Mărgini, verb
Sinonime: a se învecina, a se hotărnici, a se răzori; a limita, a îngrădi, a restrânge, a reduce, a scădea, a diminua, a micşora, a stăvili; a se rezuma, a se mulţumi, a rămâne la (ceva).  Mărginire, substantiv
Sinonime: capăt, circumscriere, delimitare, demarcare, demarcație, hotărnicire, limitare, limită, marcare, reducere, restrângere, restricție, rezumare, (figurat) capacitate intelectuală redusă, (figurat) îngustime, (figurat) lipsă de orizont, (figurat) mediocritate, (figurat) obtuzitate, (figurat) opacitate, (figurat) prostie, (învechit) fixare, (învechit) precizare.  

---

Borî, verb (popular)
Sinonime: a da afară pe gură, a deborda, a scuipa, a vărsa, a voma, a vomita, (popular) a ejacula; a-și ridica marginile pălăriei.  Burtă-verde, substantiv masculin (depreciativ)
Sinonime: filistin, parvenit, ciocoi, burghez; făţarnic, laş, mărginit.  Delimita, verb
Sinonime: a contura, a hotărnici; a preciza, a stabili, a fixa, a răzori, a circumscrie, a demarca, a limita, a marca, (învechit) a hotărî, a semna, a mărgini, a profila, a restrânge.  Determina, verb
Sinonime: a cauza, a pricinui; a preciza, a deduce, a stârni, a provoca, a impulsiona, a condiţiona, a decide, a calcula; a defini, (învechit) a mărgini, a răspica; a fixa, a hotărî, a stabili, a statornici, (învechit) a defige, a însemna, a statori; a complini.  Filistin, substantiv masculin
Sinonime: meschin, rău, mărginit, limitat, fără orizont.  Finit (finită), adjectiv
Sinonime: limitat, mărginit, delimitat, circumscris; terminat, sfârşit, isprăvit, încheiat, închis.  Hotărî, verb
Sinonime: a stabili, a fixa, a decide, a dispune; a decreta, a porunci, a stipula; a soroci, a destina, a meni; a delimita, a hotărnici, a mărgini.  Îngrădi, verb
Sinonime: a împrejmui, a închide, a claustra, a mărgini; a înfrâna, a pune frâu, a reţine, a limita, a stăvili.  Îngust (îngustă), adjectiv
Sinonime: strâmt, redus, mic, limitat; subţire, delicat, firav; lipsit de orizont, mărginit, prost, meschin.  Îngustime, substantiv feminin
Sinonime: limitare, strâmtoare, micime, subţirime; lipsă de orizont, mărginire, meschinărie.  Limita, verb
Sinonime: a mărgini, a îngrădi, a delimita, a hotărnici.

Limită, substantiv feminin
Sinonime: margine, hotar, graniță.  Marca, verb
Sinonime: a însemna, a nota, a înregistra, a înscrie, a menţiona; a delimita, a contura, a limita, a mărgini, a jalona; (figurat) a indica, a dovedi, a sublinia, a scoate în evidenţă, a releva, a arăta, a accentua.

Marcă, substantiv feminin
Sinonime: semn, însemnare, notă, menţiune; inscripţie, urmă, pecete, amprentă, indiciu, dovadă; simbol, tip, model.  Mic, substantiv masculin
Sinonime: mititel, cârnăcior.

Mic, adjectiv
Sinonime: redus, scurt, scund, puţin, limitat; (despre sunet, zgomot) slab, încet, stins, imperceptibil; nevârstnic, copil; neînsemnat, nevaloros, fără valoare; meschin, josnic, mărginit, egoist.  Micşora, verb
Sinonime: a reduce, a diminua, a abrevia, a scădea, a restrânge, a limita, a mărgini, a îngusta, a strâmta.  Nătărău, adjectiv si substantiv masculin
Sinonime: neîndemânatic, nepriceput, nătăfleţ, nătâng, tont, nerod, neghiob, bleg, stângaci, mototol; prost, mărginit, netot, prostănac, idiot.  Obtuz (obtuză), adjectiv
Sinonime: (figurat) redus, mărginit, incult, prost.  Opac (opacă), adjectiv
Sinonime: întunecat, netransparent; acoperit; (figurat) mărginit, obtuz, incult, redus.  Plafona, verb
Sinonime: a limita, a mărgini, a fixa, a delimita.  Redus (redusă), adjectiv
Sinonime: micşorat, scăzut, diminuat, restrâns, limitat; mărginit, prost, incapabil.  Restrânge, verb
Sinonime: a circumscrie, a delimita, a diminua, a împuțina, a limita, a localiza, a mărgini, a micşora, a reduce, a scădea, a se mulțumi, a se rezuma, a trăi modest, (figurat) a îngrădi.  Rezuma, verb
Sinonime: a sintetiza, a recapitula, a concentra; a se limita, a se mărgini, a se mulţumi.  Scurt (scurtă), adjectiv
Sinonime: mic; concis, concentrat, lapidar; (figurat) mărginit, redus, incapabil, prost.  Străjui, verb
Sinonime: a păzi, a apăra; (figurat) a veghea; a mărgini, a limita.  Strâmt (strâmtă), adjectiv
Sinonime: bine legat, îngust, mic, necuprinzător, neîncăpător, nespaţios, redus, strâns, (învechit) strâmtorat; (figurat) lipsit de amploare, lipsit de generozitate, lipsit de înțelegere, lipsit de măreție, lipsit de orizont, lipsit de toleranță, mărginit, meschin, obtuz, prost, redus; (variante) strâmpt, strimt.  Stupid (stupidă), adjectiv
Sinonime: absurd, ilogic; prost, greoi, nătâng, mărginit.  Suficient (suficientă), adjectiv
Sinonime: satisfăcător, îndestulător, destul; mediocru, mărginit, redus, prost.  Suficienţă, substantiv feminin
Sinonime: îndestulare, mărginire, limitare; mediocritate, prostie.  Tivi, verb
Sinonime: a înconjura, a mărgini, a împrejmui.  Ţărmuri, verb
Sinonime: a mărgini, a limita, a pune hotar, a îngrădi, a stăvili; a se învecina, a se mărgini; a trage la mal, a aborda.  Unilateral (unilaterală), adjectiv
Sinonime: arbitrar, discreționar, limitat, mărginit, represiv.  Borda, verb
Sinonime: a mărgini, a borna, a pune borne, a încadra, a flanca, a limita; a garnisi.  Acetabuliform (acetabuliformă), adjectiv
Sinonime: (botanică) în formă de cupă cu marginile slab curbate spre interior.  Chenărui, verb
Sinonime: a împrejmui, a încadra, a înconjura, a mărgini, (figurat) a tivi.  Delimitare, substantiv
Sinonime: circumscriere, demarcare, demarcaţie, hotărnicire, limitare, marcare, mărginire, profilare, restrângere.  Delimitat, adjectiv
Sinonime: circumscris, demarcat, limitat, mărginit, finit.  Finitudine, substantiv
Sinonime: mărginire, limitare.  Sinorisi, verb
Sinonime: a se învecina, a se mărgini; a se întovărăși, a se asocia; a băga de seamă, a acorda atenție; a-și face griji; a se potrivi.  Megieşi, verb
Sinonime: (învechit și regional) a se învecina, a se mărgini.  Răzi, verb
Sinonime: (învechit) a se învecina, a se mărgini.  Răzeşi, verb
Sinonime: (învechit) a se învecina, a se mărgini.  Neteteu, substantiv
Sinonime: (regional) nătâng, om mărginit, prost.  Borna, verb
Sinonime: a borda, a circumscrie, a delimita, a demarca, a marca, a mărgini.

Bornă, substantiv
Sinonime: bolard, jalon, marcă, piatră, stâlp, stelă.  Restrângere, substantiv
Sinonime: circumscriere, delimitare, limitare, mărginire, restricţie.  Reduce, verb
Sinonime: a (se) atenua, a (se) calma, a (se) diminua, a (se) domoli, a (se) ieftini, a (se) împuțina, a (se) limita, a (se) liniști, a (se) mărgini, a (se) mici, a (se) micșora, a (se) modera, a (se) pondera, a (se) potoli, a (se) restrânge, a (se) rezuma, a (se) scurta, a (se) tempera, a (se) ușura, a concentra, a constrânge, a cotropi, a cuceri, a descrește, a face să fie mai mic, a încetini, a lăsa, a obliga, a ocupa, a prescurta, a readuce, a scădea, a se mulțumi, a sili, a simplifica, a slăbi, a sta, a subjuga, a supune, (figurat) a (se) îmblânzi, (figurat) a (se) îndulci, (figurat) a (se) înmuia, (figurat) a (se) muia, (figurat) a comprima, (figurat) a condensa, (învechit și figurat) a îngusta, (învechit și regional) a (se) strâmta, (învechit) a (se) puțina, (învechit) a reduțirui, (popular și figurat) a se pișca, (rar) a (se) pacifica, (rar) a se încheia, (Transilvania) a scăpăta.  Rezumare, substantiv
Sinonime: concentrare, limitare, mărginire, prescurtare, recapitulare, reducere, restrângere, rezumat, scurtare, sintetizare, (figurat) comprimare, (figurat) condensare, (învechit) recapitulație.  Învecina, verb
Sinonime: a avea un hotar comun, a deveni vecin, a locui în vecinătate, a se face megieș, a se mărgini, a sta alături; (învechit și regional) a se hotărî, a se hotărnici, a se megieși; (învechit) a se răzeși, a se răzi, a se răzori, a se sinorisi, a se țărmuri.  Marcare, substantiv
Sinonime: accentuare, circumscriere, delimitare, demarcare, demarcație, evidențiere, francare, hotărnicire, înscriere, însemnare, întărire, limitare, marcaj, marcat, marcație, mărginire, relevare, reliefare, subliniere, timbrare, (livresc) potențare.  Mărgina, verb
Sinonime: a mărgini.  Limitare, substantiv
Sinonime: circumscriere, delimitare, demarcare, demarcație, hotărnicire, îngrădire, învecinare, marcare, mărginire, reducere, restrângere, rezumare, (învechit) limitație, (învechit) limitațiune.  Mărgioară, substantiv
Sinonime: margine, mărginioară, mărginuţă.