Pişca, verb
Sinonime:
a ciupi, a piguli, a ciuguli; a înţepa, a ustura; a muşca, (figurat) a ironiza, a critica; a şfichiui, a pocni, a atinge; (familiar) a fura, a şterpeli, a lua; a descreşte, a micşora, a reduce, a scădea.
Pişcăcios, adjectiv
Sinonime:
aspru, iute, înăsprit, înțepător, picant, pișcător, (învechit) stifos, (regional) pișcav, (regional) pișcos.
Piscălău, substantiv (regional)
Sinonime:
băț, cociorvă, vătrai.
Pișcamflorea, substantiv (regional)
Sinonime:
(ornitologie) mierlă, (regional) pișcănfloare. Pișcămflorea, substantiv (regional)
Sinonime:
(ornitologie) sturz, (regional) pișcănfloare.
Piscan, substantiv (regional)
Sinonime:
creastă, creștet, culme, pisc, vârf.
Pișcănfloare, substantiv (regional)
Sinonime:
(ornitologie) grangur, (variantă) pișcamflorea, (variantă) pișcămflorea.
Pişcare, substantiv
Sinonime:
ciupeală, ciupire, ciupit, ciupitură, pișcat, pișcătură.
Pișcătoare, substantiv
Sinonime:
praștie; (regional; ihtiologie) țipar.
Pişcător, adjectiv
Sinonime:
aspru, iute, înăsprit, înțepător, picant, piperat, pișcăcios, sarcastic, satiric, usturător, (învechit) stifos, (regional) pișcav, (regional) pișcos, (regional) pițigăios.
Pişcătură, substantiv
Sinonime:
ciupitură, fărâmă, fir, ironie, înțepătură, persiflare, pic, picătură, strop, zeflemea, (figurat) scânteie, (Moldova și Muntenia) sleamă, (regional) piculete, (regional) strelice, (regional) țâră.
Pişcav, adjectiv (regional)
Sinonime:
aspru, înăsprit, înțepător, pișcăcios, pișcător.
Ciupi, verb
Sinonime:
a (se) pişca, (popular) a ţicura, (regional) a picura, a pişcura, (Transilvania) a piţiga; a ciuguli, (popular) a piguli; a înţepa; (figurat) a scărpina; (figurat) a fura, a sustrage, a ciordi, a şterpeli; a ameţi, a chercheli, a îmbăta, a turmenta.
Ciupitură, substantiv feminin Sinonime:
pişcătură, înţepătură; semn, cicatrice.
Fărâmătură, substantiv feminin
Sinonime:
fărâmă, sfărâmătură, brac, firimitură, pișcătură, strop, dram, pic.
Mânca, verb Sinonime:
a mesteca, a înghiţi; a se hrăni, a se alimenta; (figurat) a omite, a lua; (figurat) a nimici, a răpune, a distruge, a prăpădi; a pişca, a ciupi, a roade, a măcina.
Mușcător (mușcătoare), adjectiv
Sinonime:
caustic, corosiv, epigramatic, ironic, înţepător, malițios, mordace, pișcător, sarcastic, satiric, tăios, urzicător, usturător, (regional) tămâios.
Picant (picantă), adjectiv
Sinonime:
atrăgător, condimentat, deșănțat, grațios, imoral, impudic, indecent, ispititor, iute, înţepător, mordant, mușcător, necuviincios, neruşinat, nostim, obscen, piperat, pişcător, pornografic, scabros, scârbos, seducător, simpatic, trivial, usturător, vulgar, (regional) papricat.
Piperat (piperată), adjectiv
Sinonime:
ardeiat, aromat, condimentat, costisitor, cu mult piper, deșănțat, exagerat, excesiv, exorbitant, imoral, impudic, indecent, iute, înțepător, mare, mult, necuviincios, nerușinat, obscen, pătrunzător, peste aşteptări, picant, pişcător, pornografic, ridicat, scabros, scârbos, scump, trivial, usturător, vulgar, (variantă) pipărat.
Ardeia, verb
Sinonime:
a (se) iuţi, a agasa, a indispune, a înfuria, a mânia, a necăji, a pipera, a pișcă la limbă, a plictisi, a presăra cu ardei, a sâcâi, a se enerva, a se irita, a se supăra.
Ciupeală, substantiv
Sinonime:
ciupitură, pişcătură.
Ciupire, substantiv
Sinonime:
ciupit, pişcare, pişcat.
Ciupit, adjectiv
Sinonime:
înţepat, pişcat. Ciupit, substantiv
Sinonime:
ciupire.
Cociorva, substantiv articulat
Sinonime:
(astronomie) gemma, perla. Cociorvă, substantiv
Sinonime:
(regional) ojog, (Transilvania şi Banat) drâglu, (prin Transilvania) jeruitor, (Transilvania) piscălău.
Grangur, substantiv
Sinonime:
(ornitologie) mierlă-galbenă, pişcă-n-floare, zamfiră, (Oltenia) cinflor, (regional) domnişor; (figurat) om puternic, polițist, ștab; (variante) gangur, grangor, grangure.
Împungător, adjectiv
Sinonime:
ager, corosiv, îmbolditor, înțepător, mușcător, pătrunzător, pișcător, pungător, scrutător, usturător, (învechit) împungaci.
Piculete, substantiv
Sinonime:
fărâmă, fir, firimitură, pic, picătură, picuș, picușor, picuț, pișcătură, strop.
Pipera, verb
Sinonime:
a ardeia, a condimenta cu piper, a drege cu piper, a iuți, a pișca, a trata cu ardei, a ustura, (variantă) a pipăra.
Mordace, adjectiv invariabil
Sinonime:
caustic, corosiv, mușcător, pișcător.
Satiric, adjectiv
Sinonime:
amuzant, batjocoritor, biciuitor, bufonesc, bulevardier, caricatural, caustic, critic, epigramatic, incisiv, ironic, înțepător, malițios, mordant, mușcător, pișcător, sarcastic, subtil, șfichiuitor, tăios, umoristic, usturător, (învechit) satiricesc, (livresc) acrimonios. Satiric, substantiv
Sinonime:
epigramist, (învechit) epigramatist, parodiant, satirist.
Reduce, verb
Sinonime:
a (se) atenua, a (se) calma, a (se) diminua, a (se) domoli, a (se) ieftini, a (se) împuțina, a (se) limita, a (se) liniști, a (se) mărgini, a (se) mici, a (se) micșora, a (se) modera, a (se) pondera, a (se) potoli, a (se) restrânge, a (se) rezuma, a (se) scurta, a (se) tempera, a (se) ușura, a concentra, a constrânge, a cotropi, a cuceri, a descrește, a face să fie mai mic, a încetini, a lăsa, a obliga, a ocupa, a prescurta, a readuce, a scădea, a se mulțumi, a sili, a simplifica, a slăbi, a sta, a subjuga, a supune, (figurat) a (se) îmblânzi, (figurat) a (se) îndulci, (figurat) a (se) înmuia, (figurat) a (se) muia, (figurat) a comprima, (figurat) a condensa, (învechit și figurat) a îngusta, (învechit și regional) a (se) strâmta, (învechit) a (se) puțina, (învechit) a reduțirui, (popular și figurat) a se pișca, (rar) a (se) pacifica, (rar) a se încheia, (Transilvania) a scăpăta.
Persiflare, substantiv
Sinonime:
bătaie de joc, ironie, ironizare, luare în râs, zeflemea, zeflemisire, (rar) persiflaj; (figurat) împunsătură, înțepătură, pișcătură, șfichi, șfichiuire, șfichiuitură.
Îmbolditor, adjectiv
Sinonime:
caustic, corosiv, înțepător, mușcător, pișcător, stimulator, usturător.
Urzicător, adjectiv
Sinonime:
urticant, usturător; (figurat) caustic, corosiv, ironic, înțepător, mușcător, pișcător, sarcastic, usturător.
Pițigăios, adjectiv (regional)
Sinonime:
înțepător, pișcător.
Anguilă, substantiv (învechit)
Sinonime:
(ihtiologie) anghilă, pișcar, șarpe-de-apă, țipar (de mare).
Înțepătură, substantiv
Sinonime:
bold, ciupitură, cui, furnicătură, împungătură, împunsătură, înghimpătură, înjunghietură, înțepare, junghi, junghietură, pișcătură, (figurat) aluzie răutăcioasă, (figurat) ironie, (figurat) persiflare, (figurat) săgeată, (figurat) săgetătură, (figurat) șfichiuitură, (figurat) zeflemea, (grecism învechit) nixis, (învechit) puntură, (medicină) puncție, (popular și figurat) tăietură, (popular) stricnitură, (regional) picneală.
Înțepare, substantiv
Sinonime:
împungere, înțepătură, pișcare, (figurat) ironizare, (învechit) tragere în țeapă, (popular) înghimpare, (regional) brucire, (regional) scociorâre, (regional) țicurare, (variantă) (regional) înțăpare.
Țicura, verb (regional)
Sinonime:
a burnița, a ciupi, a înjunghia, a înțepa, a pișca, (regional) a pișcura.
